Posted by fatacuportocale on Jul 19, 2008 in
Some Stories Ce s-ar fi intamplat daca Eva nu l-ar fi convins pe Adam?
Daca ar fi fost ei doi fericiti in Rai cu tot ce le trebuie la indemana, doar cu conditia sa nu se apropie de Pomul Binelui si Raului. Daca atunci Eva, ca orice femeie vesnic nemultumita, ar fi vrut totul, ar fi vrut sa stie, ar fi vrut acum?
Eva este reprezentativa pentru toate femeile din lume. Mereu atunci cand o femeie a avut aproape totul s-a grabit si s-a simtit nedreptatita, vrand mai mult. Nu era de ajuns ca il avea pe Adam si tot Raiul in jurul ei. Ea vroia sa aiba dreptate. Iar acest lucru nu se poate realiza decat in presenta cunoasterii Binelui si Raului, pentru a te juca cu ele cum vrei.
Pentru ea, mai mult decat sa fie acolo si sa se simta bine, era important sa se simta superioara lui Adam. Sa aiba dreptate. Si atunci a poftit la Pomul Cunoasterii. Nu cred ca a fost indemnata de diavol decat dupa ce intentia era acolo si facuse deja nenumarate incercari sa muste dintr-un mar. Rolul diavolului a venit in momentele in care ratiunea ei o indemna sa respecte conditia, sa nu incalce regula. Atunci venea el, cu limba lui serpuitoare, cu glasul lui despicat si o indemna sa inainteze, ca este pe drumul cel bun. Drumul pierzaniei.
Si ea la un moment dat ce sa faca, femeie slaba si fara minte, s-a urcat in Pom in timp ce Adam o avertiza sa se opreasca, in timp ce ratiunea ei ii spunea la fel, si a rupt un mar din care, implinindu-si parca o obsesie, a muscat cu furie si placere. Apoi, cu ochii inlacrimati a coborat la Adam si l-a indemnat sa muste si el.
Adam, cu o privire goala a spus atunci atat: Nu. Si din acel moment s-a distantat de ea, a lasat-o singura si a plecat.
Eva, naucita, simtind ca nu asa trebuia sa se termine povestea, a cazut atunci intr-un hau adanc. Toate culorile din jur s-au facut gri, lumina a devenit intuneric, caldura frig si s-a trezit aruncata pe Pamant. In jurul ei, pustiu. Doar in suflet mai pastra amintirea Raiului si iubitului ei, iar in mana dreapta, marul muscat. A mai pus atunci cealalta mana pe pantec si a simtit ca trebuia sa dea viata, insa acest lucru nu va mai fi posibil, singura fiind.
Care este urmarea? Ce va face Eva pe pamantul gol, fara samanta vietii in ea, singura si alungata? Bineinteles, va incerca sa se intoarca, sa se caiasca, mai ales acum stiind ce este Bine si ce este Rau.
Degeaba va spune printre lacrimi ca ii pare rau, ca va face orice numai sa fie lasata inapoi in Rai, vocea Tatalui a fost ferma, iar privirea lui Adam si raspunsul lui, la fel. I se va spune, atunci cand va batea la portile Raiului inchise, sa plece, ca nu este bine-venita. I-au fost iertate mult prea multe incercari de a incalca regula, singura conditie in schimbul careia putea avea totul. Acum a intrecut masura, a calcat linia si trebuie sa fie pedepsita.
Si totusi, ce va face? Nu va mai da viata copiilor pamantului? Va veni diavolul la ea si o va seduce pentru a-i face copii ai intunericului? Va astepta singura sa moara? Va incerca sa recreeze Raiul, pe Pamant? Va incerca sa uite si sa colinde pamantul in lung si in lat pentru a-l cunoaste si studia, lasandu-se asadar prada altor ganduri, doar ca sa nu-si mai aminteasca de ceea ce a pierdut? Se va ruga in fiecare zi sa fie iertata si pana la urma va fi? Si toate astea cu teama ca Tatal ii va crea lui Adam alta Eva, mai buna?
Va mai fi speranta pentru ea? Mai poate fi loc de un nou inceput?
