Realitatea e un mănunchi de fire
Unele roșii, ce vorbesc despre război
Foamete, schimbări climatice, colonialism
Rasism, prejudecăți și marginalizare.

Altele albe, ce vorbesc despre natură
Flori, broscuțe țestoase, copaci,
Despre olimpici la mate și cărți de copii
Croissante cu unt și apusuri de soare.

Întrebarea e: cum trecem de la un fir la altul?
Cum putem cânta la ele
Muzica sufletului nostru?

“Mereu oceanul e mai adanc decat pare”
Imi zicea bunica seara, inainte de culcare, dupa ce imi aducea o cana de lapte cald si ma saruta pe frunte
Mirosea a parfum amar si sapun ieftin,
dar stia sa faca cea mai buna placinta cu mere.

“E plina marea de pesti, imi zicea mama ca sa ma consoleze”, in adolescenta, dupa o despartire
“Dar eu nu de pesti am nevoie”, tipam eu trantind usa
“Nu de pesti am nevoie…”

“Furtunile vin si pleaca”, zicea tata inainte sa se urce la volan, sa plecam in excursie
“Valurile rastoarna barca, trebuie sa ai mereu una de rezerva”, continua el, dupa ce tura masina la maxim, inainte sa schimbe viteza
“Apa oceanului e sarata, trebuie sa ai mereu la tine un dispozitiv pentru apa potabila”, mai zicea el in timp ce accelera pe contrasens, depasea pe linia continua si imi facea, complice, cu ochiul

Acum stau intinsa pe plaja si ma las mangaiata de valuri
Cand marea devine mai agitata imi pun ochelarii de snorkeling si incerc sa sparg valurile cu trupul meu
Daca vine furtuna e simplu, imi pun costumul de scafandru, tancul de oxigen in spate si ma scufund pana ating fundul
Acolo e o liniste selenara
Si mii de pesti vin sa ma salute

In ultimul timp
Mi-au crescut solzi.

Iubitul meu e plin de pești.
Exotici, mici, fosforescent cu albastru
Când intră în apa marii degetele lui se deschid și apa sărată iese afara, lasă să intre apa noua, proaspătă și plină de soare
Pestii se bucura, algele dansează, și un delfin îl salută dând dintr-o aripioară, în zare

În iubitul meu creste un copac.
Puternic, înalt, un molid argintiu cu mii de conuri și frunze înțepătoare
De cate ori merge la munte rădăcinile lui ies din picioare, se înfig în pământ, îmbrățișează rădăcinile celorlalți molizi, se iau de mână cu ei și dansează
Vulturii trec în cercuri largi deasupra și le fac de sus cu ochiul, în timp ce cu una din aripi improvizează un Like

Iubitul meu e plin de turiști
Grupuri de bătrâni care fac poze, adolescente machiate ce stau pe TikTok, mame cu copii asortați și bărbați cu controlere de drone în mâini
Toată lumea urmează un ghid, cu steguleț roșu și vocea puternica,
Asculta fapte istorice și glume porcoase în timp ce se gândesc ce aroma de înghețată să mai aleagă

O dronă s-a izbit de un perete facandu-se țăndări, la fel că stima de sine a bărbatului care o conducea.

În iubitul meu poți călători ca într-un parc national.
Intrarea e gratis, dar ieșirea costă
Poate mai mult decât
ai avea.

Fiindcă mi-a legat limba
M-a învățat să iubesc cu mâinile
Cu corpul
Cu sufletul întreg

Mi-a închis cuvintele
Într-o colivie mica, de porțelan
Și mi-a eliberat fricile
Rând pe rând, ca pestii în apa

A dat drumul la lei
La tigri, șacali și papagali curcubeu
Fiecare din ei duce în spate un gând
O poveste, un imperiu de fapte
Ce se vor revarsa peste lume
Într-un potop de cristal.

Cand viața îți dă lămâi
Îți fac eu un cocktail
Voi pune în el și ananas
Și rodie
Și vin rose
Pentru toate serile în care ne vom saruta
Voi pune zahăr
Afine
Piersici zemoase
Pentru toate diminețile cand îmi vei spune
Că sunt singurul care-și încantă papilele gustative
Voi pune și cogniac
Șampanie și
Tequilla
Ca să dansezi la mine în brațe pănă dimineață
În felul asta toate celulele tale vor exploda de fericire
Ca să nu mai ai nevoie de nimeni
Niciodată.

– Margarete aveti?
– Imi pare rau, nu mai avem. Se spune ca e un nebun care a cumparat toate margaretele din lume.
– Da? Oare de ce?
– A descoperit ca putea afla viitorul cu ajutorul lor. Punea o intrebare, de exemplu: Va ploua maine? Si raspundea smulgand cate o petala: ploua, nu ploua, ploua, nu ploua… ploua!
– Oh, si chiar ploua a doua zi?
– Se pare ca da. Margaretele spun intotdeauna adevarul.
– Presimt ca urmeaza un dar…
– Dar, la un moment dat a pus intrebarea care nu ar trebui niciodata pusa.
– Care ar fi?
– Daca il iubeste femeia pe care o iubea.
– Si margareta nu i-a raspuns?
– Margareta i-a raspuns, dar el nu a crezut-o. Si atunci a luat alta. Si alta… si alta.
– Pana a terminat toate margaretele?
– Da. Apoi a trecut la lalele. Apoi la trandafiri. Dupa cum vezi, in floraria noastra se gasesc doar cale. Cu ele nu putea face nimic, fiindca au o singura petala.
– Oh, da, acum observ.
– Si dupa ce a terminat toate florile din lume… a plantat altele. Dar neavand rabdare sa creasca, a trecut deja la frunzele copacilor si chiar la aripi de fluture.
– Oare cand se va opri?
– Cand va obosi… speram doar sa nu treaca la lucruri mai grave. Cum ar fi penele pasarilor. Sau degetele de copil.
Dar chiar, de ce tocmai margarete? Ce faceti cu ele?
– Nimic, multumesc. Trebuie sa plec acum. O zi frumoasa!

Your hair smells like waterlilies in the Spring

Floating in my room in silence

If I say “I love you” doesn’t mean a thing

Let my hands be our guidance

Your eyes look up in the infinite of space

Trying to grasp a meaning

Your smile rises upon your face

Changing ideas into being

Sometimes love can make you sad

Sometimes Spring is over

Sometimes space is just as mad

As us being lovers.

Your hands are soft as a meadow

Decided as the pouring rain

Warming my heart with a “hello”

Putting us on a lane

Sometimes love can make you eager

Sometimes meadows are fun

Sometimes rain can make us mingle

When the song is done