„Omul. Acest mamifer din specia Sapiens trăiește pe planeta Pământ. Respiră un compus gazos format din aproximativ 80% azot și 20% oxigen. Se hrănește cu substanțe nutritive de natură vegetală și animală.” Zavier închise manualul pe care scria cu lexigrame roz „Tratat asupra speciilor din Calea Lactee” printr-o mișcare din încheietură și se lăsă pe spate în scaunul lui organic. Acesta îl îmbrățisă cu mânerele și începu să-i maseze ușor aripioarele. Se înfioră. Dintre toate speciile din manual Omul i se părea o glumă.

În primul rând, sfârcurile. Aceste mici protuberanțe, sub formă de ventuze erau situate în partea din față a corpului. Prin ele femelele își hrăneau bebelușii cu un lichid albicios. Dar și masculii le aveau. Și ei nu hrăneau pe nimeni prin ele.  Erau însă extrem de interesați întreaga viață de săculeții de grăsime pe care femeile le aveau în spatele sfârcurilor. Le sugeau la fel ca atunci când erau mici, deși nu mai ieșea lichid din ele. Probabil ei nu știau asta și tot încercau.

Apoi fumatul. Acest obicei al oamenilor ce datează încă de la primele secole ale existenței lor presupune rularea unor plante uscate, arderea lor și inhalarea fumului, direct în aparatul respirator. În plămâni. Apoi exhalarea lui. Și tot așa. Aceste plante aveau un grad înalt de toxicitate și totuși oamenii continuau să le respire fumul. Li se înegreau plămânii și mulți mureau de o boală numită cancer, datorită modificării ADN-ului celulelor, dar nu părea să le pese. Plăcerea suptului bătea moartea. Țigările erau un fel de sfârcuri artificiale.

În fine, religia. O sumă de povești pe care oamenii le credeau reale. Când nu știau ce e cu soarele și cu ploaia, se gândeau la zei și sfinți. Ființe imaginare care locuiau mai întâi pe un munte, apoi când primii oameni au ajuns acolo și au văzut că nu e nimeni le-au mutat în cer, apoi când au ajuns și în spațiu le-au făcut invizibile sau au zis că se află peste tot. Mulți dintre pământeni își provoacă suferință în numele religiei lor – unii se abțin de la mâncare și apă toată ziua, alții se opresc din ceea ce fac de cinci ori pe zi și rostesc anumite cuvinte. Unele femele trebuie să-și înfășoare tot corpul în fibre negre, acoperindu-și chiar și ochii, la temperaturi foarte de înalte. Mii de oameni au suferit datorită acestor credințe, au murit sau au fost schingiuiți, la fel ca în cazul fumatului. Dar nu le pasă. Devin dependenți. Plăcerea auto-hipnozei bate suferința. Rugăciunile sunt și ele ca niște sfârcuri din care oamenii se străduiesc să sugă alinare.

Se pare că totul la ei se învârte în jurul sfârcurilor și al laptelui. De unde și denumirea de Caleea Lactee, dată de ei și acceptată de ANSID. Deși niciun animal nu mai consumă lapte după maturitate, oamenii continuă să facă asta, provocându-l și colectându-l de la alte mamifere, din specia Bos Taurus. Apropo, sunt singura specie din Univers care încă nu a descoperit semnificația limbajului celorlaltor animale. Abia l-au descifrat pe cele din cadrul speciei lori. Mai mult decât atât, oamenii, deși sunt omnivori și ar trebui să mănânce carne în proporție de 10-20%, la fel ca celelalte omnivore, ajung și la 50-60% din dieta lor, ceea ce le grăbește îmbătrânirea și moartea. Dar ei continuă să mănânce carne, cu gândul la sâni.

Zavier se ridică și începu să plutească prin cameră, îndreptându-se spre harta Universului. O studie de aproape, cu toți cei 23 de ochi pe care îi avea și scoase un icnet de plictiseală. Se întoarse apoi brusc și zbură spre colțul opus al camerei unde atârna un distrugător genetic de culoare portocalie cu încrustații florale.