Fotografie Interioara

Ei bine, cred ca sunt acel fotograf, care vede in jurul lui mereu si mereu lucruri deosebite ce pot deveni arta, cu putin ajutor. Cam in orice pot vedea altceva, imi place sa dau lucrurilor un sens, al meu. Chiar daca inchid ochii si ma relaxez, imaginatia mea se joaca cu forme si culori, texturi si consistente. De obicei sunt atrasa de oameni, de infinitul din fiecare din ei ce se poate exprima prin expresii si gesturi, sau de simboluri. Daca ar fi sa imi aleg o meserie ideala, atunci aceea ar fi de creator de simboluri.
Pentru fiecare lucru, alt sens. Cred ca viata noastra ar fi mult mai placuta, palpitanta, sursa de entuziasm si euforie, daca ne-am juca cu simboluri, respectand anumite reguli, ca intr-o poveste.
Un om catarat pe o scara, cu un trafalet in mana, colorand fatada unei cladiri in portocaliu, sa fie un simbol al celui care-si face singur ziua mai vesela, indiferent de griul din jur. Doua vrabiute nebune ce zboara prin fata unei masini. Un copilas ce da cu piciorul intr-o piatra, sa se rostogoleasca si apoi fuge dupa ea sa mai dea o data. Cerul foarte innorat, aproape negru intr-o parte si senin, cu soare in cealalta. Stradute pietruite, cu flori pe margini si liniste perfecta. Un batran care vinde in targ vechituri, printre care fotografii si un ceas de buzunar, de argint, la care merge doar secundarul. Numai simboluri, care iti pot spune ceva si schimba cursul zilei, poate chiar al vietii. Prin ele iti poti gasi raspunsuri la intrebari, raspunsuri care erau defapt in tine. Ca atunci cand unii oameni deschid Biblia la intamplare si ceea ce citesc li se pare un raspuns. Doar ca de data aceasta e arta, ce e in jurul nostru. Arta ce poate fi fotografiata. Simbol in care fiecare poate vedea altceva. Fotografiile cele mai bune sunt interpretabile pentru ca noi avem alte intrebari de pus, cautam altceva.