Campania asta realizata de ROM imi place foarte mult!
Se stie ca romanii sunt nepatrioti si neincrezatori, ca sunt carcotasi, cauta nod in papura, se lamenteaza si in general sunt niste plangaciosi. Iar asta fiindca dupa ’89 au asteptat sa le fie oferit de-a gata tot ce aveau cei din vest… Nu li s-a oferit, s-au comparat mereu cu ceilalti, au incercat sa-i imite, insa au avut mereu frustrarea banilor mai putini (e scump sa te imbraci de la Prada si Armani) si a strazilor mai proaste. Ganditi-va doar la cat de mult folosesc engleza in limbajul curent tinerii. Ganditi-va si la directia in care a evoluat muzica noastra pop:
Mai mult decat atat, faceti un scurt sondaj printre prieteni. Unde si-ar dori sa-si faca urmatoarea vacanta? Spania, Grecia, Austria, Olanda, Anglia, Venezuela? Cati dintre ei vor spune ca vor sa viziteze Bucovina, Maramures, Lacul Sf. Ana, Muntii Rodnei sau imprejurimile Sighisoarei? Si motivul nu este ca aici au mai fost. N-au mai fost, cei mai multi, insa au impresia ca e mai cool sa vizitezi alta tara. Au si impresia ca tara asta nu e frumoasa… Si gresesc.
Cum spuneam acum ceva timp: “Tara asta… cei mai multi romani trebuie doar sa o vada cu alti ochi. Si cum e greu sa vezi ceva vechi cu ochi noi, cineva trebuie sa-ti imprumute ochii lui. Sorin Onisor are ochii noi, de bebelus si de artist, prin care toti romanii ar trebui sa vada. Atunci vor deveni un pic mai mandri, mai fericiti si mai patrioti ”
De cate ori n-am auzit prieteni sau colegi vorbind cu oameni din alte tari care venisera in vizita sau erau interesati de Romania, spunand ca aici nu… aici n-avem… aici nici nu se pune problema… Cei care sunt de obicei foarte inteligenti fac asta si cred ca stiu de ce sunt cinici. Cand este vorba despre ceva romanesc in opozitie cu ceva strain, sunt neloiali si tradeaza, situandu-se de partea cealalta a baricadei (imaginare), din dorinta de a se confunda cu ceilalti si a fugi de responsabilitatea actualei Romanii.
Oricum, parca li se pune o panza pe ochi. Daca exact aceleasi peisaje/ cladiri/ evenimente de aici s-ar fi aflat in alta tara le-ar fi apreciat de zeci de ori mai mult. Si la fel, cand se afla in vizita undeva cad in extaz in fata unei statui sau a unui turnulet de parca in viata lor n-ar mai fi vazut ceva asa de minunat…
Ok, daca asa vreti, hai sa facem un exercitiu. Vedeti urmatoarele fotografii, prin prisma titlului:
Palacio Real, Madrid
Hristos Mantuitorul, Rio de Janeiro
The Troll Path, Norway
Va plac mai mult, le puteti aprecia mai mult acum?
M-am tot gandit la care ar putea fi atributele specifice romanilor. Si pentru ca ei sunt un pic aparte, fiind similari in multe privinte cu celelalte popoare balcanice, slave, insa semanand mult cu latinii (intelegem italiana si spaniola daca vrem, fara sa fi facut niciodata cursuri) a fost dificil. Totusi, m-am gandit a mitologia romaneasca, la povestile noastre despre care am scris putin aici si aici, si la faptul ca in Romania inca gasesti naturalul. Romanii sunt naturali.
Statistic vorbind, nivelul de trai ridicat este direct proportional cu drogurile, alcoolismul, obezitatea, divorturile si consumul excesiv, anti-ecologic. Este direct proportional si cu iluziile in care traiesc oamenii, intr-o lume a brandurilor si produselor culturale propagandistice. In Romania, am intalnit, mai mult decat in alte tari, mai mult adevar. Mai multa autenticitate a sufletelor. Mai mult natural Sa lasam cateva fotografii ale lui Sorin Onisor sa ne vorbeasca:
Urmariti albumul Carpathians’ Garden si stati un pic pe ganduri, despre romani si Romania. Apoi documentati-va mai mult, vizitati, mergeti la spectacolele Companiei Passe-Partout si fiti ingaduitori. Puneti accent pe lucruri frumoase!
