am plecat cu Horia… la Euromall! acasă era interzis, era balaurul cu trei capete, de nerăpus! am plecat cu sentimentul că avem dreptul la câteva ore de libertate… şi chiar aşa a fost! Horia m-a luat de gât şi mi-a spus că nu mai are nimeni mamă ca a lui… m-a privit senin şi mi-a declarat că mă iubeşte enorm! în fiecare zi îmi spune asta, dar astăzi am simţit încă ceva pe lângă cuvintele lui, ceva care m-a făcut să uit toată mizeria lumii şi tot noroiul vieţii mele… şi ne-am comandat mâncare, cu o poftă nebună! el şi-a luat pizza şi bere, eu mâncare chinezească şi suc de portocale! Doamne, ce liniştiţi am mâncat! parcă am fi descoperit piatra filozofală! s-a întâmplat ceva în seara asta, o picătură de magie! şi cadoul de 1 iunie… a fost o bilă de 1 leu! şi-am plecat, fericiţi, spre albastru, prin stropii de ploaie, jucându-ne cu simplitatea!

1 iunie 2009, 23:30
Daniela Voiculescu

se poate ca sunt un pic budista, yoghina e o stare asa de placuta, starea de calm

budiştii, yoghinii, cei care meditează şi trăiesc în comuniune cu Universul – ei ştiu ce e aia nedurere şi se bucură de ea.

Oricum, prin natura noastră nu putem fi niciodată pe deplin mulţumiţi. Putem ajunge la o stare de mulţumire, chiar fericire, care sigur va fi înlocuită, mai devreme sau mai târziu, de o stare de nefericire, nemulţumire, poate chiar durere. Din păcate, stările de mulţumire / fericire au o durată foarte scurtă de-a lungul vieţii unei persoane…