Gia Codrescu

despre comunicare, cunoastere, curaj

La școală

Written By: Gia Codrescu - Nov• 30•20

Iubire, vreau să mă trezesc dimineața la șase, să merg la școală

Să-mi pun uniforma albastră, două funde în păr și să pornesc la drum

Astăzi am istorie, geografie, matematică și română

Învățăm perioada dintre 5 și 6 ani a vieții tale, cu evenimentele istorice importante: mersul la grădiniță în grupa mare, călătoria în Grecia și vizita la Antipa. Dacă mai avem timp discutăm și despre primul-Crăciun-fără-zăpadă și cearta cu Daniela. Dacă nu, le lăsăm pentru data viitoare.

La geografie studiem deșertul cotului stâng și dealurile genunchilor. Vreau să mă înscriu și la opționalul de meteorologie. Meteorologia ochilor tăi, cu intemperii sau zile senine. Poate voi reuși chiar să deduc vremea, din micro-expresiile prevestitoare.

Matematica e cea mai grea. Aici studiem ecuațiile emoțiilor tale.
A + B = C, unde A sunt cuvintele “nu-mi pasă, faci ce vrei”, B este iubirea și C tristețea profundă.
A + B totul la pătrat = a pătrat + b pătrat + 2ab, unde A este faptul că dreptul la locuință nu este acordat prin lege, B valoarea Dreptății și pătratul determinarea cu care te miști prin viață.
Suma pătratelor catetelor este egală cu pătratul ipotenuzei. Unde catetele sunt două amintiri dureroase pe care le-ai avut și ipotenuza motivația de a fi mai bine.
Cele mai grele sunt ecuațiile logaritmice ale fricilor tale.
Dar le dau eu de capăt.

La română studiem astăzi cinci cuvinte care îți provoacă bucurie, cu etimologia lor, conotațiile și denotațiile aferente: căpșuni, paracliser, renaștere, jupân și fantasmagoric. Facem propoziții cu ele și primim temă pentru acasă o compunere care să le conțină pe toate.

Și gata pe ziua de azi, deja am obosit, merg să-mi fac temele și să-mi pregătesc ghiozdanul pentru mâine. Mâine avem: muzică, desen, sport și educație civică.

Studiem melodiile pe care le cânți spontan în minte, desenăm animalul tău putere, ne menținem corpul în formă, ca să putem ține pasul cu tine și învățăm câteva bune-maniere la masă.

Ah, să nu uit să-mi fac și temele pentru joi! Avem biologie, fizică, chimie și literatură universală comparată. Studiem sistemul tău digestiv, timpul tău relativ și atomii care-ți alcătuiesc pielea. La literatură avem de citit prima carte de care te-ai îndrăgostit. Mai urmează și astronomia alunițelor tale, religia credințelor tale despre tine, limba franceză și limbajul iubirii.

Va fi o săptămână plină. Și sper să iau note mari dacă mă ascultă. Până acum am doi de zece la română, un nouă la istorie și un șapte la mate.

Până acum, mi-am dat deja seama

Că te iubesc.

Și încă o noapte

Written By: Gia Codrescu - Nov• 13•20

O noapte

Încă o noapte

Și încă o noapte

Și încă o noapte

Și încă o noapte

Și încă o noapte

Și încă o noapte

Și încă o noapte

Și încă o noapte

Și încă o noapte

Și încă o noapte

Și încă o noapte

Și încă o noapte

Și încă o noapte

Și încă o noapte

Cu tot cu fiecare dimineață.

Și câteva prânzuri.

Și dacă

Written By: Gia Codrescu - Nov• 09•20

Și dacă țigara e doar instrumentul prin care scoatem afară ceața din noi?

Cu fiecare expirație mai suflăm afară un vălătuc de ceață

Lăsând în urmă aerul mai clar,

până se adună ceață din nou.

Și dacă ți-aș spune că ceața se formează atunci când există temperatură scăzută și umiditate mare

Și-ți ascunde realitatea așa cum e ea?

