Gia Codrescu

despre comunicare, cunoastere, curaj

Archive for the 'Poezambete' Category

Pictură

Iau o pensulă și mă servesc din culorile din jur, de parcă ar fi ale mele. Iau din galbenul frunzelor, din maro-ul clădirilor, din verdele Daciei 1310 care stă pe jantă, din gri-ul gardului de lângă stația de autobuz, pe care te-ai așeza dacă nu ar avea țepi (la ce e bun un gard de […]

Read the rest of this entry »

Papaya și kiwi

Cerul era roșu, iar noi mâncam ridichi și pâine prăjită cu unt pe o bancă în fața unui bloc în care nu locuiam. Vorbeam de încălzirea globală, ofertele din supermarketuri și gecile cu membrană Gore-Tex. Ne sărutam ca un semn de punctuație, după fiecare glumă pe care o făceam, un fel de punct și virgulă […]

Read the rest of this entry »

Mai ții minte

Mai ții minte cum alergam prin ploaie? Stăteam acasă și lucram unul lângă altul, iar la primul tunet ne uitam ochi în ochi și știam. Săream de pe scaune, lăsându-le să se învârtă năucite, cu o senzație de gol, zburam prin casă, aruncam pe noi pantaloni scurți și tricouri, ne încălțam în viteză și ne […]

Read the rest of this entry »

Islanda – India

Până nu demult locuiam în Islanda. Mă plimbam în fiecare zi pe străzile reci ale Reykjavik-ului, Știam Skeiðarvogur, Sæbraut și Skútuvogur ca în palmă, Seara făceam o plimbare prin Reykjavíkurhöfn, iar dimineața îmi beam cafeaua și-mi mâncam peștele în Fiskfélagið.   Până nu demult practicam patinaj artistic. De performanță. Triplu axel, salt quadruplu, dublu Salchow și Triplu Lutz îmi erau la […]

Read the rest of this entry »

Mâinile tale

Dă-mi mâinile tale, să le învăț ceva nou. Sigur, au mai mângâiat corpuri fine până acum, însă eu le voi învăța să mă mângâie când voi fi îmbrăcată doar într-o rochie scurtă de hârtie creponată, după ce și-au înmuiat palmele în apă fierbinte. Sigur, și-au mai lăsat amprenta pe mașini pline de praf, însă eu […]

Read the rest of this entry »

Ritualuri

Aș vrea să te porți cu mine așa cum te porți cu pasta de dinți. O presezi metodic de jos în sus, până la ultima picătură, o așezi mereu în stânga, pe polița de porțelan din fața oglinzii și o iei cu tine în călătorii. Așa vrea să te porți cu mine așa cum te […]

Read the rest of this entry »

Muzical

Stomacul tău e o scoică din care se aude marea, Valurile valsează pe Spring Walz, iar delfinii cos la mașină rochii din alge albastre – strâmte, umede, fine, pe care să le asortezi cu pantofi de nisip și cercei din razele răsăritului, atunci când ieși la plimbare. În părul tău sălășuiesc greieri care cântă Kings […]

Read the rest of this entry »