Ce vrem cu adevarat este sa regasim acea stare pe care o aveam in mamicile noastre, in primele 9 luni de viata.

Eram atunci cele mai fericite fiinte. In jurul nostru era totul viu si moale, temperatura constanta, nu avem nici macar grija de a respira, de a manca sau de a bea. Eram in Mama care ne iubea, ne proteja, ne facea sa ne simtim parte a ceva. Eram cele mai importante fiinte de acolo (asta daca nu se intampla sa avem frati gemeni, caz in care totul se imparte la 2, 3, samd) asa ca puteam sa stam doar cu gandul la joaca, sa visam.

Poate suna ciudat, insa cred ca de fiecare data cand intram intr-un grup sau intr-o relatie vrem intr-un fel sa o reconstituim pe Mama si senzatia pe care o aveam cand eram in ea.

Sa ne gandim putin la grupuri

De cand suntem mici vrem sa avem prieteni, sa facem parte dintr-o gasca. Incepand cu cei din fata blocului si continuand la scoala. Cred ca ati observat cum cei mai tristi, depresivi sau violenti copii sunt cei marginalizati. Cu totii vrem sa ne simtim parte a ceva, a unei comunitati, vrem sa ne simtim in siguranta si sa nu ne lipseasca nimic. Vrem in primul rand afectiune.

Oamenii tind sa se alature altor oamenii iar fiecare grup format isi gaseste un centru gravitational care ii da forma de sfera. O idee, un om in centru si apoi toti ceilalti pe pozitie de egalitate, mai apropiati sau mai departati de ele. Mai implicati sau mai putin implicati.

Sa ne uitam la toate grupurile care fac oamenii sa se simta parte a unui intreg, sa se simta bine. Am spus de gasca din fata blocului sau de la scoala. Mai avem echipele, atunci cand practicam un sport si ne intelegem cu ei. Mai avem orchestrele de muzica sau formatiile. Mai avem suporterii unei echipe de fotbal, la un meci. Mai avem fanii unei formatii, la un concert.

Mai avem colegi care lucreaza impreuna de mai mult timp, au ajuns sa se cunoasca si se plac. Mai avem prietenii pe care ii intalnim la un eveniment la care mergem in mod regulat. Mai avem apartenentii la un anume stil, gen de muzica, cu vestimentatie specifica, care daca se intalnesc se impreietenesc imediat. Mai avem membri unui partid, ai unui ONG, ai unei fratii.

De fiecare data, implicati fiind intr-unul sau mai multe grupuri din cele de mai sus, cautam armonie, sinergie cu ceilalti. Cautam sa ne simtim parte a ceva, cautam siguranta si afectiune. Iar ideea, omul din centru este doar pretextul pentru care ne aflam acolo.

Sa ne gandim si la relatii

Vi s-a  intamplat vreodata sa iubiti pe cineva asa de mult incat sa vreti sa-l strangeti in brate si sa deveniti unul? Eu am simtit de cateva ori ca vreau sa intru cu totul in cealalta persoana si sa stau acolo, fiindca e liniste si bine. E totul sigur si cald. Sa intru in el si sa nu mai plec. Ce bine daca oamenii ar putea fi doua celule cu membrana permeabila 🙂

Intr-o relatie, atunci cand totul merge bine, se formeaza, la fel ca in cazul grupurilor, o sfera. Esti tu si celalalt in centru, pretextul pentru care sunteti acolo, si tot voi si in jurul vostru, prin lumile pe care vi le-ati construit in timp (familie, prieteni, preferinte, placeri) si care acum se intrepatrund. In orice caz, relatia e o alta modalitate, chiar cea mai sigura, prin care poti reconstitui acea senzatie pe care o aveai in Mama.

Astea ar fi cele mai sanatoase metode de a ajunge la ceea ce vrem cu adevarat. Sa invatam, sa lucram, sa ne manifestam un hobby pentru a ne face prieteni, grupuri, relatii si a simti afectiune. Chiar si atunci cand suntem singuri si ne bucuram de un succes profesional la care am ajuns de asemenea singuri, o facem fiindca succes = afectiunea din partea unor oameni catre noi, cei care ne apreciaza pentru ceea ce am realizat. Daca nu este nimeni care sa se bucure de ceea ce noi am facut, atunci nu se poate spune ca am realizat ceva.

Sa ne gandim si la catharsis

In plus fata de toate acestea, mai sunt momentele cand uitam un pic de noi, citind o carte, mergand la o piesa de teatru, film, cantand la un instrument, sau creand ceva. In aceste cazuri se intampla acel fenomen denumit catharsis care ne face bine, ne deconecteaza, ne da un plus de relaxare.

La acelasi catharsis putem ajunge insa si in moduri nesanatoase, cum ar fi tigarile, alcoolul, sau mai rau, drogurile. Iar aici cred ca ajungem atunci cand in viata nu gasim afectiunea pe care o cautam. Vrem sa uitam de noi ca sa nu mai simtim acea lipsa care in timp poate deveni acuta si foarte dureroasa.

Astfel ca, intr-un final, cred ca ceea ce vrem cu adevarat este Afectiunea, prin resimtirea acelei senzatii pe care o aveam in Mama. Iar la ea putem ajunge prin participarea la un grup, la o relatie si din cand in cand prin catharsisul obtinut prin modalitati sanatoase 🙂 Voi ce credeti?

Post inspirat de articolul asta dupa ce mi-au dat un pic lacrimile vazand cum se imbratiseaza oamenii cu pisica aia mare – cu care as semana tare mult cateodata – 🙂