Putem sufla ceața afară din noi

Sau putem să facem un foc, la care să ne încălzim

Să dezaburim geamurile, să risipim ceața

Cel puțin cea din jurul nostru

Iar cu cea de la depărtare

Să ne obișnuim.

Să jucăm baba-oarba alergând prin ceață

Să ne împiedicăm, să ne lovim, să ne ridicăm și să râdem

Să plesnim peste față oamenii pe care-i întâlnim

Sau să-i mângâiem, dacă putem, chiar fără mânuși

Făcându-le și lor poftă să-și facă un foc

Sau să joace baba-oarba cu noi,

Înaintând în ceață cu ochii legați

La fel cum dansezi pe podeaua lucioasă cu ochii deschiși.

Și dacă bricheta e acolo doar să ne aducă aminte de foc?

Scrumiera păstrează memoria unei nereușite.

Impersonări

Written By: Gia Codrescu - Oct• 27•20

Uneori îmi ies pe gură
Vorbele tale
Mă uit în jur
În mine
Îți simt parfumul
pielii abia ieșite din duș
Dar nu ești aici
Suntem doar eu și vânzătorul
Așteaptă să-i dau banii
Și nu înțeleg ce vrea

Ți-am dat tot ce-am avut
Îi zic
Iar el nu înțelege
Ia sticla de suc în mână și repetă:
Trei-zeci-de-lei-domnișoară
Ce înseamnă trei-zeci-de-lei?
Când organele tale funcționează
Dar tu nu ești acolo?
Ești pe o canapea care scârțâie
Și are două arcuri stricate
Tapițerie aspră
Și o bibliotecă lăcuită în lateral

Domnișoară-sunteți-ok?
Îi las portofelul pe masă, iau sucul și plec
Ți-am dat tot ce-am avut
Îi spun femeii care tocmai intră în magazin
Se uită la mine cu privirea soțului ei
Și îl salută pe vânzător
Făcându-i cu mâna
fiicei ei
spunându-i: E soare afară
Așa cum mama ei
Îi spunea uneori
Ca s-o înveselească.

Gând de seară

Written By: Gia Codrescu - Oct• 12•20

Așa cum băieții

Iau fetele pe la spate

Și le învață cum

Să țină tacul

Să țintească

Și să lovească

Bila albă

Așa te-aș îmbrățișa

Și eu

Ți-aș ține mâna dreaptă

În mâna mea

Și te-aș învăța să scrii

O poezie

Despre cât de mișto

Ești.

Covorul

Written By: Gia Codrescu - Oct• 10•20

Baby, hai să măturăm covorul

Să îl aspirăm bine și apoi să ne facem curaj

Să ne uităm sub el

Bem un whiskey înainte, să ne țină de cald

Și ridicăm mai întâi un colț

Un vifor mușcător iese de sub el

Dar nu-i nimic

Ne punem ochelarii de schi, costumul de scafandru

Și îl dăm la o parte pe tot

Ce am ascuns noi sub covor

O lume întreagă.

Partea bună e că suntem împreună

Și pornim la drum în trecut ca pe Camino

Cu pantofi buni și șosete sport

La final, după ce curățăm și punem totul la loc

Va rămâne doar o pajiște goală

Pe care, goi, ne vom rostogoli.

Baby, hai să măturăm covorul.

Zmeu

Written By: Gia Codrescu - Jul• 06•20

Când ai vrut să mă-nalți a fost greu

Nu prea bătea vântul

Aripile mele portocaliu cu roz

băteau de câteva ori și se prăbușeau nervoase,

mușcând din pământ.

Coada mea lungă, fosforescentă

se încurca în iarba de care abia aștepta să se despartă.

Ai încercat de câteva ori, înjurând.

Nu știai că aerul de munte nu-mi priește

Nu știai că mă țineai prea strâns

Eram prea legată de inima ta și de stâncă

Eram prea legată de un ideal.

Acum am învățat că zmeele pot zbura și singure.

Dă-mi un punct de sprijin și voi răsturna Pământul, spunea Arhimede

Dă-mi briza mării și plaja îngemănată

Lasă-mi amintirea săruturilor tale roșii

Dă-mi un punct de sprijin și voi zbura mai elegant

Decât pescărușii.