Gia Codrescu

despre comunicare, cunoastere, curaj

A venit toamna

Written By: Gia Codrescu - Sep• 22•13

Iubito, ma duc in gradina, sa te culeg

Parul ti-l smulg dintre straturile de rosii,

E aramiu deja, a crescut si s-a copt.

Gura, un ardei iute, il trag de pe vrej si il rup.

Ochii ti-i culeg din vie, sunt struguri albi, rotunzi si mustosi,

De fiecare data cand plangi ma imbata.

Genunchii – dovleci micuti, verzi-albiciosi si netezi,

Iar coatele – prune, pe jumatate uscate si dulci.

Sanii, oh, sanii tai proaspeti sunt sus in copac,

Vin cu prajina aia despicata in varf

Ii prind, rasucesc, si-i aduc jos, ca pe mere,

Ii miros pofticios si musc din ei cu nesat.

Iubito, te-am cules aproape pe toata.

A mai ramas doar capul tau princiar, un dovleac imens.

Dar il mai las sa se coaca.

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.