http://nicdan81.blogspot.com/2007/11/despre-moarte.html

Inca astept sa imi spui ce concluzii ai tras legat de ce ti-am scris la articolull trecut…

“E bine sa fii tanar”, da, asa e, dar tineretea asta are si momente neplacute care doar experienta unei varste avansate te poate ajuta sa le depasesti… Din pacate nu poti folosi oricand intelepciunea altora ca sa iti rezolvi problemele…

Nu poti sa te uiti la persoanele in varsta din zilele de azi si sa spui ca asa vei fi si tu la varsta lor. Lumea a evoluat foarte mult in ultimul secol… Eu unul nu imi doresc sa ajung la 50 de ani cu un servici monoton de care sa trag si cu dintii pentru ca “cine ma mai angajeaza la varsta asta?”… Desigur, sunt domenii in care probabil nu mai poti oferi acelasi randament de la o varsta, dar, vorba ta, iti schimbi meseria.

Diferenta dintre noi si toti ascendentii nostrii este volumul de informatie de care doar noi dispunem la apasarea catorva butoane. Eu spun ca asta ne face viata total diferita fata de a lor.

Am observat ca majoritatea persoanelor mai varstnice isi micsoreaza ambitiile de-a lungul anilor… Eu nu sunt de acord cu acest lucru, desi e posibil sa fiu eu prea tanar si sa ajung sa vad altfel lucrurile peste mai multi ani… Momentan prefer sa spun ca nimic nu m-ar putea convinge sa nu imi ating obiectivele propuse sau macar sa fac tot ce imi sta in putinta ca sa le ating.

Domeniul meu de interes (IT-ul) mi-a permis sa observ adevarate miracole in ultimii 10 ani. Evolutia internetului, de exemplu, e incredibila. Fiecare an aduce din ce in ce mai multe tehnologii noi iar computerele existente pe piata in acest moment erau ca si romanele lui Jules Verne acum 10 ani doar ca inventiile despre care acesta povestea au aparut peste sute de ani… Eu sunt convins ca in viitorul nu foarte departat vom fii martorii simbiozei om-masina. Sper doar sa apuc sa vad acest lucru cu ochii mei.

Imi aduc aminte ca isi luase unchiul meu telefon mobil cand eram eu prin generala…. Cata mai caramida era ) iar convorbirile costau o avere… Multi colegi de-ai mei au avut telefon mobil in liceu dar comunicau prin beep-uri sau prin mesaje in cel mai bun caz… Azi te uti pe strada si vezi copii de gradinita cu telefonul dupa ei vorbind nestingheriti la el (cu parintii, desigur… nu va ganditi la prostii! )

Iar am scris un roman… Cred ca trebuie sa imi fac si eu blog ca ajung sa scriu commenturi mai lungi decat articolul initial

PS: Nu stiam cum arata Tom Johnes in tinereti… Misto clipu’… epoca de glorie

Da, m-au enervat oamenii nervosi