Alexandru Tomescu – Exceptional :)

Am fost aseara la Muzeul National de Arta al Romaniei pentru un concert de camera: pian (Horia Mihail) si vioara (Alexandru Tomescu), cu proiectie de tablouri pe fundal. Pana aici totul suna interesant, cuminte, oricum destul incat sa-mi suscite interesul. Nu aveam nicio asteptare, ma gandeam doar ca va fi un concert dragut – avand componenta vizuala si fiindca imi plac piesele cantate la instrumente clasice – ma fac sa simt si sa-mi imaginez povesti. Din acest motiv, m-am mirat ca erau foarte multi oameni imbulzindu-se si agitandu-se sa intre, iar cand in sfarsit am reusit si noi sa intram – sala plina-plina.

Au intrat pe scena cei doi muzicieni si pentru prima data de cand merg la concerte, l-am auzit pe violonist vorbind A luat frumos un microfon si vorbind ca un ‘public speaker’ de profesie, a facut o introducere, ne-a relaxat, ne-a spus care e ideea cu tablourile pentru fiecare piesa – pe care le-a ales din colectia expozitiei care se desfasura la acel moment la muzeu, cum a simtit ca reflecta aceleasi sentimente ca cele exprimate in piese, ne-a spus si care sunt acele sentimente pentru fiecare in parte. Apoi a luat vioara si a cantat dumnezeieste

Cat de talentat poate fi cineva?

Bine, adica eu ma duc la facultatea de comunicare si invat 3 ani de zile, apoi la master inca 2 ani, merg la traininguri de public speaking si il vad acum pe acest om incredibil cum vorbeste – liber si sincer, amuzant si spiritual, apoi si canta la vioara piese de Stravinski, Bartok si Enescu? Parca ceva este in neregula. Si problema este ca invers nu se poate – sa vina cineva la el, care nu a mai cantat niciodata la vioara si sa inceapa sa cante o sonata. Asa ca m-am simtit absolut naiva, ca la inceput de drum, in prima zi de scoala

Mi-a placut in mod deosebit faptul ca a explicat un pic inainte de fiecare piesa cum va fi - de pilda ca la inceput este cuminte, romantica, cu dantele si apoi intervine o tensiune, o harababura generala… sau ca este o piesa foarte energica… sau o piesa pe care o vede mai degraba cantata din frunza, de un cioban pe munte… toate aceste directii cel putin pe mine m-au facut sa fiu mai atenta la piesa si sa o inteleg mai bine.

Cum poate muzica clasica sa ajunga la toti oamenii?

Cred ca in general faptul de a explica despre ce va fi piesa poate avea un efect foarte pozitiv asupra celor care nu sunt obisnuiti cu muzica clasica, care incep sa se gandeasca la alte lucruri in timp ce o asculta sau chiar sa adoarma  Exista minunatul TED a lui Benjamin Zander despre muzica si pasiune, pe care va invit cu caldura sa-l urmariti – plecand de la faptul ca doar 3% dintre oameni apreciaza acest tip de muzica, a incercat sa o explice intr-un mod foarte  emotionant si rational in acelasi timp, incat sigur toti cei care l-au urmarit au plecat de acolo intelegand ceva mai mult muzica.

Intre timp, chiar dupa concert, mi-am amintit ca Alexandru Tomescu este si cel care a castigat prin concurs vioara Stradivarius Elder-Voicu, datata din 1702. Sa recapitulam: Alexandru Tomescu este tanar (33 de ani), violonist remarcabil – puteti vedea un CV, vorbeste liber, spiritual, amuzant, este foarte dragut si in acelasi timp foarte dur cu notele muzicale, foarte disciplinat in a le canta impecabil. A obtinut vioara Stradivarius… Sa vedem ce mai gasim

Cautand pe internet informatii despre el am gasit un interviu despre cum a intrat in posesia viorii, experimentul de la metrou pe care l-a facut si despre turneul in care a plecat in 15 orase pentru a-si tine promisiunea: “Atunci cand am primit vioara, am facut o promisiune: o voi duce in toate colturile tarii pentru ca toti romanii sa o poata auzi live macar o data! Este un proiect foarte indraznet şi ambitios, fara indoiala. Suntem pe drumul cel bun: la turneul Stradivarius din 2008 salile de concert au fost neincapatoare, afluenta publicului depaşind orice aşteptari. Anul acesta vom merge insa mai departe: vioara Stradivarius devine simbolul unei campanii sociale, de sprijinire a Asociatiei Nevazatorilor din Romania. Impreuna cu Horia Mihail am decis sa dedicam in intregime turneul din 2009 acestei cauze nobile. La urma urmei, este o decizie fireasca: muzica a adus intotdeauna lumina in sufletul celor care ştiu s-o asculte.”

