E atat de frumos -

ca soarele ce se joaca prin iarba frageda si fina

ca painea alba scoasa din cuptor

e o cascada firava ce se prelinge prin muschi

e un albatros in zbor, deasupra oceanului.

Vine incet, zambind sincer si ma strange in brate.

“Buna!”, ma anunta.

“Buna…”, zic eu.

Scoate apoi o seringa cu varful otelit.

“Hai sa te vindec!”

“Haide…” zic eu.

Ne asezam pe jos, ii dau bratul, iar el imi cauta vena.

Simt cum infige acul incet, prin pielea subtire. Nu simt nicio durere.

Apoi incepe sa impinga si lichidul vascos din seringa intra in mine.

E un lichid auriu, vascos si dulce. Miere pare sa fie.

“Miere din productie proprie. Polenul florilor din gradina mea!”

Zambesc.

E atat de placut. Gandurile triste incep sa dispara, agitatia se linisteste.

Ma simt atat de bine. E ca o mangaiere usoara a vantului, peste tot, pe dinauntru.

Sunt o prajitura.

Si totusi… mierea e grea. In curand incepe sa mi se faca somn. Si aproape adorm.

E o placuta senzatie de somn, vise placute, sirop de flori si soare caldut.

Tot ce am fost pana atunci dispare, tot ce imi doream sa fiu am uitat.

Lumea se misca lent in jur, ca prin ceata. Zambind, ma las usor pe spate,

si raman acolo pe veci. Imbalsamata, nemuritoare, ca o sotie de faraon.

Cand mierea s-a terminat, el incepe sa construiasca in jurul meu

o piramida.

Improvizatie pe muzica rap

- Cand ma uit in ochii tai vad doar doua frustrari

Cand ma uit putin mai jos imi vin doua-ntrebari:

Sa uit de frustrari si sa ma dau la tine?

Sau sa te uit, sa ma-nbat, sa fac rime de bine?

- Esti prost, esti nebun? Nu vezi – frustrarile mele

Sunt ca inghetata de mere cu prea multa miere

Se topesc, dispar, de parca nici n-ar fi fost

Daca ma iei in brate si-mi spui pe de rost:

“Te iubesc, te vreau, fii mereu langa mine

Iar eu o sa te mangai cu degete fine…

Intelege-ma, accepta-ma, lasa-ma singur

Si-o sa fii sotia mea – sigur sigur sigur!”

R: Frustrarile mele sunt doua noeme

Cu care te mangai, sa nu te mai tangui

Cand nu stii ce s-alegi, alege iubirea

Ia-ma de mana, nu te pierde cu firea

- Frustrarile tale sunt doua noeme

Dar eu nu stiu ce-s alea, doua poeme?

Ai urmat filosofia, iar eu profesionala

Crezi c-o sa ne-ntelegem? Lasa abureala!

- Baiat frumos si blond, esti fenomenal!

Sau cum ar zice Husserl – reductional!

Daca n-ai citit o carte in viata ta toata

Nu-ti face griji, familia ta e cea vinovata

Din tata fachir si mama pompiereasa

Un fiu nenorocit, ce altceva sa iasa?

El mereu aprinde focul, ea stie sa-l stinga

Niciodata unul nu reuseste sa invinga

Si tu biet copil drag, stateai uitat la mijloc

Incercand sa-i impaci, pierdeai timpul in loc

Sa citesti, sa inveti, sa-ti gasesti in rost in viata

Sa te uiti pe Discovery, sa faci un pas in fata.

- E-adevarat, asa e, cum de poti sa ma cunosti?

Te rog ia-ma cu tine, ii las in spate pe prosti

Tata si cu mama – s-aprinda, sa stinga

Eu si cu tine – sa mergem in tihna

Sa citim, sa-nvatam, sa stam de povesti

Cu noeme si miteme, sa ma-ncalzesti

R: Frustrarile mele sunt doua noeme

Cu care te mangai, sa nu te mai tangui

Cand nu stii ce s-alegi, alege iubirea

Ia-ma de mana, nu te pierde cu firea

sau ca dintr-o gogoasa pufoasa.

