Posted by Gia Codrescu on Aug 9, 2011 in Outside World
Pamantul? O planeta din sistemul solar. Sistemul solar? O particica minuscula din galaxia Calea Lactee. Calea Lactee? O galaxie printre milioane altele. Omul? O specie printre milioane altele pe pamant. O alcatuire de hidrogen, oxigen, carbon, calciu si alte elemente. Un organism ce functioneaza doar prin armonizarea tuturor componentelor lui.
Sisteme politice? Romania – republica unitara semi-prezidentiala, Spania – monarhie parlamentara, UK – monarhie constitutionala, Belarus – monarhie prezidentiala, Cehia – republica parlamentara, SUA – republica federala, Rusia – republica federala semi-prezidentiala. Religii? Taoism, Spiritism, Confucianism, Buddism, Brahmanism, Hinduism, Islam, Crestinism…
Avand in vedere toate acestea, adevarul poate fi unul singur – acela pe care noi il cream, pentru noi. Daca incercam sa gasim adevaruri valabile pentru mai multi oameni, sau chiar pentru toti, generam doar nefericire si in cele din urma revolte. Razboi. Libertatea de a avea propria filosofie, libertatea de a alege sistemul in care vrei sa fii mi se pare esentiala. E o libertate de gandire ce se opune iluziilor ce ne inconjoara
Sa va spun care e filosofia mea. Cred ca orice are avantaje si dezavantaje, nimic nu poate fi perfect – socialismul/ capitalismul, stanga/ dreapta se incadreaza perfect acestui principiu. Fiecare pe termen mai scurt sau mai lung genereaza conflicte. Doar o cooperare intre cele doua poate conduce la armonie. Iar asta se aplica in orice domeniu.
Apoi despre religie – cred ca Dumnezeu, sau cum o vrea altcineva de alta religie sa-L numeasca, ne-a creat intr-adevar dupa chipul si asemanarea lui. Iar el fiind creator, asa suntem si noi. Cred ca avem o putere in noi imensa, pe care foarte putini o cunosc si o folosesc. Cred ca putem crea orice ne dorim, atata timp cat este ceva natural (opus fata de supra-natural) si daca ne detasam de el. Daca il dorim mult, insa nu obsesiv
Cred ca oamenii au creat Universul, fiindca au dorit ca el sa fie acolo, asa
Posted by Gia Codrescu on Jul 3, 2011 in Book World
Bucate, vinuri si obiceiuri romanesti, Radu Anton Roman
“E o seara groasa si intunecata ca o miere batrana (fac ce fac si tot la gastro-comparatii ma intorc – dar cu tot ce am mai bun: pofta – de viata!).
Ploua varatic, adica nu stii cand ploua cu adevarat sau aerul e doar o revarsare fierbinte si dulceaga de ape plutitoare, ratacind pe obcine. Tuna des, zguduind pamantul si casele, clatinand blidariul si policioara si impingand spaima strachinilor pana la clinchet.
Sunt prea putine de facut. Elisabeta impuieste un gherghef cu albastru si rosu, “Sotiorul intra-n casa, mancarica e pe masa”. Camasa de in batut nu poate decat sa impinga in camera sanii grei si luminosi ai femeii, ce invazie irepresibila, nu-mi ramane decat sa-mi imaginez cum ii smulg hainele cu dintii, cu rasuflarea grea si innebunita de pofta, cu buzele si cu ploapele inflamate, cum o imbrac cu perdelele ploii de afara, calde ca iadul, cum seara asta agonica si afrodisiaca e prabusirea absoluta de care ma temeam, si sa rostesc, doar, calm, aproape alb (de abia asta e pacatul adevarat si reprobabil) “Ce tare ploua”.
Daca mai adaug ca in cotruta de pe cuptor sfaraie impacati si imbratisati ca dintr-o mama, o mata si-un prunc, iar pe masa lucesc stins un hargau cu cartofi gratinati cu cas, mirosind bland a chimen si un pahar de Pinot Gris de la Lechinta (din cel demisec smarald-auriu, cu miros de polen si cu gust de para tomnatica) atunci suntem in Bucovina, tara victoriilor imaginare si a verbelor nerostite.”