Visele si ambitia de a le infaptui ne fac exceptionali

Ce am gasit insa cel mai fascinant-motivant-inspirational-exceptional a fost un filmulet TED made in .ro cu el vorbind despre vise. Povesteste cum a invatat in SUA, a venit apoi in Romania cu ambitii mari, a format un trio cu inca doi prieteni – vioara, pian, violoncel si si-au propus sa faca un turneu in tara fara ajutorul statului si fara a se ruga de companii sa-i ajute. S-au ocupat de organizare, au gasit parteneri media, pana la urma si sponsor. Au facut si lipit afise prin orase si apoi au cantat. S-au imbracat neconventional, si-au facut tricouri cu Schumann (doar erau fani) si au cantat in scoli care nu erau de muzica. Iar Alexandru Tomescu, printre altele stie si coreana… daca mai puteti voi zice altceva va invit, daca nu, faceti-va putin timp si urmariti filmuletul

Si bineinteles, un moment muzical vesel si saltaret, ca personalitatea lui

Cu jocurile nu-i de joaca

Diseara am fost invitata sa merg la un training interesant, de Analiza Tranzactionala, despre Joc si Joaca Si nu este vorba de joaca asa cum ne-o amintim din copilarie, ci de ‘joaca’ psihologica pe care trebuie sa o identificam si cu care sa stim sa ne descurcam. O sa aflu mai multe diseara de la Raluca, o sa povestesc cum a fost si o sa va indemn si pe voi sa mergeti la unul din cursurile ei. Cred ca e un mare castig si doar sa o cunoasteti, fiindca emana atat de multa energie pozitiva incat te poate incarca pentru o luna intreaga

“Cu jocurile … nu-i de joaca”, 29 septembrie 2009. Te familiarizezi cu conceptul de “joc psihologic”, asa cum este descris de Analiza Tranzactionala. Eviti din timp “invitatiile la joc” si folosesti aceasta energie in scopuri creative. Te bucuri de relatii autentice in care exista apropiere reala. mai multe despre cursuri pe steps4change.ro

Wish me luck!

Circ sau Magie? O analiza a publicitatii online

Tot citesc articole despre cat de enervante sunt bannerele, mai ales over-layerele (cele care se deschid peste pagina cand dai cu mouse-ul deasupra lor, sau care pur si simplu apar, depasind spatiul de 728×90 obisnuit) ori interstitialele (cele care apar in locul unei pagini cu un link “click aici pentru a accesa pagina dorita”), sperietoarele publicitatii online.

Scrie zoso.ro Vali pe zoso.ro despre ele aproape in fiecare zi, majoritatea articolelor de pe capslock.ro vorbesc despre cat de ineficiente si enervante sunt, cum gonesc utilizatorul mai degraba decat sa-l determine sa dea click.

de pe capslock.ro

La evenimentele online se pomeneste cel putin o data de intruzivitatea bannerelor, iar dispute pe bloguri si social media pe acest subiect sunt foarte frecvente. La trainingul de publicitate online tinut de Doru Panaitescu (om cu experienta in media planning online) am invatat acelasi lucru – bannerele au rata de click mica si din ce in ce mai mica, oamenii de marketing si vanzari trebuie sa gaseasca alte modalitati de a vinde spatiu publicitar. Advertoriale, widgeturi, concursuri, campanii, jocuri, bannere targetate-creative-interactive sau orice alta metoda de a implica vizitatorul este buna, atata timp cat nu-l deranjezi cu bannere care nu-l intereseaza, mai ales cand il impiedica sa aiba parte de continutul pentru care a intrat pe site.

