Gia Şerban

despre comunicare, cunoastere, curaj

Din senin

Written By: Gia Codrescu - May• 21•16

Aseară mi-ai zis, din senin, La mulți ani, Crăciun fericit și Paște fericit! Să-mi ajungă în toți anii care vor urma.

Am adormit la film, din senin, așa cum am fi făcut în fiecare seară și am spart semințe, ca doi vechi prieteni.

Fiindcă nu fusesem încă la munte, am deschis din senin cortul în casă și am dormit în el, cu frica de urs în sân și frigul în oase, deși termometrul arăta ba 28, ba 29 de grade.

Fiindcă nu fusesem nici la mare am făcut o baie cu destulă sare, din senin, încât să ne rămână părul aspru și cu alge de la plafar, ca să ne enerveze un pic.

Am vizitat India cu Google Maps și am mâncat pui cu orez, caju și curry, din senin, ca să zicem că am fost și în vacanță.

Ne-am spălat pe dinți împreună, am dezbătut natura umană, ne-am iubit ca doi șerpi cu clopoței, am spart de nervi trei pahare, ne-am gâdilat până am rămas fără suflu și ne-am zis te iubesc, din senin,

Ca pentru toate diminețile și serile care ar fi urmat,

Dacă nu ne-am fi despărțit

Chiar a doua zi dimineață,

Din senin.

Caruselul

Written By: Gia Codrescu - May• 16•16

Te-am întâlnit azi noapte între un felinar și roata cea mare.

Părul tău avea aceeași nuanță de auriu, fin ca franjurile perdelelor de la bunica. Îmi aducea aminte de cum dormeai la mine în poală, pe iarba din spatele casei de la țară și spatele meu era demult înțepenit, abia respiram ca să nu țip de durere, o armată de crabi mergea la război prin venele mele, iar în umeri aveam pietre de râu, dar nu mă mișcam, să nu te trezesc.

Erai îmbrăcat într-un costum albastru, de catifea, destul de ciudat pentru o plimbare în parc. Mi-a amintit de toate nunțile la care am fost împreună, unde de fiecare dată prindeam buchetul, fiindcă știam să stau exact în spatele miresei și tu te uitai din ce în ce mai ciudat la mine, dar mă invitai la dans și ne prosteam de parcă nimeni nu se uita, până ce melodiile din playlistul DJ-ului se terminau cu That’s amore și rudele își luau la revedere de la miri, cu picioarele umflate și obrajii ca vinul.

Ochii tăi erau la fel de mari și triști ca în prima zi în care te-am cunoscut. Mi-au amintit de nenumăratele momente în care te rugam (sau forțam?) să iei aparatul și să-mi faci poze la fiecare colț de stradă în vacanțe. Mai de jos, măi, să fie perpendicular obiectivul pe mijlocul pieptului meu. Mai dintr-o parte, ți-am mai zis să nu centrezi subiectul. Adică pe mine. Ce e mașina asta în dreapta? Mai fă câteva, să nu se vadă. Stai să treacă oamenii ăștia, să nu apară în spate. Și mai ales, stai pe loc, să așteptăm ora de aur dinaintea apusului.

Părul, hainele, ochii, buzele, brațele tale, toate erau așa cum le țineam minte, doar că nu mai străluceau. Nicio lumină, nicio muzică nu le mai făcea să se învârtă. Ca un carusel nemișcat și tăcut. Era să iau și amendă fiindcă am sărit gardul să trag de tine, să te pun în mișcare. Era să mă și muște amintirea sărutului tău.

Salata de fructe

Written By: Gia Codrescu - May• 10•16

În loc de suflet ai o pară

Atât a rămas din pomul cu o mie de fructe cu care te-ai născut.

De câte ori creștea un lăstar nou cineva îl rupea și-l arunca cât colo.

Odată, când nimeni nu se uita, ți-a crescut o creangă întreagă

Era mai ascunsă și chiar a dat frunze. Și flori. Florile se transformau în ananași, rodii, nuci de cocos și kiwi.

Dar au văzut-o până la urmă și au lovit-o cu toporul, în locul ăla sensibil de lângă trunchi, până a căzut.

Atunci ți-ai jurat să nu mai faci nicio frunză. Nicio fructă. Doar rădăcini.

Dar seva copacului nu te-a ascultat și a hrănit undeva în vârf, departe de lume, o pară.

Nu una cu coaja tare. Nici cu miezul mălăieț. O pară parfumată, zemoasă și dulce. Așa cum toate perele ar trebui să fie.

O pară eternă, pe care douăzeci de grifoni cu coada de oțel o păzesc, gata să te taie în două dacă te apropii prea mult.

Cumva, tu nu știi că am restul fructelor cu care putem face o salată din aia cu cognac și frișcă.

Cumva, tu nu știi că te iubesc.

 

Clear blue puzzle

Written By: Gia Codrescu - Apr• 08•16

Oamenii când se despart se împrăștie.

E ca și când s-ar detona în numele unei religii necunoscute.

Își îmbracă vesta cu explozibil și POW apasă butonul roșu.

