Gia Codrescu

despre comunicare, cunoastere, curaj

Archive for the 'Poezambete' Category

Astăzi

Astăzi mi s-au împlinit toate dorințele. Speranța, plantată de curând, a dat deja roade. Un ananas, un kiwi, un mango potrivit de copt și un buchet de pătrunjel. Atâta tot. Nu-i nicio dramă. Nici un conflict. Uneori, finalurile fericite există. Chiar și pentru antagoniști.

Read the rest of this entry »

Ziua ta

În fiecare zi inima mea Sărbătorește ziua taSe trezește de dimineațăSe spală pe fațăÎți pune șorțulețulDă cu făină făcălețulȘi pregătește bucurii:…Torturi ciocolatii…Bomboane rozalii…Baloane auriiDar tu nu vii.Nu-i nimicMai e și mâineO zi.

Read the rest of this entry »

Căutări

Telefonul meu cred că s-a stricat (Trebuie să găsesc un service GSM Am văzut că e unul chiar lângă mine) Nu mai primește Apeluri de la tine.   Și strada din dreapta blocului meu e extrem de aglomerată Mereu sunt mașini ce ocupă TOATE locurile de parcare Mașina ta pur și simplu nu mai are […]

Read the rest of this entry »

Însângerat

Avem mâinile pline de cioburi Mai mari, mai mici, la fel de tăioase Ne curge sângele șiroaie pe haine Pe gresie, pe scară, pe stradă Uneori și pe străzile din cartierul vecin.   Le mai lăsăm jos, avem nevoie de mâini Să ne spălăm pe dinți, să înmânăm documente Să tăiem castraveți pentru salată, să […]

Read the rest of this entry »

Trufele

De câte ori se supăra pe el Cuvintele-i năvăleau în gură ca o armată dothraki Trebuia să le dea drumul afară, altfel i-ar fi spart dinții Așa că le lăsa să iasă, cu intensitatea unui taifun.   De fiecare dată când era nemulțumită Un șarpe slinos i se urca pe gât Avea gust de paracetamol […]

Read the rest of this entry »

Visele tale

Tu ești apa ce se infiltrează în muchiul moale al inimii mele Cu nuanțe de verde și albăstrui îți arată mereu Nordul În timp ce îi hrănești rădăcinile mici cu vise uriașe. Visele tale sunt ca ale lui Martin, Benny sau Bjorn, Dacă le-ai agăța un capăt de Everest, te-ai da în rapel până pe […]

Read the rest of this entry »

Pictură

Iau o pensulă și mă servesc din culorile din jur, de parcă ar fi ale mele. Iau din galbenul frunzelor, din maro-ul clădirilor, din verdele Daciei 1310 care stă pe jantă, din gri-ul gardului de lângă stația de autobuz, pe care te-ai așeza dacă nu ar avea țepi (la ce e bun un gard de […]

Read the rest of this entry »