Gia Codrescu

despre comunicare, cunoastere, curaj

Și încă o noapte

Written By: Gia Codrescu - Nov• 13•20

O noapte

Încă o noapte

Și încă o noapte

Și încă o noapte

Și încă o noapte

Și încă o noapte

Și încă o noapte

Și încă o noapte

Și încă o noapte

Și încă o noapte

Și încă o noapte

Și încă o noapte

Și încă o noapte

Și încă o noapte

Și încă o noapte

Cu tot cu fiecare dimineață.

Și câteva prânzuri.

Și dacă

Written By: Gia Codrescu - Nov• 09•20

Și dacă țigara e doar instrumentul prin care scoatem afară ceața din noi?

Cu fiecare expirație mai suflăm afară un vălătuc de ceață

Lăsând în urmă aerul mai clar,

până se adună ceață din nou.

Și dacă ți-aș spune că ceața se formează atunci când există temperatură scăzută și umiditate mare

Și-ți ascunde realitatea așa cum e ea?

Putem sufla ceața afară din noi

Sau putem să facem un foc, la care să ne încălzim

Să dezaburim geamurile, să risipim ceața

Cel puțin cea din jurul nostru

Iar cu cea de la depărtare

Să ne obișnuim.

Să jucăm baba-oarba alergând prin ceață

Să ne împiedicăm, să ne lovim, să ne ridicăm și să râdem

Să plesnim peste față oamenii pe care-i întâlnim

Sau să-i mângâiem, dacă putem, chiar fără mânuși

Făcându-le și lor poftă să-și facă un foc

Sau să joace baba-oarba cu noi,

Înaintând în ceață cu ochii legați

La fel cum dansezi pe podeaua lucioasă cu ochii deschiși.

Și dacă bricheta e acolo doar să ne aducă aminte de foc?

Scrumiera păstrează memoria unei nereușite.

Impersonări

Written By: Gia Codrescu - Oct• 27•20

Uneori îmi ies pe gură
Vorbele tale
Mă uit în jur
În mine
Îți simt parfumul
pielii abia ieșite din duș
Dar nu ești aici
Suntem doar eu și vânzătorul
Așteaptă să-i dau banii
Și nu înțeleg ce vrea

Ți-am dat tot ce-am avut
Îi zic
Iar el nu înțelege
Ia sticla de suc în mână și repetă:
Trei-zeci-de-lei-domnișoară
Ce înseamnă trei-zeci-de-lei?
Când organele tale funcționează
Dar tu nu ești acolo?
Ești pe o canapea care scârțâie
Și are două arcuri stricate
Tapițerie aspră
Și o bibliotecă lăcuită în lateral

Domnișoară-sunteți-ok?
Îi las portofelul pe masă, iau sucul și plec
Ți-am dat tot ce-am avut
Îi spun femeii care tocmai intră în magazin
Se uită la mine cu privirea soțului ei
Și îl salută pe vânzător
Făcându-i cu mâna
fiicei ei
spunându-i: E soare afară
Așa cum mama ei
Îi spunea uneori
Ca s-o înveselească.

Gând de seară

Written By: Gia Codrescu - Oct• 12•20

Așa cum băieții

Iau fetele pe la spate

Și le învață cum

Să țină tacul

Să țintească

Și să lovească

Bila albă

Așa te-aș îmbrățișa

Și eu

Ți-aș ține mâna dreaptă

În mâna mea

Și te-aș învăța să scrii

O poezie

Despre cât de mișto

Ești.

Covorul

Written By: Gia Codrescu - Oct• 10•20

Baby, hai să măturăm covorul

Să îl aspirăm bine și apoi să ne facem curaj

Să ne uităm sub el

Bem un whiskey înainte, să ne țină de cald

Și ridicăm mai întâi un colț

Un vifor mușcător iese de sub el

Dar nu-i nimic

Ne punem ochelarii de schi, costumul de scafandru

Și îl dăm la o parte pe tot

Ce am ascuns noi sub covor

O lume întreagă.

Partea bună e că suntem împreună

Și pornim la drum în trecut ca pe Camino

Cu pantofi buni și șosete sport

La final, după ce curățăm și punem totul la loc

Va rămâne doar o pajiște goală

Pe care, goi, ne vom rostogoli.

Baby, hai să măturăm covorul.

Zmeu

Written By: Gia Codrescu - Jul• 06•20

Când ai vrut să mă-nalți a fost greu

Nu prea bătea vântul

Aripile mele portocaliu cu roz

băteau de câteva ori și se prăbușeau nervoase,

mușcând din pământ.

Coada mea lungă, fosforescentă

se încurca în iarba de care abia aștepta să se despartă.

Ai încercat de câteva ori, înjurând.

Nu știai că aerul de munte nu-mi priește

Nu știai că mă țineai prea strâns

Eram prea legată de inima ta și de stâncă

Eram prea legată de un ideal.

Acum am învățat că zmeele pot zbura și singure.

Dă-mi un punct de sprijin și voi răsturna Pământul, spunea Arhimede

Dă-mi briza mării și plaja îngemănată

Lasă-mi amintirea săruturilor tale roșii

Dă-mi un punct de sprijin și voi zbura mai elegant

Decât pescărușii.

Unforgiving

Written By: Gia Codrescu - May• 25•20

Se spune că rujul roșu e neiertător

Trebuie să urmezi cu atenție linia buzelor

Să nu dai pe lângă, să nu te murdărești

Orice greșeală se vede mult mai proeminent

Decât la un ruj de culoarea buzelor, uzual

Rujul roșu e neiertător

Dar spectaculos.

Așa, ca tine.