Niciodata nu i-am inteles pe cei care se plangeau de Romania, de romani. Ziceam ca sunt fraieri – ca avem atatea lucruri frumoase, atatea calitati. Ziceam ca nu au voie sa se planga atata timp cat nu fac nimic sa schimbe lucrurile in bine. Am avut mereu incredere, ca doar trebuie sa mai treaca timp sa se mai schimbe oamenii – cei crescuti si educati in comunism, cu cei care au experienta altor tari pe care le-au vizitat, din sistemele carora au avut timp sa invete.
Acum, am o indoiala. Cred ca am descoperit esenta spiritului romanesc – indolenta, delasarea, desfraul. Tot ce are legatura cu dezordinea si indisciplina. Romanilor nu le place sa respecte reguli. Le place in schimb sa se distreze cu orice ocazie, iar pentru asta fac orice.
Dau mita, incearca sa ajunga “la o intelegere”, zic “merge si asa”, zic “o viata am de trait”, zic “nimanui nu-i place sa munceasca”. Si cel mai important – le place sa critice. Orice, doar sa demonstreze ca ei au dreptate. Am mai vazut si oameni care sunt impotriva interzicerii fumatului, chiar daca nu sunt fumatori. Really sad.
Traiesc in Bucuresti. Aici cele mai rele lucruri sunt: strazile, trotuarele – haotice, cu gropi. Cersetorii. Destul de multi angajati care nu stiu sa comunice, sau care incearca sa te fraiereasca nespunandu-ti toate informatiile de la inceput (la banci). Mai e praf si rezistenta la schimbare.
Prea multe masini – nesjustificate, deci poluare. Nesimtiti care arunca gunoaie pe strada, fumeaza pe strada. Nesimtiti in trafic si la colt de bloc. In rest e bine. Avem magazine care ne indeamna sa cumparam cat mai mult. Avem viata culturala – asta e singurul lucru care ma face sa nu vreau sa plec in alt oras. Imi place cultura romana.
Astea au fost parerile mele. Merg pe strada cu ochii in jos si imi imaginez ca merg pe o strada dreapta, perfecta, inconjurata de verdeata, oameni calmi, aer curat.
Puteti citi si parerile de mai jos, sa plangeti. Si poate sa incepeti sa schimbati ceva – nu in general, ci in voi, pe modelul “be the change you want to see” – daca fiecare am fi mai buni si ii vom influenta si pe ceilalti, ar fi minunat
Despre mita din spitale
BUCHAREST,Romania— Alina Lungu, 30, said she did everything necessary to ensure a healthy pregnancy in Romania: she ateorganic food, swam daily and bribed her gynecologist with an extra $255 in cash, paid in monthly installments handed over discreetly in white envelopes.
She paid a nurse about $32 extra to guarantee an epidural and even gave about $13 to the orderly to make sure he did not drop the stretcher.
But on the day of her delivery, she said, her gynecologist never arrived. Twelve hours into labor, she was left alone in her room for an hour. A doctor finally appeared and found that the umbilical cord was wrapped twice around her baby’s neck and had nearly suffocated him. He was born blind and deaf and is severely brain damaged.
Now, Alina and her husband, Ionut, despair that the bribes they paid were not enough to prevent the negligence that they say harmed their son, Sebastian. “Doctors are so used to getting bribes in Romania that you now have to pay more in order to even get their attention,” she said.
Romania, a poor Balkan country of 22 million that joined theEuropean Uniontwo years ago, is struggling to shed a culture of corruption that was honed during decades of Communism, when Romanians endured long lines just to get basics like eggs and milk and used bribes to acquire scarce products and services.
Douglas Whitehead, ciclist amator care va parcurge 9.600 de kilometri, timp de nouă luni, până în New Delhi, a poposit recent şi în România în drum spre destinaţie. Primele sale impresii nu au fost însă favorabile, scrie el pe ediţia online a publicaţiei britanice The Telegraph, care îi găzduieşte jurnalul aventuros.
