despre comunicare, cunoastere, curaj
Tot spuneam intr-un articol anterior ca povestile sunt un subiect care ma pasioneaza si vreau sa-mi fie si subiect pentru lucrarea de dizertatie. Asadar de cate ori o sa gasesc ceva interesant in legatura cu acest subiect, va voi impartasi si voua, cred ca avem cu totii de invatat 
Incep cu un spot publicitar, de promovare a unei televiziuni:
My great Seggau project…
Intreaga poveste la Cristina Andries
Lectura placuta!
Bucuresti. Cerul e gri, sta sa ploua. Cum frate, sa ploua in decembrie?! Sa revenim. Cerul e gri. Doar in centru pica fulgi prin copaci. Fulgi de fibra optica. Avem si beculete colorate, brad la km zero si multe cadouri in magazine. Avem si cereri de concediu completate, un calendar care tine cu noi – Craciunul si Revelionul pica joia – si gandul ca trebuie sa facem curat.
Sa tinem post si sa punem beculete. Sa cumparam portocale, mandarine, minole, clementine, grepfruit, pomelo, pomelo sweety – toate fructele cu citrus flavour. Sa devenim mai buni. Toate astea pentru a simti spiritul de Sarbatoare.
Hai sa ne facem program de vazut filme. Cate unul in fiecare zi de acum si pana la Craciun. How the Grinch stoled the Christmas, Nightmare before Christmas, Scrooged, Miracle on 34th street, The Santa Clause, A Christmas Story, Bad Santa, Jack Frost, Elf,
Hai sa facem o lista cu dorinte pe care le avem de Craciun si sa le lasam Mosului pe fereastra, alaturi de o farfuriuta cu biscuiti si un pahar cu lapte. Hai sa zambim copiilor, sa ascultam mai mult, mai cu atentie pe cei care ne vorbesc, sa ne straduim mai mult sa intelegem. Hai sa ii invitam la un ceai pe cei care ne plac, persoanele calde cu care am stat de vorba cu placere pana acum.
Hai sa facem felicitari personalizate pentru prietenii apropiati si sa le-o trimitem. Hai sa facem rost de retete de turta dulce si sa invatam cateva colinde. Ce-ar fi o seara de Ajun cu prieteni, chitara si colinde? Sau turta dulce, lapte si povesti?
Ar fi frumos. Si totusi e trist fara zapada.
Ce s-ar fi intamplat daca Eva nu l-ar fi convins pe Adam?
Daca ar fi fost ei doi fericiti in Rai cu tot ce le trebuie la indemana, doar cu conditia sa nu se apropie de Pomul Binelui si Raului. Daca atunci Eva, ca orice femeie vesnic nemultumita, ar fi vrut totul, ar fi vrut sa stie, ar fi vrut acum?
Eva este reprezentativa pentru toate femeile din lume. Mereu atunci cand o femeie a avut aproape totul s-a grabit si s-a simtit nedreptatita, vrand mai mult. Nu era de ajuns ca il avea pe Adam si tot Raiul in jurul ei. Ea vroia sa aiba dreptate. Iar acest lucru nu se poate realiza decat in presenta cunoasterii Binelui si Raului, pentru a te juca cu ele cum vrei.
Pentru ea, mai mult decat sa fie acolo si sa se simta bine, era important sa se simta superioara lui Adam. Sa aiba dreptate. Si atunci a poftit la Pomul Cunoasterii. Nu cred ca a fost indemnata de diavol decat dupa ce intentia era acolo si facuse deja nenumarate incercari sa muste dintr-un mar. Rolul diavolului a venit in momentele in care ratiunea ei o indemna sa respecte conditia, sa nu incalce regula. Atunci venea el, cu limba lui serpuitoare, cu glasul lui despicat si o indemna sa inainteze, ca este pe drumul cel bun. Drumul pierzaniei.
Si ea la un moment dat ce sa faca, femeie slaba si fara minte, s-a urcat in Pom in timp ce Adam o avertiza sa se opreasca, in timp ce ratiunea ei ii spunea la fel, si a rupt un mar din care, implinindu-si parca o obsesie, a muscat cu furie si placere. Apoi, cu ochii inlacrimati a coborat la Adam si l-a indemnat sa muste si el.
Adam, cu o privire goala a spus atunci atat: Nu. Si din acel moment s-a distantat de ea, a lasat-o singura si a plecat.
Eva, naucita, simtind ca nu asa trebuia sa se termine povestea, a cazut atunci intr-un hau adanc. Toate culorile din jur s-au facut gri, lumina a devenit intuneric, caldura frig si s-a trezit aruncata pe Pamant. In jurul ei, pustiu. Doar in suflet mai pastra amintirea Raiului si iubitului ei, iar in mana dreapta, marul muscat. A mai pus atunci cealalta mana pe pantec si a simtit ca trebuia sa dea viata, insa acest lucru nu va mai fi posibil, singura fiind.