Mie una imi vine sa plang cand citesc povestile astea si vreau acolo, doar acolo, in lumea aia cu munca grea, dar linistita
Posted by Gia Codrescu on Jun 29, 2011 in Book World
Muriel Barbery, Eleganta ariciului
“…o senzatie de neputinta si de absurditate totale. Vasazica asa este? Dintr-o data, toate posibilitatile pier? O viata plina de proiecte, de discutii abia incepute, de dorinte nici macar implinite se stinge intr-o secunda si nu mai e nimic, nu mai e nimic de facut, nu se mai poate veni inapoi?
Pentru prima oara in viata mea, am simtit sensul cuvantului niciodata. Ei bine, e infiorator. Pronuntam cuvantul asta de o suta de ori pe zi, dar nu stim ce spunem pana nu ne confruntam cu un adevarat niciodata. Pana la urma, avem intotdeauna iluzia ca putem controla ceea ce se intampla; nimic nu ni se pare definitiv. (…)
Dar cand cineva pe care il iubesti moare… atunci pot sa va spun ca simti ce inseamna asta si ca doare foarte, foarte, foarte rau. E ca un foc de artificii care se stinge deodata si totul se cufunda in bezna. Ma simt singura, bolnava, mi-e rau si fiecare miscare ma costa eforturi colosale. (…)
Kakuro parea foarte obosit, mai mult obosit decat trist; mi-am spus: asa se vede suferinta pe chipurile intelepte. Ea nu se afiseaza, sa doar impresia unei foarte mari oboseli. (…)
In timp ce traversam curtea, ne-am oprit brusc, amandoi in acelasi moment: cineva canta la pian si se auzea foarte bine ce canta acel cineva. Ceva de Satie, cred, in sfarsit, nu sunt sigura (dar in orice caz era ceva clasic). (…)
Insa stiu ca ne-am oprit brusc amandoi si ca am respirat adanc, lasand soarele sa ne incalzeasca fata si ascultand muzica aceea care venea de sus. <Cred ca lui Renee i-ar fi placut momentul acesta.>, a zis Kakuro. Si-am mai ramas acolo cateva minute, ascultand muzica. Eram de acord cu el. Dar de ce?
Gandindu-ma astfel, in seara aceea, cu inima si stomacul zdrobite, imi spun ca, in cele din urma, poate ca asta e viata: multa disperare, dar si cateva momente de frumusete in care timpul nu mai este acelasi. E ca si cum notele muzicale ar face un fel de paranteze in timp, o suspensie, un altundeva chiar aici, un intotdeauna in niciodata.
Da, asta e, un intotdeauna in niciodata.
Nu va temeti doamna Michel, Renee, n-am sa ma sinucid si n-am sa dau foc la nimic.
Caci, pentru dumneavoastra, voi urmari de acum inainte tot ce inseamna intotdeauna in niciodata.
Posted by Gia Codrescu on May 24, 2011 in Inner World
Multumesc e un cuvant pozitiv, pe care daca il spui des face bine – atat tie, cat si celuilalt caruia i te adresezi. Trecand prin viata, luand contact cu alti oameni ne schimbam. Fiecare experienta pe care o avem ne schimba un pic, fiecare om pe care il intalnim si alaturi de care stam mai mult timp, ori are o personalitate destul de puternica, ne lasa ceva. M-am gandit sa fac un inventar al lucrurilor din mine lasate din altii. Ma imaginez ca pe o incapere spatioasa, mobilata, cu diferite obiecte primite in dar de la musafirii sufletului meu Sa vedem asadar, ce mi-au lasat.
Multumesc mama pentru entuziasmul in fata lucrurilor mici, pentru mirarea naiva indreptata catre lucrurile deja stiute, dar mereu surprinzatoare, pentru apetitul catre placere si dragostea de natura. Multumesc pentru dorinta de a citi.
Multumesc tata pentru obsesia oportunitatilor care odata pierdute nu se mai intorc. Multumesc pentru gandirea jucausa, ironica, ce face interesante cele mai banale activitati. Multumesc pentru pasiunea pentru sience fiction si respectul pentru lucrurile mai mari decat noi (universul) sau diferite de noi (alte civilizatii).
