Gia Codrescu

despre comunicare, cunoastere, curaj

Înghețata de mentă

Written By: Gia Codrescu - Jun• 07•16

M-am cățărat pe tine ca pe o stâncă. Un picior aici, o mână acolo, ți-am înfipt colțarii în față și degetele în ochi, am ancorat carabiniere de sfârcurile tale și am ajuns pe creastă. Acolo, ce să vezi, un cer înstelat, frig (se făcuse aproape miezul nopții), în dreapta o peșteră în care sforăia o panteră, iar în stânga o tonetă cu înghețată și un tonomat.

Am băgat un dolar în mașinăria care s-a aprins cu un oftat și am ales Are you lonesome tonight. Discul a fâșâit o secundă și vocea a început să fredoneze melodia, fără versuri, doar cu lalala. Lalalala lala, lalalala lala, lalala lalala lalala la laaaa. Lalalala lala, lalala lala, lalala lalala la la. Am luat două cornete (când mănânc înghețată cel mai mult îmi place să ronțăi cornetul), le-am umplut – pe una cu o cupă de înghețată de mentă cu bucăți de ciocolată, pe cealaltă cu o cupă roz-albastră pe nume Bubble gum și m-am așezat pe marginea prăpastiei să mă uit la stele ca la un film. Filmul, bineînțeles, era doar în mintea mea.

Un pulsar, o stea pitică și un gigant roșu intră într-un bar. Steaua comandă o vodkă mică, pulsarul un rom, gigantul vede o gaură neagră și explodează. Morala? Să nu ai niciodată încredere în pedala de frână, mai bine încetinești din timp. S-a făcut atât de frig că am început să tremur ca o mașină de cusut. Îmi clătesc gura cu un rest de apă din sticla din ghiozdan și mă duc să mă cuibăresc lângă panteră. E caldă, moale și toarce la relanti când mă simte.

Când mă trezesc sunt într-un pat de spital, o branulă îmi arde încheietura, pe ecranul negru din dreapta sus scrie cu verde ba 99, ba 100, ba 101 și un piuit îmi afișează graficul pulsului. O asistentă minionă intră să îmi verfice temperatura și îi simt mâna ca o cupă de înghețată de mentă pe frunte, iar inima mea stă să explodeze când îmi amintesc că ultimele cuvinte pe care mi le-ai spus înainte să te urci în avionul pentru care luasei bilet doar dus au fost We’ll always have Paris

Leave your shadow

Written By: Gia Codrescu - May• 29•16

I miss the willows

Like I miss your hair.

I miss the green waving willows

Like I miss your hair.

 

Darling come around, leave your shadow on my chest.

Darling come around, leave your shadow on my chest.

Warm my body, stay with me and just rest,

Just warm my ancient body, stay with me and just rest.

 

Darling come around, leave your shadow on my chest.

Darling come around, leave your shadow on my chest.

 

Tell the river I said you are mine.

Tell the river I said you are mine.

Don’t let the waves take you away.

Don’t let the wind caress you any way.

 

Just wait for me, cuz I’ll water you,

I’ll water you,

I’ll water you every single day, yeah.

 

Darling come around, leave your shadow on my chest.

Darling come around, leave your shadow on my chest.

Darling come around, cuz you are the best.

 

Muzeul amintirilor pierdute

Written By: Gia Codrescu - May• 27•16

Aproape am uitat cât de mult îți plac roșiile cu usturoi

Cum te gâdili când te ating ușor cu degetele pe umeri

Că îți place John Mayer sau că te iei în brațe când dormi.

Aproape am uitat că îți place Castaneda, că ai încercat LSD,

Că nu suporți formalitățile și că ai doi ursuleți de pluș agățați de dulap.

Aproape nici nu mai știu că vara duceai vaca la islaz, la țară,

Că sperma ta e dulce sau că ai picat bacul la matematică,

Că mereu caști fără să pui mâna la gură, că atunci când erai mic te-ai lovit de un casetofon la picior,

Că ți se întăresc sfârcurile dacă suflu peste ele sau că miroși a limonadă cu mentă uneori.

Ar trebui să păstrez toate astea într-un muzeu.

Un muzeu al amintirilor pierdute.

Pe care să le vizitez de câte ori îmi amintesc că ai existat și cum atingeam copacii pe lângă treceam, să ne dea energie dacă eram obosiți, cum stăteam cu picioarele pe pereți în timp ce mâncam vafe cu înghețată de vanilie, cum făceam întrecere cine scuipă mai departe, printre dinți, cine rezistă mai mult fără să-l caute pe celălalt, cine spune cele mai flatante complimente, cine fute cele mai multe persoane, cine mănâncă mai sănătos, cine plânge mai puțin, cine știe cele mai multe glume cu evrei, cine are primul orgasm, cine ronțăie mai mulți morcovi într-o săptămână.

Să le vizitez de câte ori ovarele mele te vor.

 

Din senin

Written By: Gia Codrescu - May• 21•16

Aseară mi-ai zis, din senin, La mulți ani, Crăciun fericit și Paște fericit! Să-mi ajungă în toți anii care vor urma.

Am adormit la film, din senin, așa cum am fi făcut în fiecare seară și am spart semințe, ca doi vechi prieteni.

Fiindcă nu fusesem încă la munte, am deschis din senin cortul în casă și am dormit în el, cu frica de urs în sân și frigul în oase, deși termometrul arăta ba 28, ba 29 de grade.

