Posted by Gia Codrescu on Aug 16, 2011 in
Poezambete Il vad cum vine zambind, stralucind, spre mine
E atat de frumos -
ca soarele ce se joaca prin iarba frageda si fina
ca painea alba scoasa din cuptor
e o cascada firava ce se prelinge prin muschi
e un albatros in zbor, deasupra oceanului.
Vine incet, zambind sincer si ma strange in brate.
“Buna!”, ma anunta.
“Buna…”, zic eu.
Scoate apoi o seringa cu varful otelit.
“Hai sa te vindec!”
“Haide…” zic eu.
Ne asezam pe jos, ii dau bratul, iar el imi cauta vena.
Simt cum infige acul incet, prin pielea subtire. Nu simt nicio durere.
Apoi incepe sa impinga si lichidul vascos din seringa intra in mine.
E un lichid auriu, vascos si dulce. Miere pare sa fie.
“Miere din productie proprie. Polenul florilor din gradina mea!”
Zambesc.
E atat de placut. Gandurile triste incep sa dispara, agitatia se linisteste.
Ma simt atat de bine. E ca o mangaiere usoara a vantului, peste tot, pe dinauntru.
Sunt o prajitura.
Si totusi… mierea e grea. In curand incepe sa mi se faca somn. Si aproape adorm.
E o placuta senzatie de somn, vise placute, sirop de flori si soare caldut.
Tot ce am fost pana atunci dispare, tot ce imi doream sa fiu am uitat.
Lumea se misca lent in jur, ca prin ceata. Zambind, ma las usor pe spate,
si raman acolo pe veci. Imbalsamata, nemuritoare, ca o sotie de faraon.
Cand mierea s-a terminat, el incepe sa construiasca in jurul meu
o piramida.
Posted by Gia Codrescu on May 10, 2011 in
Poezambete Improvizatie pe muzica rap 
- Cand ma uit in ochii tai vad doar doua frustrari
Cand ma uit putin mai jos imi vin doua-ntrebari:
Sa uit de frustrari si sa ma dau la tine?
Sau sa te uit, sa ma-nbat, sa fac rime de bine?
- Esti prost, esti nebun? Nu vezi – frustrarile mele
Sunt ca inghetata de mere cu prea multa miere
Se topesc, dispar, de parca nici n-ar fi fost
Daca ma iei in brate si-mi spui pe de rost:
“Te iubesc, te vreau, fii mereu langa mine
Iar eu o sa te mangai cu degete fine…
Intelege-ma, accepta-ma, lasa-ma singur
Si-o sa fii sotia mea – sigur sigur sigur!”
R: Frustrarile mele sunt doua noeme
Cu care te mangai, sa nu te mai tangui
Cand nu stii ce s-alegi, alege iubirea
Ia-ma de mana, nu te pierde cu firea
- Frustrarile tale sunt doua noeme
Dar eu nu stiu ce-s alea, doua poeme?
Ai urmat filosofia, iar eu profesionala
Crezi c-o sa ne-ntelegem? Lasa abureala!
- Baiat frumos si blond, esti fenomenal!
Sau cum ar zice Husserl – reductional!
Daca n-ai citit o carte in viata ta toata
Nu-ti face griji, familia ta e cea vinovata
Din tata fachir si mama pompiereasa
Un fiu nenorocit, ce altceva sa iasa?
El mereu aprinde focul, ea stie sa-l stinga
Niciodata unul nu reuseste sa invinga
Si tu biet copil drag, stateai uitat la mijloc
Incercand sa-i impaci, pierdeai timpul in loc
Sa citesti, sa inveti, sa-ti gasesti in rost in viata
Sa te uiti pe Discovery, sa faci un pas in fata.
- E-adevarat, asa e, cum de poti sa ma cunosti?
Te rog ia-ma cu tine, ii las in spate pe prosti
Tata si cu mama – s-aprinda, sa stinga
Eu si cu tine – sa mergem in tihna
Sa citim, sa-nvatam, sa stam de povesti
Cu noeme si miteme, sa ma-ncalzesti
R: Frustrarile mele sunt doua noeme
Cu care te mangai, sa nu te mai tangui
Cand nu stii ce s-alegi, alege iubirea
Ia-ma de mana, nu te pierde cu firea
Posted by Gia Codrescu on Apr 10, 2011 in
Poezambete As vrea sa musc din obrazul tau ca dintr-un mar alb si dulce
sau ca dintr-o gogoasa pufoasa.
As vrea sa-ti rontai buzele ca pe doua pricomigdale
si sa-ti gust parul ca pe un cataif foarte fin.
Nu ma mai satur de tine
Mainile tale seamana cu doua vafe pline cu inghetata de vanilie
din aia galbena, consistenta si aromata, invelita in tipla,
pe care o puteam cumpara cu 2 lei de la orice magazin cu frigider in fata.
Picioarele tale sunt doi cozonaci impletiti, fundul – o paine de casa,
burtica o portie de orez cu lapte si sfarcurile doua bomboane Toffifee.
Gatul tau seamana cu o prajitura diplomat, urechile cu doua tarte cu fructe
iar fruntea ta… fruntea ta e o Pasca sfintita
Posted by Gia Codrescu on Jan 18, 2011 in
Poezambete Mi-ar placea sa ma iubesti mereu.