Fabrici pustii şi femei rome în Mercedesuri nou-nouţe
“Şoseaua care dă în oraşul de graniţă Drobeta-Turnu Severin era aliniată cu fabrici pustii, probabil moştenirile vreunui plan cincinal al erei comuniste”, scrie ciclistul, surprins de blocurile şi magazinele zdrenţăroase din oraşul dunărean şi de o femeie care îşi apăra câinele de un grup de canini vagabonzi, în care arunca cu pietre.
Totuşi, chiar dacă nu îşi va trece Drobeta-Turnu Severin în planurile de vacanţă, Douglas Whitehead a găsit şi lucruri mai impresionante decât în multe centre de oraş din ţara natală: o piaţă înfrunzită şi o fântână cu o statuie rotitoare, luminată noaptea în culori variate, ridicate chiar în inima oraşului.
Britanicul a observat că, laolaltă cu alţi est-europeni, românii împărtăşesc o pasiune pentru îngheţată şi că şcolăriţele în pas cu moda, îmbrăcate în tricouri strălucitoare, îşi folosesc cu entuziasm telefoanele mobil, pentru a-şi face poze între ele.
Imnul Turismului Romanesc realizat de Marius Moga, se va auzi in premiera maine, 1 mai la mare.
Pana atunci, doua clipuri contradictorii. Voi ce credeti? Care e adevarul?
Avem si varianta in avanpremiera a Imnului, o gasiti aici.
later edit: varianta finala a melodiei – cantata de Loredana, Felicia Filip, Smiley si Temisan - Imnul Turismului Romanesc chiar de pe siteul Ministerului Turismului
De cate ori am stat de vorba cu oameni din alte tari si aflau ca sunt din Romania, primul lucru despre care intrebau si zambeau era Dracula.
Mai ales cand veneau aici, isi doreau sa vada Castelul Bran. Reactia celor mai multi romani atunci cand auzeau aceste dorinte? Le spuneau ca acela nu este defapt castelul lui Dracula, ci un castel in care a stat la un moment dat Vlad Tepes, care nu era vampir, doar un domnitor roman. Sa nu se ingrijoreze sa umble noaptea pe afara, cel putin nu din cauza strigoilor, ci mai curand a cainilor sau hotilor…
Ce stim despre Dracula?
Dracula este un brand romanesc lansat de un irlandez. Iar acesta este poate si motivul pentru care a devenit cunoscut. Scriitorul Bram Stoker a scris romanul sau in 1897. Acesta si-a bazat povestea personajului principal, Contele Dracula, pe elemente de mitologie romaneasca si pe elemente istorice, caracteriale specifice lui Vlad Tepes. Actiunea romanului se petrece in Transilvania.
Dracula has been attributed to many literary genres including vampire literature, horror fiction, the gothic novel and invasion literature. Structurally it is an epistolary novel, that is, told as a series of diary letters. Literary critics have examined many themes in the novel, such as the role of women in Victorian culture, conventional and repressed sexuality, immigration, colonialism, postcolonialism and folklore. Although Stoker did not invent the vampire, the novel’s influence on the popularity of vampires has been singularly responsible for many theatrical and film interpretations throughout the 20th and 21st centuries.
Mai mult decat atat, cartea a fost de mai multe ori ecranizata, ceea ce i-a conferit subiectului o si mai mare notorietate.
Dracula has been the basis for countless films and plays. Three of the most famous are Nosferatu (1922), Dracula (1931), and Bram Stoker’s Dracula (1992). Nosferatu, a film directed by the German director F.W. Murnau, was produced while Stoker’s widow was alive, and the filmmakers were forced to change the setting and the characters’ names for copyright reasons. The vampire in Nosferatu is called Count Orlok rather than Count Dracula.
The character of Count Dracula has remained popular over the years, and many films have used the character as a villain, while others have named him in their titles, such as Dracula’s Daughter, Brides of Dracula, and Zoltan, Hound of Dracula. An estimated 160 films (as of 2004) feature Dracula in a major role, a number second only to Sherlock Holmes. The number of films that include a reference to Dracula may reach as high as 649, according to the Internet Movie Database.
Numele de Dracula, i-a fost atribuit lui Vlad Tepes o data datorita faptului ca acesta semna cu numele Drăculea, adica fiul lui Vlad Dracul (nume care i s-a atribuit acestuia in urma primirii unei decoratii de la regele Ungariei, decoratie ce infatisa un dragon) si a doua oara datorita mitologiei ce s-a format in jurul lui in urma actiunilor intreprinse.
