Campanie de Craciun

Impreuna cu colegii de la AdMasters.ro am inceput sa lucram la o Campanie foarte draguta (si profesionala!) prin care vom face Craciunul mai frumos unor copii din cateva centre de plasament din Bucuresti. Avem si afisul:

Vom strange globulete, ornamente, beteala si luminite de pom vineri si sambata – 18 si 19 decembrie, orele 16-20, la sediul SNSPA – urmati sageata rosie si zambaretii.

Intre timp lucram la ceasuri cu mesaj pentru cateva agentii de publicitate, pe care le vom darui saptamana viitoare. Cu banii stransi, vom lua apoi brazi de plastic pe care sa-i impodobim pentru copii. Eventual, daca ne mai raman bani, o sa luam si carti de povesti pentru cei mici

(poze si detalii picante aici si aici, la Paul si pe admasters.ro)

Va asteptam si pe voi sa contribuiti la aceasta Campanie, joi si vineri – 18-19 decembrie intre orele 16-20 la sediul SNSPA

Am facut si un banner pentru cei care au blog de 125×125. Multumim!

PS: mai e o saptamana si pana la incheierea Concursului cu Amintiri de Craciun sau Povesti Pana acum Tiberiu ne-a povestit cum a mers el cu calutul de Anul Nou, Mihaela cum l-a vazut pe Mosu, Alina cum a primit o papusa frumoasa foc si Claudia istoria Saniutei si a Castelului Turn – o istorisire plina de talc, despre vise, dorinte si impliniri

Va doresc multe bucurii!

The Future of Work

Mierea

V-ati gandit vreodata la miere? Ni se pare normal sa cumparam cate un borcan de miere, sau sa primim un pliculet la ceai. Stim sa facem prajituri sau biscuiti cu miere, bem lapte cu miere, am inventat chiar si gel de dus sau sampon cu extract de miere. V-ati gandit insa la albine, la cele care fac mierea si sunt singurele care cunosc reteta?

“Mierea (din latină melem; în greacă μελιττα înseamnă “albină”) este un produs apicol obţinut prin transformarea şi prelucrarea nectarului sau manei de către albine şi depozitat în celulele fagurilor pentru a constitui hrana populaţiei din stup.” Deci a populatiei din stup!

“Producerea mierii de către albine este un proces complex de transformare a materiei prime în miere, începând cu recoltarea şi terminându-se cu căpăcirea celulelor din faguri. Albinele lucrătoare recoltează nectarul sau mana cu ajutorul aparatului bucal (trompa) şi le înmagazinează un timp în guşă, unde sunt amestecate cu salivă, iar la sosire transferă conţinutul zaharat albinelor din stup, care îl prelucrează în continuare, până se obţine produsul finit.” Deci este foarte greu de produs!

“Atât aspectul, culoarea, consistenţa şi gustul fac din miere un aliment mult apreciat, dar mai ales aroma sa specifică, datorită conţinutului în uleiuri eterice (volatile), parfumul mierii fiind identic cu parfumul florilor din care provine.” Nici nu e de mirare ca am vrut sa ne-o insusim!

“Albinele sunt adaptate la hrănirea cu nectar şi polen, primul ca sursă de energie (din cauza conţinutului de zaharuri), al doilea ca sursă de proteine (folosit mai mult la hrănirea larvelor).”

Si asa deci, oamenii au descoperit intamplator mierea si ce si-au zis? E minunata. Dragutele de albine o fabrica iar noi ce sa facem altceva, decat sa le facem captive si sa le punem sa munceasca pentru noi. Adica sclavagism in toata regula, sau mi se pare?

Ia uite la ce tratamente sunt supuse albinele ce nu au fost intrebate daca vor sa munceasca pentru oameni, carora nu li se ofera nimic, de pe un site de Apicultura:

- Li se schimba regina, pe motive de varsta – pei nu e discriminare? “S-a stabilit ca numai o matca tanara poate face fata la un ritm constant de depunere a puietului.In acest scop nu trebuie sa toleram in stupina matci mai batrane de 2 ani si in decursul verii sa facem inlocuirile necesare.”

- Li se reamenajeaza casele, fara aprobari “O alta cauza a scaderii depunerii puietului de catre matca este blocarea cuibului cu miere sau pastura. Odata cu apropierea toamnei si in prezenta unui cules mediu, instinctiv, albinele blocheaza cuibul, cautand sa-si asigure necesarul de rezeve de hrana. Practic se intampla ca matca sa nu mai aiba unde depune oua, numarul celulelor libere scazand drastic. Pentru a inlatura acest neajuns, la stupii orizontali si verticali cu magazine se introduc periodic in mijlocul cuibului faguri claditi”

- Minoritatea numita “trantori” este de asemenea discriminata “Fagurii ce raman in cuibul familiei trebuie sa fie bine construiti, fara celule de trantori sau alte defecte. Toti fagurii care nu corespund criteriilor vor fi scosi fara a sta prea mult pe ganduri.”