Multumesc Florina, pentru constiinta frumusetii, aceasta calitate ce poate face o femeie sa straluceasca; frumusetea vazuta ca adecvare.
Multumesc Cristi, pentru Salvador Dali si Antonio Gaudi. Multumesc pentru tangourile celebre, Maria Tanase, muzica rock si Pasarea Colibri.
Multumesc Timi, pentru ca mi-ai aratat ce inseamna o familie – cu mai multe sau mai putine probleme, insa unita. Multumesc pentru ca mi-ai aratat ce inseamna linistea, rabdarea, povestitul lucrurilor asezat, cu dragoste si intelepciune. Multumesc pentru jocul de canasta care poate aduce laolalta oamenii, prin transformarea lui intr-un ritual.
Multumesc Andrei pentru cuvantul “insa”, care e de preferat lui “dar” – primul adauga, al doilea contrazice. Multumesc pentru ideea ca trebuie sa gandesti inainte de a spune ceva , ca trebuie sa fii asertiv si in acelasi timp prieten, sa te imbraci ca un lider daca vrei sa fii perceput astfel, sa te intorci cu tot corpul catre cel cu care vorbesti, sa termini pregatirea unui eveniment cu 2 saptamani inainte si sa te gandesti la toate detaliile.
Multumesc Aricel pentru cuvantul “scuze” si “a te aseza”, in opozitie cu “a te pune”. Multumesc pentru ideea ca lipsa conflictului este mult mai importanta decat adevarul (cine are sau nu dreptate). Multumesc pentru pasiunea pentru informare (stiri nationale si internationale), pentru ideea ca trebuie mai intai sa cresti, sa stai pe picioarele tale inainte de a-ti impleti sufletul cu cel al altcuiva, pentru ca acel cineva poate disparea oricand. Multumesc pentru politete, simplitate, eleganta, altruism, imprevizibilitate si modestie, pentru necesitatea de a-ti urma vocatia fara a amana, de a depune efort de invatare si lucru, pentru a te auto-depasi mereu, pentru respectul fata de dorintele (chiar daca ti se par ciudate sau absurde) ale celuilalt si pentru ordinea lucrurilor lui, atunci cand esti la el acasa.
Multumesc Alexandra, pentru empatie, pentru atitudinea rezervata si calda atunci cand cineva povesteste o problema, pentru sprijinul emotional, fara solutii rationale care trebuie acordat.
Multumesc Sorin Tudor pentru constiinta faptului ca poti da mana o singura data cu cineva, cu care sa nu vorbesti apoi, insa pe care sa-l tii minte toata viata. Un om cu personalitate puternica, foarte cald.
Multumesc Puiu, pentru constiinta importantei cuvintelor – cuvintele potrivite la momentul potrivit inseamna totul. Iar asta vine doar din multa experienta cu oameni, de multe feluri, in multe situatii diferite.
Multumesc Pao, pentru calmul si intelepciunea cu care trebuie sa abordezi orice problema, pentru faptul ca orice conflict trebuie aplanat, pentru soarele care trebuie sa incalzeasca casa si ordinea asortata in care trebuie sa stea, la locul lor, toate obiectele.
Multumesc Antony Hopkins pentru ideea ca orice rol se poate mula pe personalitatea actorului, nu e neaparata nevoie sa fie invers.
Multumesc Andra, pentru ca m-ai facut sa simt importanta imbratisarilor.
Multumesc Daniela, pentru ca mi-ai aratat cum se poate face un prieten – in timp foarte lung, cu pasi mici, cu multa atentie si dragoste neconditionata.
Multumesc Geo, ca esti langa mine si mi-ai aratat ca perfectiunea exista.
Mai am o lista lunga de autori de carti si personaje, de profesori si sefi, de prieteni sau persoane pe care le-am vazut doar o data pe strada. Fiecare m-a invatat cate-ceva insa pentru moment, invataturile de mai sus staruie cel mai puternic in mine. Obiecte decorative dragi si esentiale
