Posted by Gia Codrescu on Aug 16, 2010 in Fine Pleasures
Mai sunt si oameni dulci. Diferiti de inselatorii Oameni-Dulceata. Doar ca trebuie sa avem mare grija cu ei. Sunt destul de fragili. Sa nu-i muscam, ca ii doare In loc de asta, le putem pregati un laptic cald in fiecare dimineata. Apoi ii lasam in pace, iar seara ii asteptam din nou. Cu un vin dulce si un sarut. Oamenii dulci au nevoie de oameni dulci langa ei.
Posted by Gia Codrescu on Aug 16, 2010 in Poezambete
Am cunoscut oameni unsi cu dulceata pe dinafara
Picura dulceata din ei de zici ca erau sendvisuri
pe care o bunica grijulie le-a incarcat prea mult.
Dulceata de zmeura, rosie, cu seminte, gelatinoasa
Atat de dulce ca te dureau dintii doar cand te uitai la ea.
Si cum stateau ei asa, gelatinosi, si zambeau
Isi dezveleau dintii ca niste cuburi de zahar
Te mangaiau pe umar cu atingerea lor racoroasa
Te manjeau cu bucurie, seninatate, candoare
Si-ti promiteau tot ce iti doreai mai mult.
La inceput erai neincrezator, “de unde atata dulceata…”
“Sigur trebuie sa fie ceva la mijloc”, iti spuneai
Dar incetul cu incetul, picatura cu picatura, te ameteau
In fiecare zi erau parfumati, aromati, comestibili
In fiecare zi iti sopteau cat de mult le placi, te rasfatau.
Si toate acestea pana intr-o buna zi
Cand dupa ce te-au acoperit cu dulceata
au ramas goi. Felii de paine fara gust
chiar amare, pufoase, increzute si reci
Egoiste, indiferente, individualiste si seci.
Si atunci tu ramai cu amintirea dulcetii
Picaturi inca pastrezi in suflet,
Dar sendvisul tau iubit a murit.
In locul lui se usuca in tacere
Un pesmet afurisit care inca ti-e drag.
Uuuuuuuuuuuuuuuu! Urla el in noapte. Nici macar nu e luna plina. Urla de durere. Isi aduce aminte.
De melodii cu multa dragoste. Pe care le-am ascultat zgariata de dor. Melodii pe care le asociez cu o anumita perioada din viata atat de intens incat imi revin in piele aceleasi senzatii de atunci. De fluturi, furnici si alte insecte. Trezesc la viata coyotul din mine, care-si scoate ghearele, isi dezveleste dintii si musca adanc. Apoi imi linge ranile cu ochii umezi si vinovati. Apoi urla iar.
Melodii care de cate ori le ascult ma fac sa redevin persoana care am fost. Acum 1 an, 3 ani, 5 ani, 7 ani, zeci de ani. Ma simt iar nebuna. Libera. Ca o piatra azvarlita la nivelul apei pe care o atinge rapid si sare mai departe. La nesfarsit. Melodii care m-au facut sa dansez, sa sufar, sa zambesc sau sa plang. Melodii care-mi indeasa sufletul intr-o masina de tocat sau mi-l glazureaza cu caramel. Melodii tatuate direct pe inima, plamani si ficat. Melodii rock!