Intregul imaginar din jurul lui Vlad Tepes este extrem de bogat, acesta generand povesti terifiante mai ales in randul dusmanilor cu care se confrunta. In legatura cu acesta a fost pusa in discutie ipoteza crearii deliberate a unei imagini diabolice/ satanice in scopul rezolvarii, prin utilizarea acesteia ca arma psihologica, a conflictelor evident disproportionate in care principele muntean era implicat.
Vlad Tepes a promovat in mediile externe un tip de imagine nou, ce nu mai fusese utilizat pana atunci, socant pentru publicul lui tinta. Tragerea in teapa, metoda utilizata cu precadere pentru pedepsirea raufacatorilor supusi sau a prizonierilor dusmani avea ca scop determinarea nefericitului sa-si recunoasca durerea, ceea ce il facea astfel sa decada in ochii celorlalti si infatisarea unei imagini a mortului-viu, acesta ramanand in pozitie verticala.
El utiliza o metoda de lupta originala, pe timp de noapte cand dusmanii dormeau in fata corturilor cu focul stins, el isi trimitea soldatii cu torte aprinse sa scoata sunete nefiresti, sa alerge haotic si sa-i injunghie in somn. Mai mult, povestirile spuse de apartenenti ai popoarelor cu care s-a confruntat, generau imagini ingrozitoare despre actiuni ale lui Vlad Tepes ce nu pot fi descrise aici. In orice caz, un lucru comun tuturor este sangele de care domnitorul se pare ca era “insetat”.
Elemente de mitologie romaneasca
Strigoii - pot fi vii sau morti. Primii erau imaginati ducand o viata nocturna, dupa miezul noptii iesindu-le sufletul pe gura si bantuind pustietatile satului sau gospodariile. De activitatea acestora sunt legate credintele despre recoltele slabe, spurcarea fantanilor, starpirea vacilor, pocirea trecatorilor. De asemenea, se credea ca stigau pe nume pe cei cunoscuti, prevestindu-le astfel moartea. Imaginarul traditional ii reuneste pe acestia in trei nopti, de Sf. Toader, Gheorghe si Andrei, cand acestia savarsesc ritualuri satanice.
Mortii-strigoi ieseau la miezul noptii din morminte si se transformau in animale care bantuiau in jurul satului sau prin gospodarii. Se credea ca ei sunt raspunzatori pentru aparitia molimelor, pocirea sau innebunirea de spaima a oamenilor.
Moroii – fapturi demoniace provenite din copii morti in conditii anormale – inabusit in scutece, inecat in copaie, sau nebotezati. Acestia actioneaza indeosebi asupra parintilor lor pe care ii chinuiesc in somn.
Pricolicii - demoni reprezentati ca un om cu cap de lup sau ca un lup cu cap de om, care actioneaza numai noaptea, in pustietati si locuri rele si poate produce molime.
Tricolicii - om cu par de lup pe el provenit din incrucisarea unor lupi infernali cu oameni adormiti in padure. Umbla noaptea distrugand tot ce este viu.
Marketing cultural
Cred ca se pot face multe povesti pornind de la brandul ce deja exista, brandul Dracula. Trebuie doar sa studiem cu atentie istoria lui Vlad Tepes si mitologia romaneasca despre fapturile malefice. Apoi aceste povesti, prin literatura, filme, festivaluri, evenimente si promovare turistica pot construi ceva foarte frumos si specific noua. Ce spuneti ?
Dansul calusarilor vine din negurile timpului, fiind de origine precrestina. Dansul a fost legat ca origine si de stravechiul cult al Soarelui. Dansul Calusarilor se practica in sudul tarii, dar si in Moldova de Rusalii. Cu toate ca de Rusalii se sarbatoreste Pogorarea Sfantului Duh, romanii i-au asociat acestei sarbatori si semnificatii magice. De Rusalii se sarbatorea in trecut Rozalia, sarbatoarea trandafirilor.
Calusarii executa un ritual magic, care evolueaza in jurul fructului de alun numit �calus”. In dansul lor magic exista un moment cand unul dintre executanti este doborat la pamant cu steagul de alun. Cei care joaca sunt initiati dupa un ritual secret, bine pastrat, pentru a fi demni de a juca acest dans.