Ei bine si dupa toate aceste discutii, dupa tot feed-backul negativ pe care il dau atat oamenii care se pricep la online cat si vizitatorii obisnuiti, dupa consultarea statisticilor care arata rata mica de click pe bannerele obisnuite, sau timpul in care un om le priveste, clientii continua sa le ceara iar publisherii sa le vanda. M-am gandit la o comparatie:

Bannerele intruzive sunt Circ

Sa spunem ca ai o treaba foarte concreta. Spre exemplu sa te duci la un bancomat sa scoti bani. Stii unde e bancomatul, cunosti operatiunea: alegerea limbii, introducerea codului, alegerea sumei, cu chitanta sau fara. Ai nevoie de bani si te duci sa-i iei de acolo – nimic mai simplu. Timpul tau e limitat si ai nevoie de bani pentru ceva specific.

Ce te-ai face atunci cand ai ajunge in fata bancomatului un arlechin ar cadea in fara ta, confetti si stelute ar incepe sa sara, eventual ar mai incepe si o muzica sa cante, nu ai mai vedea bancomatul din cauza lor si nu ai fi lasat sa introduci cardul?

a) ai cauta butonul de inchidere si te vei enerva deoarece il vei gasi mai greu fiind integrat coloristic in componenta bannerului

b) te-ai enerva si ai pleca, cu gandul la a gasi alt bancomat

c) te-ai enerva si ai schimba banca la care ai cont

d) ai rade amuzat de culori si ai incerca sa vezi despre ce e vorba in tot circul ala

Tu ce ai alege? Ei bine, pot pune pariu ca cei mai multi aleg una din primele trei variante iar cine o alege pe ultima probabil nu a mai folosit niciodata un bancomat, sau nu a mai vazut circ in viata lui, sau citeste doar Tabloide unde este obisnuit cu circul. (Acum inlocuieste bancomatul cu un site, banii cu informatie si ai inteles despre ce e vorba)

Marketingul Inteligent e Magie

Am fost la Webstock si, pe langa organizarea exceptionala, Manafu a reusit sa ne mai faca o surpriza aducand doi magicieni pentru un moment special intr-o pauza.  Intotdeauna mi-a placut sa observ oamenii deosebiti – care reusesc sa faca lucruri fascinante, cu succes. Acum ma uitam la cei doi magicieni. Amandoi frumusei, cu voce puternica, cu zambetul pe buze, cu incredere de sine, cu contact vizual puternic – Actori.

Ma gandeam ce fac magicienii de reusesc sa uimeasca asa de mult prin trucurile lor. Cred ca in primul rand au un puternic simt social, psihologic, isi dau seama de asteptarile oamenilor si se joaca cu ele.  Care ar fi asemanarile cu Marketingul Inteligent? Pei ambele ‘discipline’ se bazeaza pe cercetare, vor sa ofere o experienta minunata consumatorului, il implica, sunt interactive, cer mereu feed-back, se joaca cu asteptarile, fascineaza si cuceresc.

In ambele cazuri pot fi voci care sa spuna despre Marketing cat si despre Magie ca ‘pacaleste’ insa cred ca efectul final este cel care conteaza. Indiferent de metodele folosite, daca cel care a stat pe scaun pleaca de acolo simtindu-se mai bine, atunci scopul a fost indeplinit. Iar cand este vorba de produse consumatorul nu poate fi pacalit. Daca nu ii place nu va mai cumpara. Astfel incat prima grija este sa faci un produs axceptional, sa te duci sa-l comunici celor care stii ca au nevoie de el si apoi sa faci… Magie

Ce diferentiaza Circul de Magie?

Ei bine in primul rand metoda. Circul este intruziv, opulent prin marime si culoare, enervant si irelevant. Magia, pe de alta parte este subtila, te cheama la ea, nu vine peste tine, te implica (doar daca vrei) si te fascineaza prin pasiune si curaj - pleci de acolo cu zambetul pe buze, eventual si dorinta de a te intoarce, in orice caz cu o poveste de spus.

Circul este la indemana, costa multi bani si returneaza putin, plus ca strica businessul pe termen lung (vezi varianta c) schimbi banca la care ai cont). Magia necesita creativitate, timp in care sa creezi ‘numerele’, returneaza mult, as spune exponential fiindca cei implicati povestesc mai departe si face bine businessului pe termen lung.

Este usor sa suflii in trompeta si sa arunci confetti. Este greu sa capeti dexteritate, insa merita inzecit. Cu orice ocazie voi sanctiona pe cei care folosesc Circul, voi folosi Magia si voi indemna si pe altii sa o foloseasca

mai multe filmulete la piticu.ro

Engleza deschide lumi noi. 2+3+4 motive sa dai un examen de limba.

