Gia Codrescu

despre comunicare, cunoastere, curaj

FireWorks

Written By: fatacuportocale - Dec• 05•07

Ce se petrece in noi atunci cand suntem arzator atrasi de cineva?

Sicilienii au o expresie pentru asta. Spun ca ai fost lovit de traznet. Ai vazut o persoana si instantaneu ai simtit cum totul in jur se dilueaza, fuzioneaza si doar ea ramane in prim-plan. E ca atunci cand focalizezi ceva si totul in jur devine blurry. Iar apoi te gandesti fierbinte doar ca vrei sa fie a ta. Simti o senzatie foarte apropiata foamei, simti ca vrei sa o ai, sa o gusti, sa o asimilezi.

Ti se poate intampla asta fata de o persoana pe care o vezi pentru prima data pe strada, la metrou, intr-un magazin. Sau ti se poate intampla cu o persoana pe care o cunosti, in timpul unei discutii, cand ea vorbeste si este de-a dreptul incandescenta. Daca esti intr-un local, uiti de comanda, de muzica din jur, de ceilalti oameni de langa tine si nu o auzi decat pe ea. Ai vrea sa si raspunzi la un moment dat, dar tot ce poti face e sa te uiti cu ochii scanteietori in ochii ei, sa zambesti si sa nu sti ce sa spui, sa nu strici magia, sa nu intrerupi momentul.

Vrei sa ajungi cat mai inauntrul acelei persoane si daca se poate fara vorbe. Ai vrea sa ii captezi energiile si sa le amesteci cu ale tale. Daca sunteti intr-o discutie si spune lucruri incredibil de frumoase, la care nu te-ai fi gandit niciodata, devii magnetic, atragi spiritul si informatia. Pe de alta parte, daca esti destul de plin si tu, reusesti sa orientezi discutia si spre ceea ce tu crezi, atunci este un schimb echitabil. Altfel celalalt se va simti epuizat, pentru ca numai el a oferit.

Ce se intampla cand celalalt se simte atat de admirat de tine? In prima faza imaginatia lui scapara, straluceste combinand si mai creativ cuvintele, pentru a-ti depasi asteptarile. Foamea ta de el, determina foamea lui de sine. Stima de sine creste, se poate transforma in vanitate, care se poate transforma in trufie. Asta daca te arati doar aprins, daca nu ii arati decat apreciere. Acesta este momentul in care acea persoana iti impune testul final. Daca dupa ce a vorbit si tu ai ascultat, ai tacut si ai vrut sa te contopesti cu ea, nu iti revii si nu incepi sa gandesti critic, sa-l contrazici, esti pierdut.

In momentele acelea de vanitate si chiar trufie, celalalt ca sa te respecte va astepta sa fie intrerupt, contrazis, chiar ignorat. Daca asta se intampla, atunci discutia, schimbul de energii va deveni echilibrat. Va incepe sa te aprecieze la randu-i, cu atat mai mult cu cat ai reusit sa te pastrezi pe tine, in fata minunilor lui.

Iar daca asta se poate intampla pur si simplu si depinde de tine cum raspunzi testului, oare nu se poate sa le si provoci pe amandoua? Sa lansezi racheta, sa privesti entuziast focul de artificii, apoi sa spui ca nu a fost destul de rosu-auriu, nu esti de acord cu ultimele scantei si in general trebuia sa explodeze cu cateva fractiuni de secunda mai drevreme 🙂 Si atunci puteti discuta de la egal la egal.

Oamenii sunt niste fiare cand e vorba de amorul propriu 🙂 Singura ta sansa e sa-l faci sa scanteieze, apoi sa-l transformi in amorul lui pentru tine.

p1070979.jpg

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

No Comments

  1. Alex says:

    you are scary. scrii prea multe chestii profunde, prea des. ceva e greşit aici. le-ai adunat ani întregi şi acum le dai drumul, una pe zi, nu? 🙂

    şi, ca o cireaşă pe tort, mai pui şi o poză frumoasă la sfârşit.

    ai mare dreptate, dacă persoana care vorbeşte termină ce are de zis şi se opreşte, şi nu primeşte nici o reacţie, mare parte din magie se pierde. trebuie o încheiere potrivită, dar nu cred că ignoratul e potrivit. trebuie măcar contrazisă, să fie cât de cât un echilibru.

  2. fatacuportocale says:

    Merci Alex, de aprecieri. Amorul meu propriu s-a bucurat, apoi s-a linistit cand nu ai fost de acord cu “ignorarea” 🙂

    Pare un pic exagerat, intr-adevar, insa mi s-a intamplat ca cineva sa-mi verbalizeze chiar, aceasta dorinta. De genul “ar fi mult mai bine daca m-ai mai ignora din cand in cand” 🙂

    Poate le-am adunat ani intregi in sensul ca pana acum nu am mai scris, dar sunt undeva in mine si nu trebuie decat sa-mi aleg o tema 🙂

  3. orice foc se stinge. de ce toti compara sentimentele de genul asta cu focul? sunt unele care chiar dureaza. ar trebui comparate cu o apa, ceva. un sanvis, o rama in undita…

  4. fatacuportocale says:

    Christ, eu nu comparam nici un sentiment cu nici un foc 🙂

    Comparam insa un foc de artificii cu o discutie in care celalalt straluceste si tie iti ia ochii, ramai fascinat.

    Apoi focul mai apare in diferite forme prin text pentru a exprima mai bine anumite stari, incendiare 🙂 pentru ca si textul in sine sa fie un foc de artificii 🙂

    Cat despre apa, am scris in postul anterior:) Iar despre sandwich si rama, nu stiu ce sa spun, fiecare cu preferintele sale 🙂

  5. eh…my fault. iar am citit in diagonala 😀

  6. cristi says:

    Nu vrem. Nu dorim. Clockwork orange. Scuze Gia.

    Si se intampla ca umbland prin matricea intamplarilor sa fim pe pozitiv si sa emanam acea aviditate de a cunoaste.
    Suntem cunoscuti si dupa faza asta se intampla that suposed fire works.
    Fireworks.
    Fluturasii din stomac.
    Ca si fluturasii artificiile au nevoie de aer.

    Sa dai aer unei artificii e frumos, gratuit neaparat.
    Sa-ti fie frica de artificii care ard sau de fluturasi care sboara inseamna ca un fluturas ti-a ramas in plasa.

    O mare problema a inimilor sunt amintirile.
    O mare problema a mea sunt inimile facute de firma elvetiana “orange clockwork”. 🙂

    Nu vreau sa credeti ca are vreo legatura cu Olanda sau ca aduc vre-o insusire nepotrivita portocalelor. Sau ca m-as lega de film.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.