- Albinele sunt reduse la stadiul de masinarii “In cazul in care hranirea de completare se face cu sirop de zahar trebuie ca la aceasta sa participe in principal albinele care nu vor intra in iarna. Daca nu respectam recomandarea atunci albina din iarna va fi uzata si incapabila sa asigure o viata normala in stup (ele vor muri inainte de a creste generatiile noi de puiet).”

- Albinele nu sunt lasate sa se distreze, ele trebuie sa munceasca incontinuu “familiile sa fie in stare activa, stiut fiind faptul ca o familie aflata in stare de roire sau in preajma roitului isi diminuiaza mult activitatea”

Si in final, sa vedem si care e procesul prin care albinelor li se fura mierea de sub antenute, lasandu-le cu strictul necesar sau chiar mai putin, ca ele sa munceasca in continuare:

“Cum scoatem ramele pline: aceasta lucrare se face cu ajutorul afumatorului si a daltii apicole. Mult hulitele “podisoare izgonitoare, chimice” nu se vor folosi, pentru ca prin continutul lor de substanta activa, riscam sa contaminam mierea. In schimb se pot folosi izgonitoare cu sicana.

Fagurii de scos se tin deasupra stupului si prin cateva miscari bruste scuturam albinele. Atentie mare la matca: din diferite motive aceasta poate fi aici si riscam sa o vatamam. Albinele care raman se perie cu o pana sau o pensula speciala, dupa care punem rama in ladita de transport.

Executam operatiunea cu grija si rapid pentru a nu starni furtisagul in stupina. (…)

Extractia efectiva a mierii cuprinde doua lucrari : descapacirea fagurilor si extragerea propiu-zisa a mierii din faguri. (…) La descapacire cutitul se tine in pozitie orizontala, cu partea inferioara a lamei in unghi de 35 grade fata de suprafata fagurelui. Actionam cutitul cu miscari scurte aplicate de sus in jos.

Folosirea extractorului tangential se face intr-o prima faza cu multa atentie pentru ca fagurii sunt grei si s-ar putea rupe. Dupa ce intoarcem fagurii pe partea opusa, putem mari turatia pana la 200-250 ture/min. Dupa extractie, fagurii goliti se dau familiilor pentru a fi curatati.” Cu alte cuvinte, albinelor li se lasa resturile…

cititi mai multe pe siteul plin de intelepciune dictatoriala si latifundiara, stuparitul.com

Pe de alta parte, v-ati gandit vreodata cat de indispensabile sunt albinele intregului ecosistem? Ele sunt cele care efectueaza polenizarea, vantul de obicei nu e de ajuns. Daca nu ar mai face asta, florile s-ar ofili, plantele ar muri, iar cum oxigenul depinde de plante… intelegeti voi

Si daca totusi mancam miere, macar sa le multumim in gand, la fiecare lingurita, acestor creaturi minunate

- ganduri provocate de vizionarea filmului Bee Movie, care incepe cu talc “According to all known laws of aviation, there is no way a bee should be able to fly. It’s wings are too small to get its fat little body off the ground. The bee, of course, flies anyway, because bees don’t care what humans think is impossible.” mai multe citate aici, si va indemn sa vedeti filmul -

Stiri de bine

Tocmai s-a lansat un super proiect care simt ca va ajunge mare-mare

follow via twitter @stiridebine pentru mai multe stiri… de bine

Vlad Grigorescu – Surprinzator

Pentru cine nu stie, Vlad Grigorescu este iluzionist si mentalist Adica un fel de stand up comedian + dexteritate + memorie fotografica + cunostinte de psihologie + citit pe buze si in miscarea ochilor + alte calitati si multe idei Un om care castiga bani din a se juca cu mintea oamenilor, a-i amuza, a-i pune pe ganduri si chiar a le oferi un mic soc ce ii poate trezi din amorteala vietii pe care o traiesc dupa aceleasi reguli, zi de zi.

Inalt si destul de copil – am inteles ca are doar 23 de ani, insa cu destula maturitate pentru a avea prezenta de spirit si a se adapta situatiilor create de public, Vlad a intrat pe scena si a zis sa se incalzeasca un pic. A ales pe cineva din public, pe care l-a rugat sa spuna un numar de doua cifre, primul care-i vine in minte. 23 a fost numarul si atunci Vlad a inceput sa scrie pe un careu de sudoku cifre care insumau 23 atat pe linii, cat si pe coloane, cat si pe diagonale, cat si in patratele mici, cat si in patratul din centru

Pentru un alt “numar” m-am oferit si eu, alaturi de inca o fata. Ne-a dat la fiecare sa luam la intamplare un cuvant dintr-un dictionar si ne-a pus sa ne gandim la cate o litera, in timp ce ne uitam la un punct fix in fata. Cumva a facut si a ghicit-o, iar apoi, in final, intregul cuvant.

In general am ras mult, am zis “uau” si am fost pusa pe ganduri – oare exista ceva in afara regulilor lumii in care traim si cu care suntem atat de obisnuiti – de pilda telepatie, iluzii optice sau fentarea ratiunii? Va las si pe voi sa va mai ganditi la toate acestea si poate chiar sa mergeti la un show de-al lui – doamnelor si domnilor… Vlad Grigorescu! Veti afla de pe blogul lui cand mai are spectacol, gasiti joculete poate si cateva secrete!

