Poemie

Am parul caprui si ochii de foc
Cand merg toti se lasa pe-o parte
Paralizeaza brusc, se sprijina moale
Unii de altii
Dar se pravalesc apoi
Ca piesele proaste
De domino.

Trec mai departe si ei se trezesc
Nu-si amintesc nimic din recenta cadere
Merg inainte, cu ochii de ceata
Si cred ca inainte
E cel mai bun drum.

Am parul caprui si ochii de foc
Daca ma uit la tine racesti
Incepi sa stranuti, iti curge tare nasul
Si febra iti urca mercurul
Pana in gat.

Ce pastile, inhalatii, comprese…
Nimic nu te mai vindeca acum
Poti doar sa te asezi in pat
Fara somn, fara mancare
Si sa astepti pana plec.

Am parul caprui si ochii de foc
Nimic in calea mea nu traieste.

Mai bine aveam ochii caprui si parul saten
Mai bine eram cum-se-cade.

Sufletul meu

Sufletul meu e un acrobat pe sarma
In stanga hau, in dreapta prapastie
Inainteaza cu ochii inchisi
Pe sarma confetionata in graba
Din ratiune rece si instinct.

Sufletul meu sta vidat intr-o punga de plastic
In frigiderul din inima mea
Se pastreaza sper proaspat
Pentru cel care va vrea sa-l incalzeasca
La cuptorul cu microunde din inima lui.

Sufletul meu e aproape casant
Se rostogoleste incet in desertul din mine
E prea cald sa mai poti respira
Prea cald sa-ti mai amintesti de tine.

Sufletul meu e o mancare de post
Fara gust si fara pacate
Asteapta dezgustator in farfurie
Ca un credincios sa-l accepte asa.

Sufletul meu e o batrana bolnava
Sta in pat si priveste in gol
Uita sa-si ia medicamentele
Asa ca moare incet, cate putin.

Sufletul meu e o floare presata
Pastreaza culoarea si aroma a ceea ce-a fost
Dar uscat si fragil zace pe-o parte
Cu gandul la apa, fotosinteza si vant.

Sufletul meu e un telefon ce suna
Are un ton de apel enervant
Cineva insista, el nu se opreste
Iar cel care ar trebui sa raspunda e-n dus.

Sufletul meu e un gol
Pe care l-a inscris din intamplare
Un fotbalist transpirat si celebru
In ultimul minut de joc.

Sufletul meu e o lebada trista
Nu a scos niciodata un sunet
Dar se pregateste in taina
Invata arpegii, solfegii si game
Pentru primul si ultimul recital.

Sufletul meu e un copil fricos
Sta intr-un colt cu ochii si mainile stranse
Se roaga ca pericolul sa treaca
Si nu stie ca rottweilerul se sperie de el.

Sufletul meu a disparut
In locul lui cresc povesti intelepte
Castele cu flori de aur desenate pe porti
Lacuri, padure si templu vrajit.

Sufletul meu – caz nedeslusit.

Poveste superba – Despre zambet :)

Stiu ca avem din ce in ce mai putin timp. Sa incercam totusi sa avem rabdare cu acest filmulet – este incredibil, revelator si foarte adevarat

Personajul din poveste face complimente oamenilor gratuit – insa sunt complimente adevarate, toti vedem acele lucruri, singura diferenta este ca el le spune. Insa cand intalneste pe cineva caruia nu-i plac complimentele…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Cbk980jV7Ao]

De dragoste autumnala :)

O poezie recitata de Horatiu Malaele, un actor absolut extraordinar, pe care incerc sa il vad cu fiecare ocazie cand joaca intr-un spectacol O poezie pliiina de sensuri si ras. Mult ras O poezie de toamna

S-a făcut deodată toamnă, pică frunza de durere,

cucuruzu-i copt de-acuma, copţi şi pomii cei cu mere;

şi dovleci, ca nişte bombe, explodează pe tarlale,

de te nimereşte vreunul, vai de treburile tale !

Prunele brumate tare s-au făcut răchie bună,

care sună în butoaie şi, de-o bei, în cap îţi sună.

Mi-este poftă să dau iama, lipăind, prin cucuruze;

foşnetul acelor săbii proaspăt încă în auz e,

şi să duc coceni cu braţul, să-mi călesc muş­chiu­latura,

şi de-atâta oboseală să strig: ura! ura! ura!

iar când luna cade bleagă ca o mură în fântână,

să mă duc la primărie cu un cucuruz în mână.

Să zic: iată, domn’ primare, ce de boabe clasa-ntâia

are cucuruzul ăsta care-i galben ca lămâia,

dă-mi şi mie o parcelă s-o lucrez, să nu fiu trist,

în natura cea bogată să mă bucur că exist.

— Fraţi ai mei din capitală, vă sfidez şi vă acuz,

dacă nu veniţi cu mine la cules de cucuruz!

- Ion Horea -

Puterea Zambetului

Zambim de jos si din picioare
Zambim la pasari calatoare
Zambim din plin si din placere
Zambim a vuiet si-a tacere

Zambim si cald, zambim si rece
Zambim si fara sa stim “de ce”
Zambim la cei ce ii iubim
Zambim, si nu ne mai ferim

Zambim pe rand si toti de-odata
Zambim si dupa berea toata
Zambim in loc sa ne impungem
Zambim, in loc sa plangem

Zambim acum si peste-o clipa
Zambim fara sa ne fie frica
Zambim din pura pasiune
Zambim, si totul ne surade

Zambim a bine sau a greu
Zambim si daca nu avem un leu
Zambim ca sa ne ridicam
Zambim, si nu ne mai plecam

Zambim din coltul nostru-ascuns
Zambim din centrul de nepatruns
Zambim de jos si de deasupra
Zambim, si indulcim cucuta

De ce zambim ?

(Luni, 06.10.2008, orele 20:00-20:50, Radio Lynx, Emisiunea Empower, Puterea Zambetului, Invitata speciala – Gia Codrescu)