Gia Codrescu

despre comunicare, cunoastere, curaj

Balonul

Written By: Gia Codrescu - Aug• 10•15

Pașii ei sărutau pietrele orașului, umede și negre

Cu ochii îmbrățișa trecătorii și abia își putea ține în frâu

Herghelia din suflet care

La cea mai mică neatenție putea să-i rupă diafragma și să

Sară peste stern ca peste un obstacol de curse.

Pielea iubitului o simțea încă pe pielea care

O lăsa acum să se șteargă de ploaie, ca într-un duș abraziv

Să o spele, să rămână curată pentru iubitul celălalt

Care știa că o așteaptă.

Trei picături și e gata, cu pielea ca de bebeluș, pentru

Bebelușul ei fin, în curând îl va lua în brațe și va fi

Ca Maria sau Afrodita din nou.

Între focul de tabără din urmă și focul șemineului din față,

Se opri o clipă să-și potrivească sutienul.

Înfipse cheia în yală, întoarse încet ceasul uitării și intră fericită.

În aer încă mirosea a ulei de corp Johnson&Johnson și a piure de morcovi.

Pe pat, un balon verde, umflat.

Îl întoarse și un rânjet desenat cu markerul privi la ea ca într-o oglindă.

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.