Chiar daca vor trece peste mine anii
Chiar daca voi imbatrani si voi merge greu,
Tu sa-mi spui cu dragoste tot “honey“…
As vrea sa cred ca voi fi iubita ta.
Chiar daca pielea mea roz, ca de strugure,
Se va stafidi, iar in oase voi avea artrita,
Tu sa-mi spui ca ma doresti ca pe un fagure…
Visez sa fiu iubita ta pana la capat.
Chiar daca mi se va slabi vederea
Si voi veni la tine in schioapat,
Tu sa-mi spui ca sunt dulce ca mierea 
Posted by Gia Codrescu on Oct 29, 2010 in
Poezambete Pe strada mea lucrurile sunt altfel
Baieti si fete stau pe margine si canta
Unii pudrati pe fata cu aur stau nemiscati
Altii danseaza imbratisatindu-se.
Gasesti toneta de inghetata si parfe-uri cu aroma de fructe
Gasesti un batran cu multe obiecte vechi si carti de vanzare
Din cand in cand trece o bicicleta.
Pe strada mea lucrurile sunt deosebite
Oricand te poti opri la o tasnitoare
Oricand poti face poza la umbrele porumbeilor
La fetele oamenilor, gesturile mainilor, coroanele copacilor
Oricand te poti opri si incepe sa te gandesti:
“Am inima, plamani, ficat, pancreas, rinichi si creier”
Apoi poti merge mai departe zambind.
Pe strada mea lucrurile nu au nicio legatura
Cate un copil mic si dulce isi tine mamica de gat
O pisica priveste spectacolul de sus, de la balconul unei bunici
Cinci furnici au plecat in misiune sa aduca ceva de mancare
Un avion de pasageri Lufthansa trece deasupra la 8.000 m altitudine
Pe cursa Belgrad – Copenhaga.
Pe strada mea lucrurile sunt complet diferite
Oamenii nu au nici amintiri, nici planuri
Traiesc ce simt si doar atat
Din cand in cand viseaza, construiesc atunci lumi imposibile
Unde politicienii nu apar la Televizor fiindca au treaba in birouri
Unde toata lumea munceste, fiecare are bucatica lui de imbunatatit
Unde sinceritatea se confunda cu dragostea.
Pe strada mea lucrurile sunt altfel, deosebite, nu au nicio legatura, sunt complet diferite
De ce cele care se intampla pe strada unde locuiesc…
Posted by Gia Codrescu on Oct 5, 2010 in
Poezambete Mi-e dor de fularul tau aspru, pe care te bateam la cap sa ti-l pui,
iar apoi ma zgaria pe fata cand ma repezeam sa te sarut.
Mi-e dor de obrajii tai rosii si reci, ca de copil iesit sa se joace afara
in frig, cu o mana tragand de saniuta si cu cealalta ascunsa in buzunar.
Mi-e dor de degetele tale inghetate, fiindca nici manusi nu vroiai sa porti
rosii la varfuri, umede, amortite, dar gata sa faca un bulgare
pe care sa-l arunce in mine, fara nici un resentiment.
Mi-e dor de rasuflarea ta calda, aburul acela viu, care imi aburea ochelarii.
Mi-e dor de geaca ta de iarna care te facea sa arati de doua ori mai mare
- imi placea sa o strang tare in brate, o data cu tine.
Mi-e dor de serile in care ne plimbam prin zapada. Zapada zicea “harsh, harsh”
sub bocancii nostri, iar tu ziceai ca abia astepti sa ajungem acasa,
sa bem un vin fiert cu scortisoara, mandarine, mere si nuci.
Mi-e dor de tine, in toate felurile acestea infrigurate
desi nu te-am vazut niciodata
in nicio iarna pana acum
Posted by Gia Codrescu on Aug 16, 2010 in
Poezambete Am cunoscut oameni unsi cu dulceata pe dinafara
Picura dulceata din ei de zici ca erau sendvisuri
pe care o bunica grijulie le-a incarcat prea mult.
Dulceata de zmeura, rosie, cu seminte, gelatinoasa
Atat de dulce ca te dureau dintii doar cand te uitai la ea.
Si cum stateau ei asa, gelatinosi, si zambeau
Isi dezveleau dintii ca niste cuburi de zahar
Te mangaiau pe umar cu atingerea lor racoroasa
Te manjeau cu bucurie, seninatate, candoare
Si-ti promiteau tot ce iti doreai mai mult.
La inceput erai neincrezator, “de unde atata dulceata…”
“Sigur trebuie sa fie ceva la mijloc”, iti spuneai
Dar incetul cu incetul, picatura cu picatura, te ameteau
In fiecare zi erau parfumati, aromati, comestibili
In fiecare zi iti sopteau cat de mult le placi, te rasfatau.
Si toate acestea pana intr-o buna zi
Cand dupa ce te-au acoperit cu dulceata
au ramas goi. Felii de paine fara gust
chiar amare, pufoase, increzute si reci
Egoiste, indiferente, individualiste si seci.
Si atunci tu ramai cu amintirea dulcetii
Picaturi inca pastrezi in suflet,
Dar sendvisul tau iubit a murit.
In locul lui se usuca in tacere
Un pesmet afurisit care inca ti-e drag.
