0

Incredere, Autocunoastere si Curaj

Posted by fatacuportocale on Mar 4, 2008 in Outside World

Se spune ca oamenii introvertiti sunt cei la care exista o mare deosebire intre cum ii percep ceilalti si cum se percep pe sine. Iar cei extrovertiti, in mod contrar, au in ochii celorlalti exact imaginea pe care au despre sine. Se proiecteaza fidel.

De aceea, se spune si ca oamenii de comunicare ar trebui sa fie extrovertiti, ca doar prima imagine pe care trebuie sa o construiasca si sa o faca a fi credibila, apoi sa convinga ca e una de incredere, este chiar propria imagine.

Despre oameni introvertiti

Un om introvertit se va lovi mereu de respingerea celorlalti si nu va intelege de ce – pentru ca el se vede foarte bun si stie ca sunt oameni care il apreciaza, cum ar fi cei din familie sau prietenii foarte apropiati, care au ajuns sa-l cunoasca.

Va incepe sa nu aiba incredere in oameni necunoscuti, sa fie foarte circumspect. Va respinge daca a fost respins, neacceptand ideea ca el ar fi cu ceva de vina, ci doar ceilalti, fiindca nu au fost destul de inteligenti sa-l inteleaga. Si de fapt, de ce sa incerce sa se faca inteles? Ar insemna sa fie la fel ca ceilalti, cand el este deosebit…

Oamenii simt daca exista o neconcordanta, o nesiguranta in felului tau de a fi si iti vor transmite un singur lucru: “nu esti de-al nostru”. Simt si ca nu ai incredere in ei, asa ca se creeaza un cerc vicios. Cercul vicios al neincrederii.

Despre oameni dezamagiti

Sunt oameni care au avut de a face, de-alungul vietii, cu tot felul de personaje mai mult sau mai putin ipocrtite, interesate, indiferente sau pur si simplu rele. Si au invatat sa le raspunda in aceeasi maniera, pentru a nu parea naivi si a cadea in cursele intinse de ei.

Problema ar fi ca acest tip de raspuns se generalizeaza asupra tuturor. Pentru ca daca intalnesti persoane alunecoase care se arata altfel decat par, in mod controlat (introvertitul face asta fara sa vrea), care vezi ca se arata prieteni, insa de fapt nu ii intereseaza decat sa obtina ceva, la care diferenta dintre familiaritate si politete rece este foarte fina, atunci nu mai poti avea incredere in nimeni, nu-i asa?

Daca intamplator aceste persoane, care au invatat sa se adapteze anumitor medii, cunosc la un moment dat pe cineva care este exact cum au fost ei – increzatori in oameni, deschisi, implicati – la inceput se vor speria. Nu vor recunoaste ca sunt un pic nostalgici dupa acea perioada in care totul era posibil, in care puteau sa se relaxeze in compania oricui pe care vroiau doar sa-l cunoasca, nu sa vada ce intentii are. Iar apoi, il vor respinge ca pe un om naiv, irational si imatur. Au devenit ceea ce la inceput dispretuiau

Daca esti introvertit nu ai incredere in oameni pentru te-au respins, iar ei nu au incredere in tine pentru ca esti nesigur si inchis. Daca esti “patit” iar nu ai incredere in oameni pentru ca multi te-au dezamagit si ai invatat sa te adaptezi lor, pentru a te proteja.

Despre oameni extrovertiti

Dar sa vedem cum reactioneaza un om extrovertit, un om de comunicare, in relatiile cu ceilalti, fie ei introvertiti, nesiguri, inchisi sau alunecosi. Un om de comunicare incearca sa vada dincolo de ceea ce arati, intotdeauna. Chiar daca exista o neconcordanta controlata sau nu, ei incearca sa o inteleaga. Urmaresc gesturi, incearca sa vada cum reactionezi la anumite idei.

Un om de comunicare de obicei isi da seama daca esti introvertit sau alunecos. Si atunci, daca vor considera ca merita sa fii descoperit pentru lumea interioara pe care o ascunzi, in primul caz, sau daca vor considera ca esti alunecos doar pentru a te proteja, atunci vor incerca sa te cunoasca mai bine. Sa afle de ce esti asa si sa gaseasca puncte comune, punti de legatura si cai de acces :) Altfel, vor incerca sa te evite sau, daca chiar trebuie sa lucreze cu tine, vor pastra o distanta functionala.

Un om de comunicare nu poate lucra cu cineva in care nu are incredere, si reciproc. E pur si simplu imposibil. In acest domeniu totul se bazeaza pe incredere, pe empatia si chimia dintre oameni, pe relatiile dintre ei.

Si acum, ne facem mai deschisi? :)

Cum poate un om introvertit sa devina extrovertit si cum poate un om care nu mai vrea sa fie dezamagit sa fie increzator? Pei e nevoie doar de doua lucruri, intr-adevar foarte greu de realizat: autocunoastere si curaj.