După ce te dezmeticești începi să îi cauți și le găsești pielea într-un sertar, sub formă de tricouri vechi,

Ochii în cutia de bijuterii ca doi cercei de aceeași culoare,

Buzele sunt coperțile unei cărți pe care o citeai împreună

Iar mâinile pătura cu care te învelești în noile nopți.

Noile nopți nu seamănă cu vechile nopți. Sunt chiar mai diferite decât Antarctica de Madrid.

În noile nopți poți adormi la ce oră vrei, după ce ai făcut ce vrei.

În vechile nopți erai fericit.

Oamenii când se despart se împrăștie. În zeci de obiecte, senzații, cuvinte sau note muzicale, pe care le aduni de pe jos cu iubire. Să le pui la loc e ca și când ai încerca să faci un puzzle de 10.000 de piese ale unui cer senin. Și chiar dacă ai reuși, să îi redai viața ar fi mai dificil.

Și totuși, încerci să potrivești primele două piese.

 

 

Biz Innovation Forum 2016

Written By: Gia Codrescu - Mar• 30•16

Pe 6 aprilie va avea loc cel mai important eveniment al anului dedicat inovației. Lucrând în digital, suntem niște rechini, unii vegetarieni și jucăuși, totuși niște rechini care trebuie să înainteze ca să trăiască. Și singurul mod de a înainta mereu este fiind cu ochii în patru după ultimele inovații pentru a ține pasul cu ele sau chiar a inventa singuri noi moduri de a face lumea mai bună.

Hot topics, la conferință:

Internet of Things, Social Media, Analytics, Cloud

Câte lucruri știi despre toate astea?

Vino să afli mai multe pe 6 aprilie, miercurea viitoare, la Innovation Forum by BIZ :)

 

La apus de Rodin

Written By: Gia Codrescu - Mar• 18•16

Stătea pe scările din parcul Carol, cele care duc la mausoleu,

La ora de aur a serii, când soarele se apropie de apus,

Într-o vineri.

Îmbrăcat într-un trening moale și cu teniși Nike în picioare, părea că ia o pauză dintr-un maraton în jurul lumii, în pas lent, ca bătăile inimii când ești liniștit.

Se uita în față, la copiii care jucau leapșa pe role, dar parcă mintea lui proiecta un alt film. De colecție, alb-negru, o poveste de dragoste în care apare și Freddie Krueger la un moment dat.

Semăna cu Gânditorul lui Rodin, la fel de nemișcat, la fel de nepământean.

Venisem să fotografiez copii nepăziți și golden-retrieveri bezmetici, dar se crease o adâncitură în spațiu-timpul de lângă el, care mă chema să o umplu, așa că m-am așezat alături. Nu s-a mișcat, nu s-a uitat la mine.

Pentru ca scena să fie ca în filme până la capăt, m-am așezat mai aproape de el. Și mai aproape, până ne-am atins.

Atunci m-a cuprins cu mâna de umeri și m-a strâns, în continuare fără să mă privească, de parcă ne cunoșteam de peste cinci ani.

De atunci ne vedem în fiecare zi și singurele cuvinte pe care ni le spunem sunt omul care merge, Eva după păcat, primăvara eternă, danaidă, sărutul, durere, cele trei umbre și fiul risipitor.

Propunerile

Written By: Gia Codrescu - Feb• 17•16

Vorbeam cu el de ceva timp,

Cuvintele se amestecau cu acordurile de jazz și pozele cu arici pe care mi le trimitea.

Am trecut de la zâmbete la pupici, strângeri în brațe și gif-uri animate.

Îmi dădea Like la pozele de profil și chiar la poze din 2007,

Îmi spunea că semăn cu Xi Mingze, prințesa Chinei și că ar vrea s-o facem tantric,

Să ne plimbăm ținându-ne de mână,

Să ne închiriem apartamentele și să plecăm în jurul lumii cu Couch Surfing și Bla bla car,

Să urcăm pe câteva vârfuri ale Europei, din cele mai ușoare, să nu facem febra musculară,

Să vizităm castele și podgorii, să înotăm într-o păstrăvărie.

Îți dai seama ce sezație ar fi, să-ți lași trupul mângâiat de toți acei pești?

Îmi spunea că ar vrea să mă ia în spate și să fugă cu mine printr-un lan de grâu, să mă arunce pe jos și să facem dragoste acolo,

Înțepați de paie, zgâriați de pietriș, arși de soare, beți de iubire.

Îmi mai povestea cum o să ne descălțăm și o să ne plimbăm pe pietrele cu care e pavată Roma,

Cum o să dormim într-un parc, pe iarbă, deși frigul lui martie ne va înroși fața și degetele,

Cum o să dansăm într-o noapte pe o stradă pustie îngânând Mill Pasos și câte și mai câte.

Ieri ne-am văzut pentru prima dată, la o ceainărie. Scaunul din dreptul lui era dat la o parte

Se uita la mine cu ochii rotunzi și umezi. Pe masă i se odihneau mâinile cu mușchi mari și palme aspre,

Iar sub masă se întrevedeau două roți.