Gia Codrescu

despre comunicare, cunoastere, curaj

De ce sa citim carti

Written By: Gia Codrescu - Aug• 08•09

M-am gandit si m-am tot gandit la oamenii care citesc si cei care nu citesc, ce-i determina – daca este doar influenta din familie pe care au avut-o, faptul ca de mici au fost indrumati spre Lumea Povestilor sau nu, daca a fost alegerea lor sau ceva din temperamentul cu care s-au nascut i-a determinat sa stea linistiti cu o carte sau dimpotriva sa fie agitati cautand doar experiente senzoriale reale.

In argumentarea de fata totul se invarte in jurul Experientelor

Primul argument: Oamenii sunt inzestrati cu neuroni oglinda, care ii fac sa simta ceva ce li se transmite verbal, vizual sau in scris. Ei sunt cei care te fac sa-ti bata inima mai tare la un film de actiune, sa plangi la unul de dragoste, sa razi cand altcineva rade, sa simti durere cand vezi oameni care sufera, etc.

neuronA mirror neuron is a neuron that fires both when an animal acts and when the animal observes the same action performed by another animal (especially by another animal of the same species). Thus, the neuron “mirrors” the behavior of another animal, as though the observer were itself acting.

These neurons have been directly observed in primates, and are believed to exist in humans and other species including birds. In humans, brain activity consistent with mirror neurons has been found in the premotor cortex and the inferior parietal cortex.

Some scientists consider mirror neurons one of the most important findings of neuroscience in the last decade. Among them is V.S. Ramachandran, who believes they might be very important in imitation and language acquisition. However, despite the popularity of this field, to date no plausible neural or computational models have been put forward to describe how mirror neuron activity supports cognitive functions such as imitation.

There’s another way of looking at this: When we observe someone performing an action, there is a concurrent activation of motor circuits by the mirror neurons that are also used by us when we perform similar actions. Even though we do not literally reproduce the observed action at the moment of observation, our motor system activates as if we were performing the same action being observed.

Essentially, mirror neurons act as a storage facility for actions that we observe, while simultaneously disciplining or preparing our motor cortex for executing the action as if we had already performed the action many times over.

Astfel ca atunci cand cineva ne povesteste ceva, cand vedem un film sau citim o carte, suntem capabili sa facem experientele personajelor respective, experientele noastre.

Argumentul numarul 2: Ce inseamna maturitate? Ce inseamna sa fii intelept? Din totdeauna inteleptii orasului erau batranii, astfel, cei cu cea mai multa experienta, care puteau da sfaturi bune. Maturitatea si Intelepciunea depind de experientele pe care le avem. Putem fi incredibil de inteligenti, cu imaginatie bogata, insa daca nu avem experiente prin care sa trecem, nu putem creste cu adevarat.

Argumentul numarul 3: Nu putem avea toate experientele pe care ni le dorim. Nu putem fi in aceeasi viata medic chirurg, pilot de avion, preot, spion international si doica 🙂 Insa putem avea experientele acestor oameni prin expunerea la povestea lor. Asimilarea se face de la sine, mai ales daca ne regasim un pic in personaj.

Despre experientele astea “furate” se poate spune ca nu sunt la fel de vii, reale, firesti, profunde, ca cele traite in realitate. Poate fi adevarat. Poate ca sunt mai superficiale, mai usurele asa ca este nevoie de un numar mai mare din ele, sau de unele care sa coincida cu ceva ce deja ni se intampla ca sa rezonam si sa ne schimbe un pic in bine. Oricum, cert este ca fara ele suntem mai putin decat am putea fi.

Am inceput de la carti si am adaugat pe parcurs istorisiri spuse de oameni si filme. Mai pot fi piese de teatru, tablouri, orice tip de arta care spune o poveste, care include personaje si evenimente. Insa cred ca dintre toate aceastea, cartile sunt cele mai puternice.

Ultimul argument: Cartile contin cel mai profund tip de poveste, fiindca este cea care te solicita cel mai mult. Daca in fata unui film, unei piese de teatru, unui tablou sau chiar a unui om care povesteste si foloseste gesturi, povestea este completata de imagini, in cazul unei carti, imaginile trebuie sa ti le “imaginezi” tu.

Iar prin interactiune, prin faptul ca te face sa faci ceva – intelegi mai bine. In fata celorlaltor medii esti mai pasiv – ti se da totul de-a gata, mai trebuie sa intelegi doar firul povestii. In fata unei carti trebuie sa participi activ, sa vizualizezi. Sunt astfel si cele care iti ofera cea mai mare libertate. Poti vedea ce vrei. De cate ori nu s-au facut mai multe filme dupa aceeasi carte si erau atat de diferite din cauza viziunii deosebite a regizorilor?

Concluzie: Neuronii oglinda ne dau posibilitatea de a simti si asimila experientele la care suntem expusi. Maturitatea si intelepciunea se bazeaza pe cat mai multe experiente din care ai invatat. In viata nu putem avea toate experientele pe care ni le dorim, insa le putem face ale noastre pe cele ale personajelor din “povesti”. Cartile sunt cele mai libere si interactive medii de transmitere a unei povesti, din care astfel invatam mai usor.

Mesajul: Mergeti si la filme, teatru, galerii de arta, insa cititi in primul rand carti pentru a deveni mai maturi, mai intelepti 🙂

PS: Sa mai zic de ce e nevoie sa fim maturi si intelepti? Ca sa lucram cu noi asa cum cantam la instrument, sa avem controlul asupra ceea ce suntem, sa devenim ce vrem si sa obtinem realizarile pe care ni le dorim.

PPS: Pentru cei creativi – sa mai zic ca esti cu atat mai creativ cu cat ai mai multe experiente diverse? Fiindca creativitatea este abilitatea de a gasi conexiuni surprinzatoare intre elemente ce nu au fost combinate pana atunci. Cu cat ai deci mai multe elemente din care sa alegi, cu atat conexiunile se pot stabili mai usor sau pot fi mai surprinzatoare.

Succese! 🙂

tricou

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

4 Comments

  1. miru says:

    savuros. acum stiu ce-mi lipseste. nu cititul ci experientele… desi eu le consideram cam frivole tu cam ai dreptate..

  2. nimeni says:

    nu inteleg
    sincer
    “Ultimul argument: ”
    pentru mine pare o prostie.
    poate nu constientizezi sau nu vrei sa percepi toate detaliile dintr-un film, teatru sau chiar o povestire venita din partea cuiva(daca este facuta corespunzator).
    cum poti citii o carte si sa intelegi mesajul diferit???
    nu ar trebui ca scriitorul sa-si dedice “opera” pentru a face mesajul acesteia “perceptibil”??

    sa inteleg ca ce??
    un mitoman a citit foarte multe carti pentru a avea atata imaginatie cat sa-si poata altera realitatea si dese ori sa se regaseasca in acest univers “imaginar”???

    ps:
    nu incerc sa fiu rautacios, doar sa inteleg premisa de la care ai plecat.
    poate am citit si am inteles gresit “opera” :))

  3. nica says:

    ultimul argument e super

  4. raluca says:

    cu referire la ultimul argument…..cred ca e plauzibil, scriitorul poate avea un mesaj in opera lui dar eu, cititorul, imprim textului ce mesaj vreau eu….conform structurii mele interioare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.