Mi-a fost frica de limba engleza

Exact. Asa cum iti e frica de ceva necunoscut, pe care nu stii de unde sa-l apuci si cum sa te descurci cu el. Nu-ti mai amintesti, insa aceeasi senzatie o aveai fata de lingura si furculita atunci cand aveai doar cativa anisori. Erau instrumente noi, cu care mai mult decat sa te joci, trebuia sa le folosesti, sa-ti fie utile. Trebuia sa inveti sa cum sa umbi cu ele pentru a te ajuta tot restul vietii sa te integrezi in lumea civilizata. (Acelasi lucru si pentru betisoare, in tarile asiatice).

Mi-a fost frica de engleza fiindca atunci cand eram mica, in scoala generala si apoi la liceu, nu a stat nimeni dupa mine sa ma bata la cap sa invat engleza. Profesoarele pe care le-am avut s-au schimbat de multe ori, astfel incat nu am stabilit nicio legatura emotionala cu vreuna dintre ele. Am facut la un moment dat meditatii, insa prea putin. Singurul contact mai important cu aceasta limba a fost la cursurile Lexis unde am avut lectii de reading, writing si listening. Am luat la sfarsit la examen nota maxima si am crezut ca asta va fi de ajuns. Insa nu a fost chiar asa.

In continuare mi-a fost frica de engleza. In doua situatii:

1. Atunci cand deschideam un site, o carte sau un film fara subtitrare – fara sa ma gandesc prea mult, inchideam siteul, cartea sau filmul zicandu-mi ca nu o sa inteleg mare lucru, ca oricum engleza e prea simpla, ca subtilitatile adevarate le pot prinde doar citind in romana, singura limba pe care o pot intelege cu adevarat datorita culturii imprimate in ea, pe care am asimilat-o in timp.

2. Atunci cand intalneam o persoana din alta tara, cu care trebuia sa port o conversatie. Intelegeam tot ce-mi spunea, insa imi gaseam foarte greu cuvintele , fiindca imi repetam aceleasi lucruri: ca nu voi reusi, ca nu stiu destul, ca nu ma pot exprima prin intermediul unei limbi ce insumeaza alta cultura, alta istorie, alt spirit.

Ei si apoi ce credeti ca s-a intamplat? Mi-am dat seama ca tot ce ma despartea de a vorbi fluent si interesant in engleza erau acele ganduri negative care spuneau “nu o sa reusesc, stiu prea putin, nu ma reprezinta”. Nu vreau sa-l parafrazez pe dl. Becali care a zis “eu stiu engleza, o simt in mine”, insa chiar asa era Stiam de fapt mult mai mult decat credeam ca stiu. Din fericire ma uitasem cand eram mica la desene animate in engleza. Iar de atunci, la foarte multe filme. Creierul meu a inregistrat toate cuvintele auzite, trebuia doar sa-i dau voie sa le aduca in Constient

Ok, am realizat ca pot

Am inceput sa nu-mi mai fie asa frica. Am luat lingura intr-o mana, furculita in cealalta si am inceput sa alerg mancarea prin farfurie. Am luat carti in engleza pe care le-am citit. Am fost la conferinte si am pus intrebari.

Am calatorit in alte tari unde am stat de vorba cu oameni diferiti, in engleza. Am fost la o scoala de vara unde am ascultat cursuri si seminarii in engleza, am socializat cu oameni din 24 de tari si chiar am tinut prezentari in engleza. Nimic mai simplu Am inceput sa nu mai dau pe mine, ci sa mananc curat, civilizat, ca un om mare

In continuare cred ca intr-o anumita limba se ascunde o intreaga cultura si istorie, un spirit al unui popor, insa asta nu mai este un impediment in a invata acea limba ci dimpotriva, o motivatie foarte importanta. Engleza deschide lumi noi. Cand ai sansa de a vizita alta tara, de a sta de vorba cu oamenii ei, iesi din oul tau caldut intr-o lume deosebita. Mai rece, mai calda, mai agitata, mai linistita, mai ordonata sau mai haotica, ceva cu totul diferit si incomparabil fata de cea cu care esti obisnuit. Iar fiindca stim ca ne definim prin raportare la Alteritate, este si o lume care ne face sa ne cunoastem mai bine.

