Natural Energy

Cred ca oamenii sunt singurele fiinte capabile sa isi faca rau singure, iar apoi sa sufere din cauza asta. In natura exista vanator si vanat, selectie naturala, lant trofic, totul se intampla pe verticala.

Numai oamenii sunt capabili, ca pe langa a-si omora semenii, a se omora pe ei, incet, din interior. A-si complica viata si a se stresa fara rost. A uita ceea ce sunt – unii nu stiu niciodata – si a vrea mereu altceva.

A uita sa se relaxeze, sa accepte, sa se bucure pur si simplu de faptul ca traiesc. De cer, mare, munti, copaci, vietati, pamant. Sa se mire de zborul pasarilor, de venirea si plecarea valurilor, de cresterea muntilor, de seva vie a copacilor, de mirosul si atingerea pamantului ud care face tot ce e vegetal sa creasca.

Copacii traiesc, au energie si daca esti destul de relaxat si ii atingi, poti simti cum ti-o transmit. Marea are si ea energie, vantul, atingerea nisipului cand te lasi pe spate in el si il mangai cu mainile. Un pic aspru, un pic fin. Daca e noapte poti vedea, la mare, fiindca in oras ar fi mai greu, stelele. Cat tot cerul de multe. Sclipesc acolo in legea lor, se uita din departare la tine si iti fac cu ochiul

Mergi la mare si pleaca intr-o plimbare pe mal. Fara telefon/ chei/ alte accesorii. Doar tu si marea, si ceilalti oameni. Nu trebuie sa te gandesti la nimic. Doar sa mergi, sa simti nisipul ud si moale sub talpi, apa rece care te mangaie din cand in cand, vantul si caldura din jur.

Sau mergi la munte. Simte aerul tare, proaspat, mirosul de padure care e mirosul ciupercilor crude, atinge frunzele, copacii, asculta muzica naturii din jur, zambeste si relaxeaza-te. Sau mergi intr-un parc, pe seara cand e mai racoare. Va fi la fel, orice contact cu natura. Incarca-te cu ea, spune un slogan la o apa minerala

Sa te deconectezi de oras, sa te relaxezi, sa simti pace si armonie – cuvinte deja caraghioase in mediul urban – sa te gandesti la viata, la moarte, pana devin una si aceeasi, sa te gandesti la cei care acum sufera in Georgia si indiferent cate probleme ai avea, ei sunt mai nefericiti decat tine. Sa te gandesti la ceea ce esti, sa te cunosti, sa te accepti si sa vrei sa mergi mai departe, sa vrei sa fii mai bun si sa-i ajuti si pe cei din jur sa devina mai buni. Sa inveti si sa contribui apoi un pic la a face lumea un pic mai zambitoare – alte cuvinte caraghioase – mai curata, mai fericita.

Bate vantul. Simti?

Tags: auto-depasire, energie

Prea mult si prea repede

Oamenii sunt niste fiare

Cei mai multi, atunci cand sunt respectati, apreciati si tinuti in brate, cand au totul in fata si nu trebuie decat sa se bucure, se simt deja superiori celuilalt si au tendinta de a-l domina. Si asta chiar daca pana atunci au tanjit dupa atentie, s-au zbatut sa o obtina, chiar daca au plans si s-au rugat sa fie tinuti in brate. Imediat ce au obtinut acele lucruri si nu a mai fost nevoie sa le vaneze, aproape ca le dispretuiesc.

In primul rand, cautam sa ne implinim nevoile de baza ale Piramidei lui Maslow – cele fiziologice, de siguranta si apartenenta. Cautam afectiune. Cautam pe cineva care sa ne fie aproape, pe care sa ne sprijinim sau pe care sa-l sprijinim, din sentimente materne, respectiv paterne, cu care sa fim prieteni, sa ne sfatuim, cu care sa fim parteneri, pe care sa-l iubim. De aceea, suntem permanent in cautare de atentie.

Ce se intampla cand o obtinem prea repede, sau dupa ce indelung am cerut-o si acum o avem? Se pare ca unii din noi, mai competitivi, urcam mai sus la celelalte doua trepte ale piramidei si ne dorim recunoastere, auto-depasire. Acele nevoi care implinite satisfac ceea ce se numeste orgoliu, sau ego personal. Dorinta de putere va spune ceva? La unii dintre noi este adanc intiparita in gene.

Vanatoare sau Cultivare

Se spune ca in general barbatii au tendinta de a pune mai mult pret pe vanatoare, pe seductia in sine, decat pe obtinerea rezultatului. Si asta ar fi normal, daca ne gandim la faptul ca prin constructia lor au un mai mare apetit pentru risc, resimtind adrenalina ca o intensa placere. Femeile, de cealalta parte, par a fi mai dispuse sa se bucure de ce au si sa cultive acele lucruri la care poate cu greu au ajuns. Si totusi, rolurile se pot schimba.

Nimeni nu vrea sa i se ofere totul de-a gata, direct, fara nici o tatonare, tachinare sau negociere prealabila. In asta consta arta seductiei, in a nu te lasa prea repede, in a-l face pe celalalt sa te doreasca mai mult. De fapt, la fel este cu orice placere, pe langa cea afectiva sau sexuala, chiar si celelalte tipuri iti provoaca o senzatie mult mai intensa daca le astepti mai mult. Sau daca trebuie sa muncesti pentru a le obtine.

Cum ar fi sa mergi in fiecare luna in capitala ta preferata pe gratis? Cum ar fi sa mananci in fiecare zi icre negre aduse la pat? Sunt sigura ca te-ai plictisi destul de repede. Ar fi interesant la inceput insa apoi ai vrea mai mult, sau altceva. La fel este si cu afectiunea pe care ti-o ofera cel de langa tine. Cred ca este ceva ce trebuie cultivat, mereu cautat, mereu muncit pentru a o obtine, mereu dorit si niciodata avut in intregime. Este vorba de acea nuanta de mister necesara.

Sa oferim cate putin si incet

Prin urmare, cred ca respectul, aprecierea, afectiunea, intelegerea, trebuie oferite in timp, incet, pe masura ce il cunosti pe celalalt si ai incredere in el.

Nici chiar dupa multa munca si dorinta intensa sa nu fie oferite de tot si irevocabil. Sa nu creezi acea senzatie de deplina siguranta care, pentru ca nu depui nici un efort pentru a o obtine si pentru ca este multa, pe gratis, ajunge destul de repede sa te plictiseasca. Sa avem rabdare, sa construim

Exprimat si pe empower

Tags: afectiune, arta seductiei, auto-depasire, barbati, femei, oameni