L-am întrebat – ai o zi în plus?

– Pentru ce?

Să mi-o dai mie, să ne facem de cap și s-o uiți apoi.

Va fi ca o firidă cu lumină în zid.

Un fel de pișcot cu miere în timpul postului mare.

Să alergăm dezbrăcați pe câmp, să ne pictăm cu acuarele, să țipăm de fericire, să ne mușcăm,

să ne sărutăm pe ochi, să ne gâdilăm, să ne dăm în tiribombe și la final să adormim în Antipa,

în burta unui dinozaur. Ne vom visa călare pe el, în mezozoic, iar dimineața vom reveni la normal.

L-am întrebat – ce gust are limba ta?

– Ce gust sa aibă?

De șiretlic, matrapazlâc, șturlubatic, de pildă,

Fiecare cuvânt rostit are aroma lui. Fiecare frază e o explozie de condimente. Închipuie-ți un curcubeu din scorțișoară, chimen, ghimbir, cuișoare, curcuma, ienibahar și fenicul.

Aș vrea să simt pe limbă cuvintele ce sălășuiesc în gura ta,

Să ne amestecăm gusturile, ca într-o înghețată cu vanilie și ciocolată la cornet.

L-am întrebat – ce lungime au sinapsele tale?

– Ce lungime?

Dacă plecăm împreună de la un gând, bunăoară despre foci sau furcile caudine,

Cât de departe putem ajunge? Din gând în gând putem atinge Everestul? Putem să o atingem pe Hilde?

L-am întrebat – vrei să facem ceva de care să-ți amintești toată viața? Știu eu un loc.

O curte interioară, cu verdeață și statui. Putem recrea raiul acolo, în zece minute.

Ce părere ai?

– Nu știu, nu cred ca e o idee buna.