De ce am vrea sa cunoastem oameni din alte tari?

1. Opinia unui profesor pe care l-am cunoscut in Austria. Contine argumentul istoric: sansele de a participa la un razboi impotriva altei nationalitati se micsoreaza considerabil daca in viata ai cunoscut pe cineva apartenent la acea nationalitate.

Ai vazut atunci ca este om ca si tine, ai scapat de stereotipuri sau prejudecati, daca ele existau, si acum nu va mai exista pericolul sa generalizezi si demonizezi poporul lui, intr-o situatie extrema (asa cum am facut eu la inceput cu engleza).

Ce bine daca oamenii ar fi avut mijloace de a calatori mai mult in vremurile antice si medievale. Daca ar fi invatat limba celorlalti si s-ar fi cunoscut intre ei. Ar fi fost mult mai putine razboaie.

2. Opinia unui student din Macedonia, ce a invatat in SUA un timp. Contine argumentul dezvoltarii personale: innebunim daca stam mereu in acelasi loc, cu aceeasi oameni, incadrati in aceeasi cultura si implicit limba. Ramanem limitati la aceleasi obiceiuri, scheme de gandire, paradigme si aspiratii. Ramanem in zona de confort unde nu ne putem cunoste destul, nefiind nevoiti sa folosim decat o parte din capacitatile de care dispunem.

Ramanem cu imaginea lumii ca o suma de lucruri cunoscute. Asa cum pasarea crede ca lumea ei se termina acolo unde incep barele de metal ale coliviei in care s-a nascut, tot restul fiind doar iluzii.

3. Opinia unui om care nu a calatorit niciodata, care nu a iesit din satul lui, insa care traia prin povestile spuse de cei care au calatorit. Contine argumentul placerii de a vedea alte lucruri decat cele cu care esti obisnuit, de a simti alte senzatii: ceea ce cuprindem cu vederea in locul in care traim este prea putin comparativ cu vastitatea lumii intregi. Asa ca daca nu avem curaj/ bani sau timp pentru a vizita noi, putem cauta acei oameni care au fost acolo sau mai bine, care s-au nascut acolo, care sa ne povesteasca.

Oamenilor le plac povestile, senzatiile, prin ele traiesc emotional. Daca sunt expusi la acelasi gen de povesti si senzatii mereu, se tocesc, se plictisesc sau se plafoneaza. Au nevoie de activitate emotionala iar asta pot obtine prin contactul cu alte locuri si culturi.

Pentru toate cele de mai sus ai nevoie de o limba straina. Poti invata franceza, germana, spaniola, portugheza, italiana, araba, japoneza sau chineza. Cu atat mai bine. Insa engleza este limba in care te poti intelege cam cu oricine, din cam orice tara. Engleza deschide lumi noi. De pilda, o carte daca a fost tradusa in engleza, a spart bariera limbii in care a fost scrisa si va putea fi apoi tradusa din engleza in orice limba a lumii, cu o mai mare usurinta. Sau fiindca suntem europeni – putem merge in orice tara din Europa, SUA, Canada sau Asia si urma o facultate/ un master in limba engleza. Sau ne putem angaja (in functie de tara cu mai putina sau mai multa usurinta, depinde doar de vointa).

Ok, dar de ce sa dam un examen de limba?

1. Pentru noi – sa avem in mana dovada nivelului de cunostinte la care am ajuns. Gandurile pozitive despre capacitatea pe care o avem – de a vorbi fluent, de a tine o prezentare in engleza sau de ce nu, de a scrie o carte se mai pot pune la indoiala, insa un document pentru care ai muncit, mai greu.

2. Pentru cand dorim sa ne angajam – aproape toate joburile care contin o componenta de comunicare sau tehnica avansata necesita cunoasterea limbii engleze. Sunt des intalnite ocaziile in care trebuie sa vorbesti cu un client din alta tara: pe mail, la telefon sau la o prezentare. Sau si mai des, exista articole care te ajuta sa fii la curent cu domeniul tau, scrise in engleza, din care poti invata, fara de care este mai dificil sa inovezi.

3. Putem sa ne urmam studiile la o universitate din alta tara. Sau sa mergem la traininguri/ conferinte/ scoli de vara internationale. De obicei, aplicatiile pentru inscriere la toate acestea iti cer sa ai un certificat de limba engleza Cambridge, IELTS sau TOEFL.

