Conversatie
Am luat din zbor de pe luna o leapsa interesanta de la Alexandra
Sunt o fata ce vrea sa devina mare ramanand totusi mica 
Aş vrea sa reusesc ce am zis mai sus
Păstrez o gramada de amintiri
Mi-aş fi dorit sa fiu mai constiincioasa
Nu îmi plac refuzurile
Mă tem de imbatranire, moarte si oameni care pleaca
Aud ploaia (afara acum ploua)
Îmi pare rău de faptul ca nu am fost mai constiincioasa si pana acum
Îmi plac toate lucrurile din jur, oamenii, cuvintele
Nu sunt ipocrita, lasa, plictisitoare
Dansez cand sunt foarte foarte foarte fericita si cand muzica imi aduce aminte de ceva
Cânt din pacate pentru ceilalti – acasa, la chitara, la karaoke
Niciodată nu am atins Coloana Infinitului, a lui Brancusi
Plâng când privesc oameni care pierd ceva
Nu îmi place de mine pentru că nu sunt destul de constiincioasa
Sunt confuză cu privire la viitorul meu – pe termen lung
Am nevoie de liniste, siguranta, ordine
mai departe la …cine vrea sa se cunoasca mai bine
Ce scara lunga, nu-i asa?
foarte lunga si suntem doar noi doua, restul fiecare are scara lui
ma mai opresc dar merg doar in sus 
dumneavoastra? 
Scara-i lunga, si cat de usor e sa o iei la vale. Nu va uitati in jos…e ametitor.
Putere, perseverenta, si ganduri bune!
pentru o clipa mi-am imaginat ca sunt zimtzii unui fierastrau si ma rugam sa nu alunece!!!!Brrrrrrrrr…
Măi da eşti cam supărată pe tine
) Ce mai faci?
Iau si eu stafeta spunand ca ma entuziasmez usor si la fel ma demoralizez.Entuziasmul vine de la faptul ca ma cred fata bunei credinte,prezumand ca fiecare din noi o are ,iar mai apoi ,constatand fisuri in faptele celorlalti,il intrec pe Toma in indoieli.
Nu suntem ce parem a fi!
Cu ce sa-ncep?
Nu sunt omul care sa lase urme atunci cand citeste vreo postare, o fac in liniste, doar pentru mine, dar de data asta simt ca-i necesar.
Si, din blog in blog, ca o albinuta din floare-n floare, am dat de fata cu portocale careia i-am descoperit ceva frumos si m-am oprit la postarea asta.
Pana sa citesc ce au spus ceilalti cititori am ramas rece la acea “scara”. Acum, ca sa duc “traditia” interpretarii ei mai departe, eu o vad ca pe un val din mare care te duce si-nainte si ‘napoi dar, chiar si asa, te-nvata… ne-nvata…