Calusarii se joaca in timpul Rusaliilor, cand timp de doua-trei saptamani calusarii merg in sate pentru a-i vindeca pe cei bolnavi cu puterea pe care au dobandit-o. Prin acest dans se protejeaza oamenii, vitele si recoltele de fortele malefice.
Rusaliile sunt un fel de iele care danseaza, deosebit de frumos, noaptea, in cerc, in aer sau pe pamant. Daca sunt vazute de un muritor sau acesta calca pe locul in care au dansat (acolo unde iarba este arsa) se imbolnaveste grav. Rusaliile pot lua mintile oamenilor, acestia cazand intr-un fel de transa care nu poate fi vindecata de medici, ci doar prin dansul calusarilor.
Mai intai se identifica spiritul bolii de catre vataful calusarilor. Apoi vataful atinge cu steagul (care are la capat o legatura de usturoi, una de pelin si un snur rosu) pe unul din calusari. Calusarul atins cade la pamant, preluand astfel asupra lui raul care iese din cel bolnav.
Acest dans si-a pierdut in timp semnificatia magica, devenind un dans care se caracterizeaza prin forta, agilitate, ritm
Irish stepdance is a type of performance dance originating in Ireland from traditional Irish dance. Irish stepdancing has been recently popularized by the world-famous show “Riverdance” and its followers.
The dancing traditions of Ireland probably grew in tandem with traditions of Irish traditional music. The very first roots might have been in Pre-Christian Ireland, but Irish dance was also partially influenced by dance forms on the Continent, especially the quadrille dances. Traveling dancing masters taught all over Ireland as late as the early 1900s.
Irish stepdance has very precise rules about what one may and may not do and when, but within these rules there is almost infinite room for variety and innovation. Thus, Irish stepdancing is a vibrant and constantly evolving art form.
Caracteristici: Practic, avem acelasi dans, doar ca Riverdance se danseaza in pantofi de step, este parca ceva mai rapid si in principal executat de fete.
Amandoua provin din aceeasi perioada, precrestina, doar ca dansul Calusarii are o poveste in spate, o mitologie, fiind un dans ritualic.
Riverdance este cunoscut in toata lumea. Numele? In engleza, sugestiv, a devenit un brand. Michael Flatley si-a luat numele de “Lord of the dance”. Dansul? Este mult mai bine marketat, transformat in spectacol, sunt mai multe fete si se danseaza si in pereche. Sunetul pantofilor step dau mai mult impact dansului. A fost foarte intens promovat.
Calusarii este putin cunoscut in alte tari si nici la noi foarte bine. Mai mult decat numele, care nu stim exact ce inseamna, avem impresia doar ca “sunt niste baieti care danseaza dansuri populare”. Iar acestea din urma sunt extrem de trivializate, ignorate de majoritatea oamenilor din mediul urban. Nu are un nume bun nici pentru nevorbitorii de limba romana, greu de pronuntat si, inca o data, fara o semnificatie sugestiva.
Mai mult ? Sa ne gandim ce inseamna toate astea.
Propun Diferentiere si Rebranding pentru Calusarii
Povesteam acum ceva timp ca am cunoscut oameni din mai multe tari, in curs de o luna. Cand am fost in martie pana in Germania am cunoscut nemti, peruani si brazilieni. Cand am fost la un proiect, la inceputul lui aprilie, la o serie de traininguri din cadrul programului Youth in Action, am cunoscut sarbi, macedoneni si turci.
In ambele cazuri a fost o experienta foarte interesanta deoarece i-am ascultat pe fiecare dintre ei vorbind despre tara lor. Country Branding.
La o petrecere, in Germania, am stat de vorba mai ales cu cei din Brazilia. Venisera acolo cu o bursa Erasmus, intr-un campus unde erau studenti de peste tot. Si acum incepe partea frumoasa. Venisera cu steag, pe care si-l pusesera in camera. Initiasera cursuri de dans specific tarii lor, asa-numitul “Capoeira”. Un fel de break-dance filosofic Se pun in cerc, in “roda”, mai multi oameni si pe ritmul muzicii, cate unul vine in centru si executa niste figuri complicate. Sau vin cate doi si comunica prin dans. Foarte misto. Ce au mai facut ? Ne-au pus muzica, ne-au povestit de festivalul de la Rio, de cultura si problemele lor sociale.