Care este urmarea? Ce va face Eva pe pamantul gol, fara samanta vietii in ea, singura si alungata? Bineinteles, va incerca sa se intoarca, sa se caiasca, mai ales acum stiind ce este Bine si ce este Rau.
Degeaba va spune printre lacrimi ca ii pare rau, ca va face orice numai sa fie lasata inapoi in Rai, vocea Tatalui a fost ferma, iar privirea lui Adam si raspunsul lui, la fel. I se va spune, atunci cand va batea la portile Raiului inchise, sa plece, ca nu este bine-venita. I-au fost iertate mult prea multe incercari de a incalca regula, singura conditie in schimbul careia putea avea totul. Acum a intrecut masura, a calcat linia si trebuie sa fie pedepsita.
Si totusi, ce va face? Nu va mai da viata copiilor pamantului? Va veni diavolul la ea si o va seduce pentru a-i face copii ai intunericului? Va astepta singura sa moara? Va incerca sa recreeze Raiul, pe Pamant? Va incerca sa uite si sa colinde pamantul in lung si in lat pentru a-l cunoaste si studia, lasandu-se asadar prada altor ganduri, doar ca sa nu-si mai aminteasca de ceea ce a pierdut? Se va ruga in fiecare zi sa fie iertata si pana la urma va fi? Si toate astea cu teama ca Tatal ii va crea lui Adam alta Eva, mai buna?
Va mai fi speranta pentru ea? Mai poate fi loc de un nou inceput?
Un om in fata unei tobe. Un obiect inchis, pe care chiar daca il lovesti, nu iti va raspunde decat printr-un ecou. Esti in fata lui ca in fata unei fiinte care nu vrea sa se deschida. O fiinta care defapt tace, desi iti da replica la ceea ce tu initiezi. Este perfect cooperanta, dar perfect introvertita. Cand tu nu mai schitezi nici un gest, nici ea nu mai spune nimic…
Nu are nici o initiativa. Fara viata si rece daca tu nu ii dai un impuls. Daca o intrebi ceva sau o atingi, iti raspunde cu toata daruirea. Altfel, se comporta de parca nici nu ai exista. Poti astepta in fata ei, sperand ca isi va sustine interesul manifestat cu cateva minute mai devreme, zile intregi. Nici nu te va observa. Esti doar cineva deosebit, cu care a petrecut momente frumoase, dar esti altcineva care vrea sa o faca sa se deschida… Inacceptabil.
Abordare. La inceput cate o lovitura data rar, destul de incet, in diferite puncte ale suprafetei. Ii testezi rezistenta. Parca zambeste, dar nu spune nimic. Te lasa sa te apropii.
Incerci apoi lovituri mai dese, vrei sa te apropii mai mult. Vesela, iti raspunde la fel, se apropie si ea.
Apoi taci sa vezi cum reactioneaza. Nu reactioneaza. Parca se resemneaza deja cu faptul ca nu mai existi.
Dai din nou o lovitura si iti raspunde. Parca ti-e frica sa o intrebi ce s-a intamplat, sa nu ii auzi de aproape indiferenta.
Dar apoi te enervezi si ai vrea sa incepi sa o lovesti, aproape cu furie. Nu mai auzi atunci nici un raspuns, doar ecoul gandurilor tale negre.
Incerci sa te linistesti si sa gandesti din nou limpede. Sa iti amintesti ca oricine are o fisura, trebuie doar sa gasesti abordarea potrivita.
Stii ca te vrea, pentru ca a raspuns la tot ce ai initiat inainte, ai vazut ca va potriviti si acum tot ce trebuie sa faci e sa gasesti cauza scurt-circuitului care a facut ca lucrurile sa nu decurga. Care a inghetat timpul atunci cand tu ai asteptat. E o problema si trebuie sa ii gasesti solutia, pentru ca intelegi ca sunteti doua fiinte care se potrvesc.
Doua fiinte care simt.
Abordare. Incerci altceva. Ti-ai dat seama ca acea fiinta este inchisa pentru ca a simtit, a vazut, a interactionat prea mult. Nu mai vrea sa se implice. Are nevoie de afectiunea celorlalti, o primeste de cate ori i se ofera dar nu o cauta. Crede foarte mult intr-o poveste cu cautare si dezamagire pe de o parte, cu detasare, intamplare si reusita pe cealalta…
Si atunci vrei sa ii arati ca esti exact ca ea si diferit de toti ceilalti.
Ritm diferit cu fiecare mana. Mai repede, mai incet, mai tare, mai rar. Nici prin pretentia de a avea, nici prin forta nu poti obtine nimic.
Doar prin atentie si daruire, incredere.
A gasit fisura, cauza scurt-circuitului, a gasit si solutia. Acum vibratiile se aud altfel, acum parca e un raspuns cu initiativa. Acum se mangaie altfel…
Ii multumeste prin cateva lovituri usoare, pline de afectiune.
Se relaxeaza apoi si adorm impreuna…
Viitorul nu mai conteaza.
Copyright © 2012 Gia Codrescu All rights reserved. Theme by Laptop Geek.