S-a furat Scala! O marturie

Datele problemei: Telefonul de rezervări al Scala Pub a fost inaccesibil pentru aproape o zi întreagă deoarece îşi găsise un nou proprietar. Acesta a acţionat pe drum, astfel încât ajuns la locaţie, impresarul Scala s-a trezit subtil subtilizat. La propriu bineînţeles.

Posibila ipoteza: Un spărgător profesionist a pătruns în apartamentul victimei şi după ce a cotrobăit prin toată camera şi a găsit seiful în care victima ţinea ascunsă uriaşa avere Scala Pub, a dat peste telefonul uitat pe etajeră. Pe acesta tocmai a apărut un mesaj de la un fan Improvisneyland. Spărgătorul curios din fire a început să citească mesajul şi înduioşat peste măsură de cuvintele din mesaj, a lăsat seiful şi a plecat cu telefonul acasă ca să poata citi în linişte şi celalalte mesaje lăsate de fanii Improvisneyland. Între timp spărgătorul s-a hotărât să returneze discret telefonul şi să vină la fiecare spectacol Improvisneyland, deoarece de fiecare dată va vedea altceva.

Acum, baietii de la Improvisneyland incearca sa afle daca ipoteza de mai sus coincide cu adevarul… printr-un concurs. Baieti, nu va mai chinuiti, participanti, nu mai fabulati, va spun eu care este adevarul… fiindca am fost acolo. Va voi spune povestea fiindca stiu ca o greseala recunoscuta este pe jumatate iertata

M-am antrenat pentru misiunea asta timp de 3 luni de zile

In prima luna am pus la punct traseul. Joi la ora 2:40 pm. fix trebuia sa ma prezint in fata imobilului impresarului Scala. Locuieste intr-un bloc de 4 etaje, la ultimul etaj si la acea ora era plecat de acasa. La fel si familia de greci din stanga apartamentului (plecata in vacanta), la fel si batranica din dreapta (la Mega Image pentru cumparaturi). In celelalte doua apartamente de vis-a-vis locuiesc doua cupluri care la ora aia erau la servici. Cu o cheie speciala pregatita dinainte si 200 ml Bourbon baut trebuia sa intru in apartament fara sa ma simta nimeni. Urma sa gasesc seiful si sa-l deschid in 34 de minute. Banii in rucsac, usa inchisa in urma mea pe-aici ti-e drumul, pe usa din spate. Important era sa nu ma grabesc si sa fiu eficienta.

In a doua luna l-am urmarit pe impresar. Mi-am propus sa-l cunosc pana in cel mai mic detaliu, ca sa pot intui dinainte unde ar fi ascuns seiful si care ar fi parola. Zis si facut. L-am urmarit la lucru, pe strada, cand isi cumpara covrigi la metrou, cand se ducea la toaleta, cand refuza cersetorii pe strada, cand mangaia un golden retriever in parc, cand vorbea ore intregi la telefon, cand isi bea in liniste cafeaua, cand citea o carte in autobuz sau cand ajungea acasa tarziu si nu se stergea pe pantofi inainte sa intre. Punand cap la cap toate informatiile adunate am ajuns la urmatoarele doua concluzii: seiful se afla in congelator si parola era “killbill”.

In a treia luna mi-am facut curaj. M-am uitat la filme japoneze, am baut ceai de iasomie si am citit carti indiene din care am invatat sa-mi echilibrez chakra.

Ce urmeaza, va inchipuiti

In acea joi friguroasa (-11 grade celsius), cu cerul senin si soare puternic, dar muscator, m-am infiintat in fata blocului impresarului la ora 2:38 pm. Am tras aer in piept si impleticindu-ma putin, am inceput sa urc scarile. La 2:40 am fost in fata usii si, cu urechile ciulite, am introdus cheia in usa si am rasucit. Am apasat clanta si am rasuflat usurata. Am intrat. Apartamentul mic, cu doua camere parea proaspat renovat. Avea un aer de pensiune de munte. Pereti stralucitori, perdele grele, mobila putina. M-am dus direct spre bucatarie si acolo, pe o etajera era telefonul lui, uitat acasa. La asta nu ma asteptam. Ma uitam fix la el si mi se parea ca ma priveste, ca e un fel de camera de luat vederi. Ma asteptam sa sune in orice moment.

Am uitat atunci de programul meu, de timp, de seif, de tot si l-am luat in mana. Un model cu touch screen. Tot ce simteam atunci era o ameteala data de alcool, adrenalina si dorinta de a patrunde in viata intima a impresarului. De care intre timp cred ca ma indragostisem…

Ah! Dar tocmai in momentul in care l-am luat in mana a vibrat. Atat m-am speriat incat era sa-l scap si s-o iau la fuga lasand totul in urma, amprente peste tot si usa deschisa… Dar mi-am venit repede in fire. Era doar un mesaj. L-am deschis:

“Mi-a placut mult show-ul de aseara. M-a facut sa-mi amintesc de cand eram mic si ma jucam cu sor-mea. Nu aveam prea multe carti sau jucarii asa ca tot ce ne ramanea era sa inventam povesti. Ea incepea, eu continuam si tot asa. Multumesc! Voi veni si saptamana viitoare! Marius.”