Autocunoastere pentru ca sa stii exact ce poti sa faci si astfel sa le transmiti si celorlalti, sa ai incredere in tine mai intai, pentru ca si ei sa aiba.

Curaj pentru ca sa nu lasi experientele anterioare nefericite sa iti ghideze alegerile, sa fii deschis noilor situatii, noilor oameni ce apar in viata ta, sa incerci sa ii cunosti si sa iti urmezi instinctul. Sa ai incredere in tine ca vei alege bine, pentru ca si ei sa aiba incredere si sa iti fie aproape.

Succes! :)

57532853.jpg

Tags:

 
0

Lider sau Prieten

Posted by fatacuportocale on Jan 14, 2008 in Outside World

Am citit in Jocul lui Ender si despre faptul ca atunci cand devii comandant, lider cu adevarat, acceptat, respectat si apreciat, ceilalalti cu care lucrezi, daca inainte iti erau prieteni, apoi se distanteaza.

Atunci cand esti lider, ceilalti invata de la tine. Se stabileste o relatie de maestru/discipol si indiferent de diferenta de varsta, intervine diferenta de pozitie – unul sta mai sus si vorbeste, celalalt sta mai jos si asculta.

Prietenia se bazeaza in primul rand pe egalitatea de pozitii dintre cei doi, chiar si atunci cand exista competitie. Si putem vorbi de prietenie, numai cand in urma competitiilor castiga unul sau altul, alternativ.

Oricat ar fi un grup de unit si oricat ar fi de deschisi oamenii, daca acei oameni lucreaza impreuna si e nevoie de un lider, el nu va fi vazut niciodata ca prieten. Nu te poti atasa afectiv de un om care stii ca daca nu esti destul de bun, te va inlocui fara sa clipeasca, fara nici un sentiment, pentru ca asa e normal.

Asa cred ca e si in relatia dintre iubit/iubita. Daca unul dintre ei este acceptat ca lider, ca maestru de la care celalalt invata, comunicarea se realizeaza pe verticala si sentimentele se schimba, cel putin pentru cel care se pozitioneaza mai sus. El nu mai spune ca iubeste, doar ca ii e drag de celalalt si vrea sa-l ajute. Si cand il va ajuta, cand celalalt va invata de la el tot ce trebuie sa stie ca sa-i devina un egal, atunci ce se va intampla?

1. Ori va pleca cel care a invatat si va avea alta relatie in care el va fi maestrul, pentru a incerca si el acea pozitie pe care a fost putin invidios in relatia precedenta,

2. Ori va pleca cel care a fost maestru pentru ca se obisnuise sa fie sus si nu poate recunoaste ca acum are un egal, sau pentru ca nu va mai avea nici un fel de sentimente pentru celalalt – ii era drag doar pentru ca avea nevoie de ajutor,

3. Ori vor pleca amandoi pentru ca s-a implinit un scop si deja se plictiseau unul de celalalt neavand ce sa-si mai spuna, ori incep sa se contrazica foarte tare avand amandoi arme de acelasi calibru,

4. Ori raman impreuna trecand la urmatorul nivel la care amandoi sunt la fel de buni si incep sa coopereze pentru alte scopuri.

Intr-o relatie cred ca fiecare trebuie sa invete ceva de la celalalt. Iar in general unul invata sa fie ceva mai pragmatic, iar celalalt ceva mai afectiv. De exemplu unul invata sa fie ceva mai ambtios si sa puna pret pe valorile profesionale, iar celalalt sa fie ceva mai entuziast, sa puna pret pe valorile umane. E un schimb cinstit de pe o pozitie de egalitate.

Problema e ca unii oameni nu accepta pozitia de egalitate si vor sa fie sus in orice conditii, chiar acceptand sa nu invete ceva de la celalalt, desi le-ar fi fost de folos acele lucruri. Sau cel putin sa nu-i arate ca a invatat de la el.

Intr-o relatie trebuie sa existe prietenie, pozitii egale, fiecare sa invete ceva de la celalalt, sa fie competitie insa fiecare sa castige cate un joc. Daca ne incapatanam sa fim sus, sa nu invatam sau sa nu aratam ca am invatat de la celalalt, daca vrem mereu sa castigam prin orice metode, o sa ramanem in istorie ca “cel care a avut dreptate”, dar o sa ramanem singuri.

Mi-a spus Nichita odata,

“Fereste-te sa ai dreptate/ cand esti indragostit!/ Mai bine sa ai umbra,/ mai bine sa ai raza, mai bine sa ai lacrima,/ mai bine sa ai orice altceva!/ Un om indragostit cand are dreptate e un om singur,/ numai tristetea are dreptate./ Tu mai bine sa ai bolovani,/ mai bine sa ai vulturi,/ mai bine sa ai albul zapezii!”

Multumesc :)

42-15407815.jpg

Tags:

Copyright © 2010 Gia Codrescu All rights reserved. Theme by Laptop Geek.