Prea mult si prea repede

Oamenii sunt niste fiare

Cei mai multi, atunci cand sunt respectati, apreciati si tinuti in brate, cand au totul in fata si nu trebuie decat sa se bucure, se simt deja superiori celuilalt si au tendinta de a-l domina. Si asta chiar daca pana atunci au tanjit dupa atentie, s-au zbatut sa o obtina, chiar daca au plans si s-au rugat sa fie tinuti in brate. Imediat ce au obtinut acele lucruri si nu a mai fost nevoie sa le vaneze, aproape ca le dispretuiesc.

In primul rand, cautam sa ne implinim nevoile de baza ale Piramidei lui Maslow – cele fiziologice, de siguranta si apartenenta. Cautam afectiune. Cautam pe cineva care sa ne fie aproape, pe care sa ne sprijinim sau pe care sa-l sprijinim, din sentimente materne, respectiv paterne, cu care sa fim prieteni, sa ne sfatuim, cu care sa fim parteneri, pe care sa-l iubim. De aceea, suntem permanent in cautare de atentie.

Ce se intampla cand o obtinem prea repede, sau dupa ce indelung am cerut-o si acum o avem? Se pare ca unii din noi, mai competitivi, urcam mai sus la celelalte doua trepte ale piramidei si ne dorim recunoastere, auto-depasire. Acele nevoi care implinite satisfac ceea ce se numeste orgoliu, sau ego personal. Dorinta de putere va spune ceva? La unii dintre noi este adanc intiparita in gene.

Vanatoare sau Cultivare

Se spune ca in general barbatii au tendinta de a pune mai mult pret pe vanatoare, pe seductia in sine, decat pe obtinerea rezultatului. Si asta ar fi normal, daca ne gandim la faptul ca prin constructia lor au un mai mare apetit pentru risc, resimtind adrenalina ca o intensa placere. Femeile, de cealalta parte, par a fi mai dispuse sa se bucure de ce au si sa cultive acele lucruri la care poate cu greu au ajuns. Si totusi, rolurile se pot schimba.

Nimeni nu vrea sa i se ofere totul de-a gata, direct, fara nici o tatonare, tachinare sau negociere prealabila. In asta consta arta seductiei, in a nu te lasa prea repede, in a-l face pe celalalt sa te doreasca mai mult. De fapt, la fel este cu orice placere, pe langa cea afectiva sau sexuala, chiar si celelalte tipuri iti provoaca o senzatie mult mai intensa daca le astepti mai mult. Sau daca trebuie sa muncesti pentru a le obtine.

Cum ar fi sa mergi in fiecare luna in capitala ta preferata pe gratis? Cum ar fi sa mananci in fiecare zi icre negre aduse la pat? Sunt sigura ca te-ai plictisi destul de repede. Ar fi interesant la inceput insa apoi ai vrea mai mult, sau altceva. La fel este si cu afectiunea pe care ti-o ofera cel de langa tine. Cred ca este ceva ce trebuie cultivat, mereu cautat, mereu muncit pentru a o obtine, mereu dorit si niciodata avut in intregime. Este vorba de acea nuanta de mister necesara.

Sa oferim cate putin si incet

Prin urmare, cred ca respectul, aprecierea, afectiunea, intelegerea, trebuie oferite in timp, incet, pe masura ce il cunosti pe celalalt si ai incredere in el.

Nici chiar dupa multa munca si dorinta intensa sa nu fie oferite de tot si irevocabil. Sa nu creezi acea senzatie de deplina siguranta care, pentru ca nu depui nici un efort pentru a o obtine si pentru ca este multa, pe gratis, ajunge destul de repede sa te plictiseasca. Sa avem rabdare, sa construim

Exprimat si pe empower

Tags: afectiune, arta seductiei, auto-depasire, barbati, femei, oameni

Daca Eva nu l-ar fi convins pe Adam

Ce s-ar fi intamplat daca Eva nu l-ar fi convins pe Adam?

