Gia Codrescu

despre comunicare, cunoastere, curaj

Hi! My blog is… (what?) My blog is… (who?)

Written By: fatacuportocale - Dec• 03•07

Am fost aseara la Schimb de Carti organizat de bookblog si apoi la intalnirea bloggerilor organizata de cei de la blogbuilding

In amandoua cazurile o data cu numele, atunci cand am facut cunostinta, am spus si care este blogul pe care il avem. E o senzatie foarte interesanta sa vezi, in decursul unei vieti, cum sepetrece o schimbare. Cum apar lucruri noi care devin din ce in ce mai importante pana ajung sa le inlocuiasca pe cele vechi.

La Schimb de Carti am avut o discutie foarte misto cu Gabriel Mirea si cu Florin, fan bookblog, despre care sunt trasaturile care ne definesc in calitate de actori ai postmodernismului. Dupa ce am definit si am vorbit un pic si despre alte curente: clasicism, modernism, cu simbolism, poporanism, traditionalism, apoi avangarda, pentru a schita un pic tabloul fiecarei epoci prin ele, am ajuns si la ziua de azi. Ziua de azi care este mai diferita de toate de pana acum, decat au fost vreodata celelalte intre ele.

Acum avem deja alta abordare a lumii. Daca atunci diferentele de curent au fost conditionate de schimbari social-politice, sau pur si simplu de trecerea timpului si astfel nevoia de schimbare, acum diferenta principala o constituie aparitia si dezvoltarea internetului. Brusc abordarea asupra lumii, asupra cunoasterii se schimba. Ce aduce internetul e simplu de inteles: viteza, o enorma cantitate de informatie gratuita si globalizare – avand acces la diferite culturi acestea nu se mai ierarhizeaza, tendinta e sa se creeze punti.

Cum ne schimba si pe noi aceasta noua abordare asupra lumii? Pei in primul rand ne folosim altfel memoria. Relatiile cu oameni deven mai importante, pentru ca fiecare se specializeaza, nu mai poate cuprinde arii vaste, dar trebuie in continuare sa activeze in ele sipentru asta apeleaza la ceilalti. Iar pentru ca devin mai importante, vom retine mai mult lucruri despre oameni, mai putin despre cum se face ceva.

In continuare, daca internetul ne pune la dispozitie, pentru a-i cunoaste, mult mai multi oameni, si faptul de a-i cunoaste devine mult mai important, operatia pe care ramane sa o facem aceea de selectie. De asemenea asta se intampla si cu informatia, calitatea principala nemaifiind aceea de a o avea ci de a sti cum sa ajungi la ea, si nu la oricare, insa la cea relevanta. Iar aceasta operatie de selectie, si datorita vitezei de care aminteam, duce la etichetari. Iar acestea se fac de cele mai multe ori in functie de prima impresie, nu mai avem acel timp necesar pentru a cunoaste si a intra in profunzime. Daca ceilalti stiu sa te faca sa o intuiesti din prima, atunci vor trece “testul”.

Clasificam asadar oamenii, informatiile, de preferat cat mai repede, pentru a reusi sa pastram un oarecare control. Iar asta ne ofera si siguranta, intr-un google (univers) haotic :)

Pe de alta parte toata aceasta poveste cu viteza, enorma cantitate de informatii si globalizarea, cu accesul la foarte multi oameni, ne fac, pe unii dintre noi, sa devenim “colindatori“. Si nu in sensul sarbatorilor de iarna care vin acum :) , ci in sensul in care nimic nu ne mai multumeste, cautam mereu altceva, dorim sa experimentam cat mai mult. Si asta nu ar fi problema, sa vrem sa ne autodepasim, sa evoluam, dar cu cat cunoastem mai mult cu atat vrem mai mult, nu mai putem fi fericiti pentru ce avem, traim in viitor.

Si aici a spus Gabriel un lucru care m-a atins foarte tare. Despre femei. Ele, in acest context pe care l-am descris, sunt condamnate sa fie mereu altele. Pentru ca barbatii devin de obicei “colindatori”, acestia se plictisesc repede si vor altceva si de la ele. Si atunci femeile invata, poate mai mult ca niciodata, sa se adapteze oricui, sa se schimbe, pentru a deveni placute. Iar consecinta acestui lucru e ca devin superficiale, nu arata decat acea suprafata adaptata celuilalt. Pentru ca stim, nu este posibil ca cineva sa se schimbe si interior in functie de propria vointa.

Cineva ar spune ca este degradant, de ce sa vrei sa te adaptezi oricui? De ce sa nu fii tu, iar daca cineva te place asa cum esti, de acela merita sa te si apropii. Dar problema aici e ca si ei, barbatii se schimba mult mai repede, iar noi trebuie sa ne schimbam dupa ei, chiar daca este vorba de acel cineva care te-a gasit si odata te-a placut asa cum esti.

Dar sa vorbim acum despre bloguri. Pentru ca putem cunoaste atat de multi oameni, pentru ca trebuie sa cunoastem mai multi, pentru ca nu avem timp sa stam cu fiecare pentru a-l descoperi, cineva a inventat blogul. Aceasta forma de a te exterioriza intr-un mediu la care toata lumea are acces. Iar daca ajungi destul de cunoscut si ti se confera autoritate, atunci cand cunosti pe cineva e probabil ca el sa fi citit blogul tau si atunci nu mai “pierzi” timp cu acea cunoastere necerasa inceperii unei discutii. Increderea este intermediata.

Si astfel, in anumite cercuri, alaturi de nume esti intrebat si de blog, daca ai. Asa a fost si la intalnirea bloggerilor, la karaoke :)

De aici m-am intrebat daca nu cumva in viitor blogul va deveni cumva “obligatoriu” pentru a ne usura munca de a construi relatii din ce in ce mai vitale. Daca nu cumva se va trece in buletin, alaturi de nume :)

Ramane de vazut. Nu putem scpune ca aceste schimbari sunt in bine sau in rau, dar sa ne bucuram ca se intampla in decursul vietii noastre. Participam la istorie :)

later edit: despre memorabila discutie a scris si Gabriel un post foarte frumos, plin de alte intelesuri decat cele pe care le-am asimilat eu :)  

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>