Tags: barbati, femei, intelepciune, iubire
Posted by fatacuportocale on Nov 3, 2007 in
Knowledge “Cu cincizeci şi două de figuri, jocul de cărţi obişnuit este în sine o învăţătură, o istorie. Mai întâi, cele patru culori semnifică cele patru domenii de mutaţii ale vieţii. Patru anotimpuri, patru emoţii, patru influenţe ale planetelor…
1. Inima: primăvara, afectivul, Venus.
2. Caroul: vara, călătoriile, Mercur.
3. Trefla: toamna, munca, Jupiter.
4. Pica: iarna, dificultăţile, Marte.
Cifrele şi personajele nu sunt alese la întâmplare. Toate înseamnă o etapă a existenţei umane. De aceea jocul de cărţi banal a fost folosit ca şi tarotul pentru ghicit. De exemplu, se pretinde că şasele de inimă înseamnă primirea unui cadou; cinciul de caro, ceartă cu o fiinţă dragă; regele de treflă, celebritatea; valetul de pică, trădarea unui prieten; asul de inimă, o perioadă de odihnă; dama de treflă, un noroc; şaptele de inimă, căsătorie. Toate jocurile, chiar şi cele mai simple, conţin ceva din înţelepciunea antică.”
Edmond Wells,
Enciclopedia cunoaşterii relative şi absolute, volumul III
Tags: intelepciune, joc
Posted by fatacuportocale on Nov 2, 2007 in
Knowledge “După forma lor, cifrele ne istorisesc evoluţia vieţii. Tot ce e curb indică dragostea. Tot ce e linie dreaptă indică ataşamentul. Tot ce e încrucişare indică încercările prin care treci. Să le examinăm.
0: este golul. Oul originar închis.
1: este stadiul mineral. E doar o linie. E starea de nemişcare. E începutul. A fi, doar a fi, aici şi acum, fără a gândi. E primul nivel a conştiinţei. Acolo e ceva care nu gândeşte.
2: este stadiul vegetal. Partea inferioară e formată dintr-o linie, vegetalul este deci ataşat pământului. Vegetalul nu-şi poate mişca piciorul, e sclavul solului, dar e dotat cu o curbă în partea de sus. Vegetalul iubeşte cerul şi lumina, şi pentru ele se face frumoasă floarea în partea ei superioară.
3: este stadiul animal. Nu mai există linie. Animalul, desprins de pământ, se poate mişca. Are două rotunduri; iubeşte în partea de sus şi în partea de jos. Animalul reacţionează ca sclav al sentimentelor sale. Iubeşte, nu iubeşte. Egoismul este principala lui calitate. Animalul este prădător şi pradă. Îi este teamă în permanenţă. Dacă nu reacţionează în funcţie de interesele sale directe, moare.
4: este stadiul uman. Este nivelul de deasupra nivelelor mineral, vegetal şi animal. Se află la răscruce de drumuri. Este prima cifră cu încrucişare. Dacă 4 reuşeşte propria schimbare, trece în lumea superioară. Iese din stadiul de sclav al sentimentelor prin liber arbitru. Fie îşi realizează destinul, fie nu-l realizează. Dar noţiunea de libertate de alegere îi dă voie şi să nu-şi realizeze misiunea de cucerire a libertăţii şi a dominării propriilor sentimentelor. 4 îţi dă voie să rămâi în mod liber animal sau să treci la etapa următoare. Aceasta este miza actuală a omenirii.
5: este stadiul spiritual. Este contrariul lui 2. 5 are linia sus, este legat de cer. Are o curbă în partea de jos: iubeşte pământul şi pe locuitorii lui. A reuşit să se elibereze de pământ, dar nu şi de cer. A trecut de încercarea crucii lui 4 dar planează.
6: e o curbă continuă fără unghiuri, fără linie. E dragostea totală. E aproape spirală, se pregăteşte să meargă spre infinit. S-a eliberat de cer şi de pământ, de orice blocaj superior sau inferior. Este pur canal vibrator. Mai are de împlinit însă un lucru: să treacă în lumea creatoare. 6 este şi forma fetusului în gestaţie.
7: este cifra de trecere. Este un patru inversat. Şi în acest caz ne aflăm la o răscruce. S-a încheiat un ciclu, cel al lumii materiale; trebuie deci să se treacă la ciclul următor.
8: este infinitul. Dacă îl desenezi, nu te mai opreşti niciodată.
9: este fetusul în gestaţie. 9 este inversul lui 6. Fetusul se pregăteşte să se întoarcă în real. Va da naştere lui…
10: este acel zero al oului originar, dar la o dimensiune superioară. Acest zero al dimensiunii superioare va lansa din nou un ciclu de cifre dar la o scară superioară. Şi aşa mai departe.
De flecare dată când scriem o cifră, transmitem această înţelepciune.”
Edmond Wells,
Enciclopedia cunoaşterii relative şi absolute, volumul III
Tags: intelepciune