In momentul ala am simtit ca ametesc si mai tare. In momentul ala l-am vazut pe fratiorul meu, cu care stateam si inventam povesti. Nu l-am mai vazut de… tare mult timp. Mi s-a facut un dor nebun de el si mi-am dat seama ce tocmai era sa fac… Sa fur de la cel care aduce bucurie. M-am uitat la ceas – era 3:20. Cand s-a facut atat de tarziu? Fiindca trebuia sa plec imediat, am sters bine cu o piele de caprioara etajera, am luat telefonul si stergandu-mi urmele, am iesit din apartament, din bloc, din cartier. Am ajuns in casa, inca in transa si am citit in continuare celelalte mesaje. Asa am adormit apoi… visand un curcubeu.

Ce urmeaza… istorie. Mi-am facut rezervare pentru a doua zi la spectacol, am venit cu 1 ora mai devreme, am reusit sa strecor telefonul in haina impresarului si am urmarit pentru prima data spectacolul…

De atunci mi-am jurat: voi veni in fiecare weekend si maine il voi suna pe fratior. Sa ne vedem, sa mai cream o lume impreuna.

Multumesc Improvisneyland! Sper sa nu ma pedepsiti prea tare!

Tot ce mi-am dorit

Esti tot ce mi-am dorit vreodata

Antenele tale luuuungi si arcuite, ferme la atingere dar fine ca o petala de Plumeria, pe care le inclini usor de care ori ma vezi, ma fac sa vibrez toata. Picioarele tale usor prea departate, dar pufoase si mereu bine curatate ma fac fericita! (Pe bune acum, nu inteleg de ce femeile nu apreciaza picioarele barbatilor la fel cum se intampla invers. Corpul vostru e sub-apreciat. Daca ar fi dupa mine, sexul frumos ati fi voi, iar sexul puternic noi. Oricum noi putem face tot ce faceti voi si in plus si copii. Oricum voi sunteti mai sensibili, treceti mai greu peste greutatile vietii…)

Asa, cum spuneam. Esti tot ce mi-am dorit vreodata. Imi place cum te pui seara langa mine si imi intinzi doua gherute ca sa ma agat de ele si sa ne leganam. Asa cum faceam cand eram mica cu mama. Imi place si cand vrei sa te las singur, cand esti absorbit de vrejul-vartejul de aur incercand sa pui in ordine toate acele particule care mie nu-mi spun nimic. Imi place cum mirosi dimineata cand te dezmortesti si astepti soarele sa te incalzeasca. Ai aroma de lemn dulce, proaspat taiat. Imi place cum mirosi si atunci cand esti deasupra mea si ma speli cu limba ta aspra. E un miros patrunzator, intepator, fiindca esti atat de concentrat. Ca de ridiche amara.

Iti scriu acum pe frunze inghetate ca sa iti dai seama cat te iubesc. Nu te-as inlocui cu nimeni altul, pentru ca nu exista altul mai bun. Poate doar daca o sa fii strivit vreodata (sper sa nu se intample prea curand!) o sa caut pe altul. Insa voi sta cu el doar pentru oua, stii asta. Gandul meu tot la tine va fi. Dar sa nu fim negativisti! Ce e important este ca acum esti langa mine si sper sa schimbam saliva cat mai mult timp!

Abia astept sa vina vacanta si sa plecam impreuna pe Orion! Acolo o sa putem sa ne jucam cu bule (stii ca au cea mai mare cascada minerala din univers???), sa rontaim galuste de roze si sa bem cacao-curacao. O sa citim in fiecare seara un verset scris de cine-stie-ce mare Creier solar si o sa radem fara sa ne auda nimeni de ultimele expeditii extra-galactice. Ce prosti sunt unii! Sa creada ca pot prinde Sfarsitul si trage apoi spre Inceput… Dar trebuie sa fie si unii ca ei. Altfel noi nu am mai avea ce manca, nu?

Da, Liuliuliuul meu drag. Esti tot ce mi-am dorit vreodata. Toti ochii tai sunt blanzi, perisorii moi si gura marunta. Imi place totul la tine, mai ales cum ma iubesti cu grija, sa nu uiti vreo particica din corpul meu mare (chiar, nu ti se pare ciudat ca noi suntem de 3 ori mai mari decat voi? de ce oare?!). Imi place cum taci, imi place cum inspiri si cum expiri deopotriva. Imi place lumea ta interioara, e ca un caleidoscop, asa ca abia astept sa te mai intorc, pe toate partile, sa te cunosc mai bine!

Cam atat deocamdata. Daca imi mai vin idei iti spun.