As vrea sa-ti rontai buzele ca pe doua pricomigdale

si sa-ti gust parul ca pe un cataif foarte fin.

Nu ma mai satur de tine

Mainile tale seamana cu doua vafe pline cu inghetata de vanilie

din aia galbena, consistenta si aromata, invelita in tipla,

pe care o puteam cumpara cu 2 lei de la orice magazin cu frigider in fata.

Picioarele tale sunt doi cozonaci impletiti, fundul – o paine de casa,

burtica o portie de orez cu lapte si sfarcurile doua bomboane Toffifee.

Gatul tau seamana cu o prajitura diplomat, urechile cu doua tarte cu fructe

iar fruntea ta… fruntea ta e o Pasca sfintita

Chiar daca vor trece peste mine anii

Chiar daca voi imbatrani si voi merge greu,

Tu sa-mi spui cu dragoste tot “honey“…

As vrea sa cred ca voi fi iubita ta.

Chiar daca pielea mea roz, ca de strugure,

Se va stafidi, iar in oase voi avea artrita,

Tu sa-mi spui ca ma doresti ca pe un fagure…

Visez sa fiu iubita ta pana la capat.

Chiar daca mi se va slabi vederea

Si voi veni la tine in schioapat,

Tu sa-mi spui ca sunt dulce ca mierea

Baieti si fete stau pe margine si canta

Unii pudrati pe fata cu aur stau nemiscati

Altii danseaza imbratisatindu-se.

Gasesti toneta de inghetata si parfe-uri cu aroma de fructe

Gasesti un batran cu multe obiecte vechi si carti de vanzare

Din cand in cand trece o bicicleta.

Pe strada mea lucrurile sunt deosebite

Oricand te poti opri la o tasnitoare

Oricand poti face poza la umbrele porumbeilor

La fetele oamenilor, gesturile mainilor, coroanele copacilor

Oricand te poti opri si incepe sa te gandesti:

“Am inima, plamani, ficat, pancreas, rinichi si creier”

Apoi poti merge mai departe zambind.

Pe strada mea lucrurile nu au nicio legatura

Cate un copil mic si dulce isi tine mamica de gat

O pisica priveste spectacolul de sus, de la balconul unei bunici

Cinci furnici au plecat in misiune sa aduca ceva de mancare

Un avion de pasageri Lufthansa trece deasupra la 8.000 m altitudine

Pe cursa Belgrad – Copenhaga.

Pe strada mea lucrurile sunt complet diferite

Oamenii nu au nici amintiri, nici planuri

Traiesc ce simt si doar atat

Din cand in cand viseaza, construiesc atunci lumi imposibile

Unde politicienii nu apar la Televizor fiindca au treaba in birouri

Unde toata lumea munceste, fiecare are bucatica lui de imbunatatit

Unde sinceritatea se confunda cu dragostea.

Pe strada mea lucrurile sunt altfel, deosebite, nu au nicio legatura, sunt complet diferite

De ce cele care se intampla pe strada unde locuiesc…

iar apoi ma zgaria pe fata cand ma repezeam sa te sarut.

Mi-e dor de obrajii tai rosii si reci, ca de copil iesit sa se joace afara

in frig, cu o mana tragand de saniuta si cu cealalta ascunsa in buzunar.

Mi-e dor de degetele tale inghetate, fiindca nici manusi nu vroiai sa porti

rosii la varfuri, umede, amortite, dar gata sa faca un bulgare

pe care sa-l arunce in mine, fara nici un resentiment.

Mi-e dor de rasuflarea ta calda, aburul acela viu, care imi aburea ochelarii.

Mi-e dor de geaca ta de iarna care te facea sa arati de doua ori mai mare

- imi placea sa o strang tare in brate, o data cu tine.