Fiindcă nu fusesem nici la mare am făcut o baie cu destulă sare, din senin, încât să ne rămână părul aspru și cu alge de la plafar, ca să ne enerveze un pic.

Am vizitat India cu Google Maps și am mâncat pui cu orez, caju și curry, din senin, ca să zicem că am fost și în vacanță.

Ne-am spălat pe dinți împreună, am dezbătut natura umană, ne-am iubit ca doi șerpi cu clopoței, am spart de nervi trei pahare, ne-am gâdilat până am rămas fără suflu și ne-am zis te iubesc, din senin,

Ca pentru toate diminețile și serile care ar fi urmat,

Dacă nu ne-am fi despărțit

Chiar a doua zi dimineață,

Din senin.

Caruselul

Written By: Gia Codrescu - May• 16•16

Te-am întâlnit azi noapte între un felinar și roata cea mare.

Părul tău avea aceeași nuanță de auriu, fin ca franjurile perdelelor de la bunica. Îmi aducea aminte de cum dormeai la mine în poală, pe iarba din spatele casei de la țară și spatele meu era demult înțepenit, abia respiram ca să nu țip de durere, o armată de crabi mergea la război prin venele mele, iar în umeri aveam pietre de râu, dar nu mă mișcam, să nu te trezesc.

Erai îmbrăcat într-un costum albastru, de catifea, destul de ciudat pentru o plimbare în parc. Mi-a amintit de toate nunțile la care am fost împreună, unde de fiecare dată prindeam buchetul, fiindcă știam să stau exact în spatele miresei și tu te uitai din ce în ce mai ciudat la mine, dar mă invitai la dans și ne prosteam de parcă nimeni nu se uita, până ce melodiile din playlistul DJ-ului se terminau cu That’s amore și rudele își luau la revedere de la miri, cu picioarele umflate și obrajii ca vinul.

Ochii tăi erau la fel de mari și triști ca în prima zi în care te-am cunoscut. Mi-au amintit de nenumăratele momente în care te rugam (sau forțam?) să iei aparatul și să-mi faci poze la fiecare colț de stradă în vacanțe. Mai de jos, măi, să fie perpendicular obiectivul pe mijlocul pieptului meu. Mai dintr-o parte, ți-am mai zis să nu centrezi subiectul. Adică pe mine. Ce e mașina asta în dreapta? Mai fă câteva, să nu se vadă. Stai să treacă oamenii ăștia, să nu apară în spate. Și mai ales, stai pe loc, să așteptăm ora de aur dinaintea apusului.

Părul, hainele, ochii, buzele, brațele tale, toate erau așa cum le țineam minte, doar că nu mai străluceau. Nicio lumină, nicio muzică nu le mai făcea să se învârtă. Ca un carusel nemișcat și tăcut. Era să iau și amendă fiindcă am sărit gardul să trag de tine, să te pun în mișcare. Era să mă și muște amintirea sărutului tău.

Salata de fructe

Written By: Gia Codrescu - May• 10•16

În loc de suflet ai o pară

Atât a rămas din pomul cu o mie de fructe cu care te-ai născut.

De câte ori creștea un lăstar nou cineva îl rupea și-l arunca cât colo.

Odată, când nimeni nu se uita, ți-a crescut o creangă întreagă

Era mai ascunsă și chiar a dat frunze. Și flori. Florile se transformau în ananași, rodii, nuci de cocos și kiwi.

Dar au văzut-o până la urmă și au lovit-o cu toporul, în locul ăla sensibil de lângă trunchi, până a căzut.

Atunci ți-ai jurat să nu mai faci nicio frunză. Nicio fructă. Doar rădăcini.

Dar seva copacului nu te-a ascultat și a hrănit undeva în vârf, departe de lume, o pară.

Nu una cu coaja tare. Nici cu miezul mălăieț. O pară parfumată, zemoasă și dulce. Așa cum toate perele ar trebui să fie.

O pară eternă, pe care douăzeci de grifoni cu coada de oțel o păzesc, gata să te taie în două dacă te apropii prea mult.

Cumva, tu nu știi că am restul fructelor cu care putem face o salată din aia cu cognac și frișcă.

Cumva, tu nu știi că te iubesc.

 

Clear blue puzzle

Written By: Gia Codrescu - Apr• 08•16

Oamenii când se despart se împrăștie.

E ca și când s-ar detona în numele unei religii necunoscute.

Își îmbracă vesta cu explozibil și POW apasă butonul roșu.

După ce te dezmeticești începi să îi cauți și le găsești pielea într-un sertar, sub formă de tricouri vechi,

Ochii în cutia de bijuterii ca doi cercei de aceeași culoare,

Buzele sunt coperțile unei cărți pe care o citeai împreună

Iar mâinile pătura cu care te învelești în noile nopți.

Noile nopți nu seamănă cu vechile nopți. Sunt chiar mai diferite decât Antarctica de Madrid.

În noile nopți poți adormi la ce oră vrei, după ce ai făcut ce vrei.

În vechile nopți erai fericit.

Oamenii când se despart se împrăștie. În zeci de obiecte, senzații, cuvinte sau note muzicale, pe care le aduni de pe jos cu iubire. Să le pui la loc e ca și când ai încerca să faci un puzzle de 10.000 de piese ale unui cer senin. Și chiar dacă ai reuși, să îi redai viața ar fi mai dificil.

Și totuși, încerci să potrivești primele două piese.