Te saruuuut!

Daca as fi…

Daca as fi un director de companie pasionat de ‘sailing‘, te-as compara cu prima iesire pe mare cu yahtul personal, imbracat intr-un tricou alb, cu un pulover albastru pe umeri.

Daca as fi o baroana celebra, care organizeaza petreceri acasa, te-as compara cu prezenta celor mai inalte personalitati si cele mai scumpe tartine cu caviar pe pat de somon fume si andive.

Daca as fi un tanar dezvoltator de aplicatii mobile, pasionat de telecomunicatii, te-as compara cu ultimul model de telefon oferit cadou de compania pentru care am dezvoltat un proiect de succes.

Daca as fi un trainer incepator, pasionat de cercetare in domeniul energiilor alternative, te-as compara cu aplauzele reprezentantilor companiilor petroliere in urma unui training revolutionar.

Daca as fi o ‘fashionista’ pasionata de moda, stil si design vestimentar, te-as compara cu un out-fit Alexander McQueen, o pereche de pantofi Manolo Blahnik si o geanta Vuitton.

Daca as fi pasionata de plante si flori rare… Daca as fi pasionata de tatuaje, motociclete si ‘rideuri’ pe munte… Daca as fi pasionata de fitness, pisici albastre de Rusia, delicatese frantuzesti, rujuri, goblenuri, jocuri pe calculator, inteligenta artificiala, muzica clasica, programare neuro-lingvistica… te-as compara cu tot ce mi-ar aduce mai multa bucurie.

Pentru ca tu asta faci. Aduci bucurie

Mieratica

Mi-ar placea sa ma iubesti mereu.

Chiar daca vor trece peste mine anii

Chiar daca voi imbatrani si voi merge greu,

Tu sa-mi spui cu dragoste tot “honey“…

As vrea sa cred ca voi fi iubita ta.

Chiar daca pielea mea roz, ca de strugure,

Se va stafidi, iar in oase voi avea artrita,

Tu sa-mi spui ca ma doresti ca pe un fagure…

Visez sa fiu iubita ta pana la capat.

Chiar daca mi se va slabi vederea

Si voi veni la tine in schioapat,

Tu sa-mi spui ca sunt dulce ca mierea

Am zarit lumina

Marin Sorescu – Am zărit lumina

Am zarit lumina pe pamant
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti
Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari
Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul…
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.

George Chirila – un poet de 1,75 lei

Asa ar arata coperta unui volum de poezii semnat George Chirila. Cine este George Chirila? Poet, membru al Uniunii Scriitorilor si actor la Teatrul National. Cand il intrebi insa ce profesie are va raspunde simplu: betiv.

Intalnirea a fost ca intr-un roman de Eliade. M-am urcat in tramvai si in sunetul monoton al rotilor pe sine, trecand de la frigul de afara la caldura molesitoare dinauntru, asezandu-ma in sfarsit pe un scaun, probabil am atipit… Atunci vocea harsaita a unui om in varsta ma trezeste brusc. “Domnisoara, faceti-mi si mie o poza!”. Atunci, fiindca eram cu mana pe aparat iar el parea bine-dispus si amabil, l-am incadrat si tac! i-am facut fotografia ce sta la baza copertei de mai sus… “Am iesit bine? Frumos?”. “Da”, raspund eu zambind “ati iesit mai tanar si mai frumos!”.

“Tanar…” sopteste el, in timp ce un suvoi mic de regret ii scapa din coltul ochiului stang si se prelinge pana la primul rid. “Imi trimiteti si mie poza? Va rog frumos. Uitati aici (scoate din buzunar o foaie mica impaturita pe care era scanat un buletin de membru) la Uniunea Scriitorilor – Calea Victoriei, nr. 133, biroul domnului Nicolae Manolescu. Scrieti pe plic Pentru George Chirila. Acesta este numele meu – George Chirila. Scriitor si actor la Teatrul National. De profesie betiv.” Si atunci remarc sticla de tarie desfacuta pe care o tinea in mana, pe jumatate goala deja.

Apoi incep mai multe povesti, spuse cu o voce frumoasa, lucrata, foarte clara care insa, din pacate, nu reusea sa urmeze sirul gandurilor amestecate. “Cand eram profesor in Moldova…”, “Va place Draga Olteanu-Matei?”, “Va invit la teatru, pe 13 februarie jucam…”

Urmeaza statia Moghioros. Conexiune cu 61, 62, 386… “Trebuie sa cobor. Multumesc! Poate o sa va trimit fotografia! La multi ani! Numai bine!”

Ajung acasa si caut numele lui pe internet. Singurele rezultate sunt despre 3 carti scrise de el, ce pot fi cumparate online de la cateva librarii. Nu va ingrijorati, nu sunt scumpe. Costa doar cativa lei. Si cati or mai fi ca el…

Cat e viralu’??? :)

Like it!