Daca ar fi fost ei doi fericiti in Rai cu tot ce le trebuie la indemana, doar cu conditia sa nu se apropie de Pomul Binelui si Raului. Daca atunci Eva, ca orice femeie vesnic nemultumita, ar fi vrut totul, ar fi vrut sa stie, ar fi vrut acum?

Eva este reprezentativa pentru toate femeile din lume. Mereu atunci cand o femeie a avut aproape totul s-a grabit si s-a simtit nedreptatita, vrand mai mult. Nu era de ajuns ca il avea pe Adam si tot Raiul in jurul ei. Ea vroia sa aiba dreptate. Iar acest lucru nu se poate realiza decat in presenta cunoasterii Binelui si Raului, pentru a te juca cu ele cum vrei.

Pentru ea, mai mult decat sa fie acolo si sa se simta bine, era important sa se simta superioara lui Adam. Sa aiba dreptate. Si atunci a poftit la Pomul Cunoasterii. Nu cred ca a fost indemnata de diavol decat dupa ce intentia era acolo si facuse deja nenumarate incercari sa muste dintr-un mar. Rolul diavolului a venit in momentele in care ratiunea ei o indemna sa respecte conditia, sa nu incalce regula. Atunci venea el, cu limba lui serpuitoare, cu glasul lui despicat si o indemna sa inainteze, ca este pe drumul cel bun. Drumul pierzaniei.

Si ea la un moment dat ce sa faca, femeie slaba si fara minte, s-a urcat in Pom in timp ce Adam o avertiza sa se opreasca, in timp ce ratiunea ei ii spunea la fel, si a rupt un mar din care, implinindu-si parca o obsesie, a muscat cu furie si placere. Apoi, cu ochii inlacrimati a coborat la Adam si l-a indemnat sa muste si el.

Adam, cu o privire goala a spus atunci atat: Nu. Si din acel moment s-a distantat de ea, a lasat-o singura si a plecat.

Eva, naucita, simtind ca nu asa trebuia sa se termine povestea, a cazut atunci intr-un hau adanc. Toate culorile din jur s-au facut gri, lumina a devenit intuneric, caldura frig si s-a trezit aruncata pe Pamant. In jurul ei, pustiu. Doar in suflet mai pastra amintirea Raiului si iubitului ei, iar in mana dreapta, marul muscat. A mai pus atunci cealalta mana pe pantec si a simtit ca trebuia sa dea viata, insa acest lucru nu va mai fi posibil, singura fiind.

Care este urmarea? Ce va face Eva pe pamantul gol, fara samanta vietii in ea, singura si alungata? Bineinteles, va incerca sa se intoarca, sa se caiasca, mai ales acum stiind ce este Bine si ce este Rau.

Degeaba va spune printre lacrimi ca ii pare rau, ca va face orice numai sa fie lasata inapoi in Rai, vocea Tatalui a fost ferma, iar privirea lui Adam si raspunsul lui, la fel. I se va spune, atunci cand va batea la portile Raiului inchise, sa plece, ca nu este bine-venita. I-au fost iertate mult prea multe incercari de a incalca regula, singura conditie in schimbul careia putea avea totul. Acum a intrecut masura, a calcat linia si trebuie sa fie pedepsita.

Si totusi, ce va face? Nu va mai da viata copiilor pamantului? Va veni diavolul la ea si o va seduce pentru a-i face copii ai intunericului? Va astepta singura sa moara? Va incerca sa recreeze Raiul, pe Pamant? Va incerca sa uite si sa colinde pamantul in lung si in lat pentru a-l cunoaste si studia, lasandu-se asadar prada altor ganduri, doar ca sa nu-si mai aminteasca de ceea ce a pierdut? Se va ruga in fiecare zi sa fie iertata si pana la urma va fi? Si toate astea cu teama ca Tatal ii va crea lui Adam alta Eva, mai buna?

Va mai fi speranta pentru ea? Mai poate fi loc de un nou inceput?

Tags: barbati, femei, intelepciune, iubire