4. Putem sa facem un internship, sa ne angajam pe o perioada limitata sau chiar sa ne mutam in alta tara, sa incercam sa obtinem cetatenie. Un certificat de Proficiency in limba tarii sau limba engleza ne va ajuta de fiecare data.

Asadar, sa nu mai asteptam daca inca nu avem un certificat de limba, sa nu mai mancam cu mana, ci sa devenim civilizati sa ne repetam cat mai des “pot sa fac asta”, pentru ca acesta este adevarul, sa iesim din zona de comfort cat mai des, sa cautam povesti si senzatii noi, fiindca prin ele ne cunoastem si formam. Sa invatam bine engleza si sa luam un certificat de limba pentru a studia, lucra in alta tara, sau doar pentru a ne aminti ca avem de ce sa avem incredere in noi atunci cand comunicam in engleza. Sa deschidem lumi noi

Wordcamp + Webstock

Am avut trei zile de online (Wordcamp si Webstock) saptamana trecuta si abia acum mi-am revenit Trei zile de wordpress, query, DNS, cache, cluster, VPS, overselling, teme (via buddha si subiectiv), plug-in, SEO (via webcopywriter), linking intern, anchor text, PHP, SQL, Java Script, Custom Fields (via deceblog), server Apache, SVN, PHP FPM si altele asemenea. Am plecat de la toate conferintele cu oameni noi cunoscuti, mai multe informatii, frustrarea ca nu stiu sa programez (doar inteleg diferenta dintre front end si back end, intre HTML si PHP, C ++ si .NET)

Am aflat si de o meserie foarte interesanta: Platform Evangelist (via Mihai Pricope)

Urmeaza sa invat putin HTML, PHP si CSS sa-mi fac de acum singura temele WP

- Vedeti toate prezentarile adunate aici, pe refresh.ro

Zambitoare, cu Phoebs alaturi si Calin Fusu in spate

mai multe fotografii aici, la necenzurat – boem.me

Tags: webstock, wordcamp, Wordpress

Media&Communication

Fiindca mi-am facut cont pe slideshare.net am pus si ultima prezentare pe care am sustinut-o, la scoala de vara din Austria la care am fost, unde am povestit la final pentru toata lumea ce am facut la seminarul nostru.

Focusblog :)

De doua saptamani am inceput colaborarea cu FocusBlog. Voi scrie review-uri de bloguri, asa ca astept flori si bomboane pentru cine vrea sa scriu frumos despre el Glumesc bineinteles, insa puteti incepe sa scrieti mai frumos, mai bine

La inceput au scris ei despre mine:

1. fatacuportocale.(wordpress).(com)ro

“Am aflat de Gia de pe Bookblog. I-am citit recenziile si mi-a ramas in minte cea despre „Unul, nici unul şi o sută de mii” a lui Pirandello. O carte foarte draga mie, in care personajul principal se lanseaza in cautarea disperata a propriei identitati (ori a Sinelui, daca preferati). Ajunge sa se alieneaze, renegadu-si pana si propriul nume. E o carte care ti arata cat de mult depinzi de cei din jur si ca existi in primul rand ca multitudine de imagini (sau personae) formate in mintea lor. Te poate face sa te simt singur, neinteles.

Gia si-a incheiat insa recenzia intr-o nota personala si optimista: „Putem fi liberi si alaturi de ceilalti”. Asta mi-a ramas in minte si m-am hotarat sa caut mai multe lucruri scrise de ea. Si asa am ajuns pe blogul ei personal, “Fata cu portocale”. Cu putin noroc si ceva mai multa intuitie puteti afla de acolo si ce inseamna libertatea pentru Gia.” (continuarea)

2. cherrytales.ro

“Un blog cu povesti si amintiri din copilarie… Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la cirese si la copilarie imi aduc aminte de Victor si de gandirea lui precisa si ascutita ca un bisturiu, de Ursu si de forta lui fizica, de Tic si Tombi… Ok, ok si eventual de Maria si Lucia, asa, sa nu par misogin. Ciresarii, va amintiti de ei, nu?” (continuarea)

Apoi am avut doua Guest-Posturi:

1. codru.ro – un blog care nu mai exista din singura cauza laudabila care poate fi (doar ca nu o pot dezvalui)