Am vazut ca brazilienii sunt foarte calzi, foarte atasati de tara lor frumoasa, pe care o laudau si ne-o aratau in albume pe care le aveau cu ei. La fel sunt si oamenii din Peru pe care i-am cunoscut.
Nemtii sunt intr-adevar, asa cum se spune, mai reci, insa si ei sunt mandri de tara lor, le place stilul de viata de acolo cu toate avantajele pe care il ofera – siguranta si dezvoltare.
Mai departe, la acel proiect, care a fost un schimb intercultural, am cunoscut in parte mai bine pe cei care au participat. Toti a trebuit sa vorbim despre tara noastra, sa o prezentam. Au fost si seri dedicate specificului national. Astfel, experienta asta, fata de cea dinainte, a fost in mod oficial centrata pe promovarea tarilor.
Sa vedem ce a facut fiecare. Sarbii in general au vorbit cel mai mult. Mai ales despre problemele lor din tara cu Kosovo, cu populatia albaneza dar si alte minoritati. Ne-au pregatit cafea, asa cum se bea la ei. Ne-au adus un rachiu de gutui foarte bun si diverse specialitati. Un fel de zacusca de ardei foarte concentrata si buna, branzica si dulciuri. Ne-au pus muzica de la ei si ne-au jucat o piesa de teatru ce exprima foarte frumos relatiile obisnuite dintre minoritatile lor.
Macedonenii au fost cei mai nebuni. Au adus, si ei, steag, au vorbit despre problemele pe care le au cu Grecia, ne-au adus mancarica specifica tarii lor. Si, cel mai frumos, ne-au cantat un cantec “Macedonsko devojce”, despre faptul ca fetele din Macedonia sunt cele mai frumoase.
Cei din Turcia, care au fost si turci si kurzi, ne-au povestit si ei, despre problemele lor sociale. Spre exemplu, populatia kurda, desi este foarte numeroasa si peste tot in tara, nu are dreptul de a folosi limba kurda in discus public, nu pot fi reprezentati in guvern deoarece nu trec niciodata de pragul electoral, nu au televiziune in limba lor si nici invatamant. In general, sunt exclusi, incercandu-se asimilarea lor fortata, desi au alta limba si alta cultura.
Un moment trist in legatura cu asta. Eram pe balconul hotelului, vedeam in fata muntii (la Busteni) si langa mine mai era unul dintre kurzi. Ma uitam la munti, si am spus ce frumos. L-am intrebat daca in orasul lui sunt munti. Mi-a raspuns ca da, ca acolo se ascund kurzii, cu arme, atunci cand este vreo ciocnire cu autoritatile care le interzic foarte multe lucruri. Eu, in aceeasi imagine a muntilor vedeam ceva frumos, iar el, un loc de ascuns, o amintire a durerii.
La seara interculturala cei din Turcia au adus delicatesele lor: turkish delight, apple tea, cafea speciala, care se face la nisip, raki si alte bunatati. Ne-au facut si o surpriza placuta si au organizat un concurs, iar ca premii au fost albume, semne de carte, portofele si un CD cu frumuseti de la ei. Country branding.
Ok, acum de ce am dat toate detaliile astea ? Fiindca reprezentantii Romaniei, si ma numar si eu printre ei, la fiecare intalnire interculturala nu au stiut sa-si promoveze tara. Nu am stiut ce sa le aratam. Ok, avem tuica, hora si sarmale. Avem munti, paduri si mare. Fete frumoase si Dracula. Il avem si pe Hagi. Insa ce sa vezi ? Tuica, hora si sarmale au si vecinii nostrii din Europa de Est. Munti paduri si mare are si Turcia, mult mai spectaculoase, sa nu mai zic de alte tari. Fete frumoase, tocmai am auzit un cantec macedonean. Dracula, da, numai ca e povestit de un american, iar noi am retrocedat castelul.
Cred, sunt sigura, ca avem mult mai multe lucruri de aratat. Atat pentru noi, pentru a ne simti mai aproape, cat si pentru ceilalti, pentru a ne cunoaste. Avem resurse insa parca nu si interesul de a le folosi pentru a ne diferentia. Este nevoie de dragoste si marketing. Country Branding
”
