Gia Codrescu

despre comunicare, cunoastere, curaj

Deziluzionare

Written By: Gia Codrescu - Dec• 02•09

91001229Ma gandeam la cat de multe sunt lucrurile din jurul nostru pe le vedem altfel acum, dupa ce ne-am obisnuit cu ele. Ma gandeam de exemplu la cum am adus natura in orasele si casele noastre 🙂  Spre exemplu: avem usi, pat, noptiere, dulap, biblioteca din lemn. O incercare de a fi mai aproape de copaci. Avem paturi, covoare, haine. O incercare de a fi mai aproape de animale. Avem dus. O incercare de a fi mai aproape de ploaie.

Aer conditionat. De vant. Frigider. De zapada si gheata. Lustra. De soare. Crestem plante in balcon si primim cu incantare flori pe care le punem in vaze. Punem perdele la ferestri la inceput pentru a ne apara de tantari, apoi de lumina, apoi pur si simplu. In oras avem drumuri si cladiri. Am taiat din munti, i-am facut praf, i-am amestecat cu apa si acum ii avem la picioare 🙂

Avem cluburi – locuri unde oamenii vin, chiar daca recunosc sau nu, pentru a-si curta partenera/ partenerul sau a gasi unul pe care sa-l curteze. Avem stranduri unde oamenii se scalda ca intr-un rau sau lac adus special pentru ei, pus in cavitati speciale si desinfectat. Avem patinuar sau partie de schi unde acele ustensile inventate de oameni pentru a traversa gheturile si zapezile sunt folosite pentru distractie.

Avem gradini zoologice sau circ pentru a vedea animalele pe care inainte nu aveam cum sa le vedem altfel. Avem masini, fiindca nu putem fi gheparzi; vapoare, fiindca nu putem fi rechini; avioane, fiindca nu putem fi pasari. Avem roboti de bucatarie, de uzina si de calcul, fiindca nu putem fi atat de precisi, rapizi, neobositi pe cat am vrea.

Da, stiu, explicatiile de mai sus nu stau in picioare, fiindca am pierdut din vedere componenta utilitara a acelor lucruri… Insa totusi, sa nu uitam de unde provin, si anume din natura de care nu ne putem desparti, cel putin inca 🙂

89110073Ma intreb daca oamenii ar putea trai intr-un mediu complet artificial, sau cum si-ar lasa acest mod de a trai amprenta asupra lor? Intr-un mediu unde totul este de sticla si metal, de plastic si materiale sintetice. Ca intr-un film SF. Cum ar fi ca lumina sa ne inconjoare de peste tot atunci cand o aprindem, sa dormim cate doua ore pe zi la intervale regulate, scapand de constrangerea zi/noapte?

Cum ar fi sa nu ne imbracam deloc, deoarece in camere se pot pastra temperaturi constante si totul poate fi igienizat perfect? Cum ar fi sa traim singuri in cate o celula, sa nu avem contact cu nimeni intreaga viata, nascandu-ne invatati si programati pentru maximul de eficienta? 🙂

Intr-adevar, SF. Dar daca totusi?

Mi se pare amuzant sa ma gandesc la cum par si ce sunt de fapt lucrurile care ne inconjoara sau pe care le folosim 🙂 E un exercitiu bun care cred eu, te tine treaz si departe de iluzii.

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

2 Comments

  1. Zorin says:

    eu cred ca dimpotriva unele iluzii sunt necesare; raportul 1:1 cu realitatea este ca un soldat care sta tot timpul cu arma la picior; oboseste…

  2. Gia Codrescu says:

    ai dreptate si tu, e obositor si poate lipsit de gust, chiar dureros. insa din cand in cand, e bine sa fim si lucizi, ajuta la ratiune 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.