Mi-e dor de serile in care ne plimbam prin zapada. Zapada zicea “harsh, harsh”

sub bocancii nostri, iar tu ziceai ca abia astepti sa ajungem acasa,

sa bem un vin fiert cu scortisoara, mandarine, mere si nuci.

Mi-e dor de tine, in toate felurile acestea infrigurate

desi nu te-am vazut niciodata

in nicio iarna pana acum

Si cum stateau ei asa, gelatinosi, si zambeau
Isi dezveleau dintii ca niste cuburi de zahar
Te mangaiau pe umar cu atingerea lor racoroasa
Te manjeau cu bucurie, seninatate, candoare
Si-ti promiteau tot ce iti doreai mai mult.

La inceput erai neincrezator, “de unde atata dulceata…”
“Sigur trebuie sa fie ceva la mijloc”, iti spuneai
Dar incetul cu incetul, picatura cu picatura, te ameteau
In fiecare zi erau parfumati, aromati, comestibili
In fiecare zi iti sopteau cat de mult le placi, te rasfatau.

Si toate acestea pana intr-o buna zi
Cand dupa ce te-au acoperit cu dulceata
au ramas goi. Felii de paine fara gust
chiar amare, pufoase, increzute si reci
Egoiste, indiferente, individualiste si seci.

Si atunci tu ramai cu amintirea dulcetii
Picaturi inca pastrezi in suflet,
Dar sendvisul tau iubit a murit.
In locul lui se usuca in tacere
Un pesmet afurisit care inca ti-e drag.

Fiindca stiu ca-ti plac saratelele.

Mi-am muiat buzele-n miere

Fiindca stiu ca-ti place si baclavaua.

Inainte sa vii mi-am vopsit parul in roz

Roz ca apusul pe care-ti place sa-l privesti.

Am facut baie in supa de pui

Si mi-am uns tot corpul cu ulei de masline.

Inainte sa vii am ascultat 3 melodii.

Una e Ich Will, alta Samba Pa Ti si alta Life by the drop.

Am ascultat ura, dragostea, tristetea din ele

Si am baut trei pahare de gin

Unul sec, unul cu suc si unul cu bitter.

Inainte sa vii m-am uitat in oglinda

Mi-am aranjat parul roz, zambetul dulce,

Mi-am pus chilotii albastri si tricoul pe care scrie

“I have the pussy, so I make the rules”.

Mi-am observat pielea fina, stralucitoare

Si mi-am zis ca sunt pregatita.

Inainte sa vii, m-am epilat.

Eu apa de mare, el de fantana.

Apa de mare de la mal mai exact,

Incalzita de soare si trupuri bronzate

Plina de viata, miscare, desfrau,

Aurie, primitoare si blanda

Cu valuri usoare si pescarusi adormiti.

Apa de fantana e mult mai albastra

Limpede, rece, nemiscata, adanca

Trebuie sa te straduiesti sa o scoti la lumina

In mijlocul gradinii, in camp sau padure

E dulcele ragaz a celor ce trudesc.

Apa de mare e frumoasa, dar nu se poate bea

Apa de fantana are cel mai bun gust.

In apa de mare se oglindeste intreg cerul

In apa de fantana inima mea.

Insa buzele mele rosii, indignate, spun “stop!”

Parul tau auriu imi striga “treci, ai prioritate!”

Insa parul meu negru se aseaza oblic, si cere “sfarsitul tuturor restrictiilor!”

Bratele tale arse de soare se aseaza crucis si zic “trecerea oprita, m-ai suparat!”

Atunci bratele mele se deschid si te roaga “cedeaza-mi, totusi, trecerea!”

Toata fiinta ta devine o sageata cu varful in sus ce pretinde “bine, dar obligatoriu inainte!”

Atunci, toata fiinta mea devine doua sageti, dintre care una nu sunt eu, si renunta “bine, dar am prioritate fata de circulatia din sens invers!”

“Iubito”, imi spui tu apoi, “sensul este unic, vino!”

Si eu vin, fara sa depasesc viteza legala.