Pe Codrut l-am cunoscut iarna trecuta prin intermediul Concursului de Craciun pe care l-am organizat pe bookblog.ro. I-am acordat premiul intai si premiul trei, nestiind in fapt ca tot el o scrisese si pe cea de-a doua, sub numele unei prietene. Insa povestile au fost prea frumoase ca sa-l descalific doar pentru atata lucru… Cel putin prima, m-a facut sa visez atunci si de cate ori ma gandesc la iarna, imi imaginez si simt cuvintele lui:

“Vizavi, doua geci groase se pupau la zero grade. Se pupau nemiscat, albastre si indragostite. Caciulile portocalii se pupau si ele ceva mai sus. O dovada simpla si emotionanta ca te poti bucura de leagan fara te legeni, cu tot cu frig, zgomot, si ce se mai pune de-a curmezisul iubirii noastre nowadays.” (continuare)

2. costiman.wordpress.com

Se spune ca doua lucruri ne definesc ca oameni, doua lucruri ne diferentiaza de celelalte specii. Faptul ca facem sex de placere si simtul umorului. Cu prima nu as fi chiar de acord. Am cunoscut niste sepiute dragute care de cand ajungeau la maturitate, doua cate doua, se mangaiau cu tentaculele, se pupau, se imperecheau cam toata ziua, de placere. La fel s-ar spune si despre delfini sau alte animale hedoniste – totusi, sa nu intram in detalii. As miza asadar pe simtul umorului, ca fiind singura caracteristica umana ce nu se intalneste la nicio alta vietuitoare.

Ce ne face sa radem insa, care e diferenta dintre lucrurile care ne fac sa zambim sau sa ne tavalim pe jos de ras, de ce unii oameni rad si altii nu la aceleasi glume, este un mister inca si pentru psihologi. Ceea ce se stie insa, este ca atunci cand radem se elibereaza acea substanta denumita endorfina. “Endorfinele sunt relaxantele naturale ale organismului împotriva durerii. Aceşti hormoni, potrivit oamenilor de ştiinţă, stimulează sentimentele de bine, bucurie şi te fac să te simţi la înălţime. În realitate, experţii consideră că în fiecare zi ar trebui să râdem de cel puţin 15 ori, altfel vom fi sub „standardele” recomandate” (continuare)

Apoi am devenit colaborator:

1. danpetre.wordpress.com

Dan Petre este doctor in sociologie si specialist in stiintele comunicarii, conferentiar universitar la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice din cadrul SNSPA, unde preda cursul de introducere in publicitate. Este de asemenea si coordonatorul Masterului de Publicitate tot din cadrul SNSPA unde preda acelasi curs, de publicitate. Este managing partner si director al departamentului de studii calitative al companiei D&D Research si membru în Board-ul IAA Romanian Chapter. V-au trecut cativa fiori deja?

Dan Petre este in acelasi timp tanar, ii place sa citeasca (in principal carti de specialitate din domeniul comunicarii si SF), se informeaza in permanenta din presa nationala sau internationala, urmareste site-uri din marcom (marketing&com(m)unicare) si ii place sa mearga pe munte. Spune despre el ca este pasionat de “advertising/communication, qualitative research, antropologie, sociologie, SF&FF, futurologie, fictiune, indepartarea de Realitate, Buddhism, fotografie, carti, dezvoltare personala, natura, Frumos, cuvinte”. (continuarea)

2. vizionar.ro

Pe Gabi Nistoran l-am cunoscut acum un an jumate cand am fost in Craiova cu echipa bookblog.ro intr-un ‘teambuilding’. Venisem acolo din simplul motiv ca nu mai fusesem si ne-am intalnit cu el din simplul motiv ca nu ne mai intalnisem. S-a oferit sa ne fie ghid prin oras, iar noi l-am urmat cu incredere (de fapt alternativa ar fi fost sa ne ratacim pana oboseam si apoi sa ne resemnam intr-o cafenea, in centru).

In schimb ne-a plimbat pe stradute, am vazut case vechi, chiar am intrat intr-una, cu pian si tablouri, am fost in parcul lor – de un verde spectaculos. Ne-am plimbat pana seara tarziu cand Gabi ne-a condus si pana la locul in care am fost cazati, chiar daca era ora la care nu mai circula nimic iar el statea in cealalta parte a orasului. (continuare)

Focus Blog, o poveste ce abia a inceput…