Dependente

Intotdeauna am avut o problema cu oamenii care se dovedeau a fi dependenti de ceva. De la cafea si tigari pana la a merge pe munte periodic, la a iesi cu aceeasi oameni de fiecare data in oras, eventual in acelasi loc, la a merge in fiecare saptamana la acelasi eveniment. Absolut orice lucru pe care il faceau in mod repetitiv, la inceput din placere, apoi dintr-o obisnuinta care le satisfacea un gol. Atat in cazul cafelei si tigarilor, cat si in cazul evenimentelor, acest gol era resimtit datorita unei lipse afective. In cazul primelor, aceasta completandu-se si cu lipsa ‘drogului’ – cofeina, nicotina – in organism. Sa explic.

Suferinta este buna, chiar un dar

Atunci cand ai nevoie sa mergi pe munte ca sa fugi de viata pe care o traiesti acasa, cand ai nevoie sa iesi, sa te intalnesti si sa vorbesti cu oameni pentru a nu ramane singur cu gandurile tale, atunci cand mergi repetitiv in acelasi locuri fiindca iti ofera confortul si siguranta lucrului cunoscut, atunci cand iti formezi un tabiet din a bea cafea dimineata fiindca atunci capata ea un miros de independenta, sau cand fumezi pentru a fi mai sigur pe tine… poate ar trebui sa te opresti si sa cauti solutii la problemele reale pe care le ai. Sa nu mai fugi de ele.

Oamenii fug de suferinta si nu stiu de ce. Ei, stiu, pentru ca doare uneori de nesuportat. Din experienta mea insa, de cate ori am suferit, fuga a inrautatit lucrurile. Daca am stat expusa la greselile mele sau la rautatile celorlalti, m-a durut foarte tare si apoi, dupa ce a plans destul, am gandit, am inteles si am incercat sa gasesc solutii. Experienta m-a calit, m-a maturizat, mi-a facut bine. Am ajuns la concluzia ca suferinta face bine, daca o accepti rational (adica nu masochist)

In sprijinul celor de mai sus avem teoria iesirii din zona de confort. De cate ori iesi din acea zona cunoscuta, in care te simti bine, si dai de necunoscut se petrece ceva in tine. trebuie sa lupti cu el sau esti provocat sa raspunzi inteligent. In orice caz, te adaptezi si asta te face sa cunosti noua zona, care iti va deveni confort. Iti maresti astfel spatiul in care te simti in largul tau. De pilda, sa spunem ca la inceput te asezi mereu in spatele clasei. Daca ai curaj si dupa ce ai invatat, raspunzi la intrebarile profesorului, daca incepi sa cunosti din colegi te vei simti mai sigur pe tine si te vei aseza apoi mai in fata. Pana ajungi premiant in prima banca si apoi poate chiar asistent si in final, profesor

Despre cafea, tigari si valori amagitoare

Stiu ca inca de sus au fost oameni care beau cafea sau care fumeaza care n-au inteles ce spun si s-au suparat. Cum adica beau cafea si fumeaza din cauza unei lipse afective? Fiindca vor sa se simta independenti sau increzatori in ei? Suna a jignire… Si totusi, din pacate, in esenta, asa este. Motivele sunt mai multe si mai complicate, insa o sa incerc sa le spun aici:

Fumatorii fumeaza din doua motive, spune Allen Carr: adictia la nicotina si ’spalarea creierului’. De dependenta de nicotina (adica cea fizica) se poate scapa in 3 saptamani in care nu mai fumezi. In acest timp nicotina paraseste complet corpul si nu vei mai avea nevoie fizica de a fuma. Totusi, ramane nevoia psihica – cea impotriva careia nu se poate lupta asa cum fac campaniile anti-tutun si imaginile/ advertismentele de pe pachetele de tigari, ci printr-o intelegere rece a situatiei. Ce sunt defapt tigarile si fumatul?

Spuneam de ’spalarea creierului’. Aceasta formula se refera la actiunea indelungata a aproape tuturor produselor culturale in care apar tigarile. In filme sau carti de pilda: personajele cu greutate/ puternice/ sofisticate fumau. Atunci cand aveau un discurs important, de nervi sau plictiseala. Dupa o noapte de dragoste. Care e cel mai cautat lucru pe front? O tigara. Care e ultima dorinta a unui condamnat la moarte? O tigara. Apoi vin reclamele, cu valorile lor emotionale: independenta si libertate (Marlboro), feminitate sofisticata (Vogue), tehnicitate-futurism-modernism (Kent), eleganta-disciplina-stil (Dunhill), etc Apoi vin oamenii pe care ii cunosti si care spun ca fumeaza din placere…

Fumatorii nu fumeaza din placere. Resimt placere atunci cand fumeaza fiindca cu un moment inainte simteau neplacere deoarece corpul le cerea nicotina. Sau se simt mai importanti – nu trag fum in piept ci incredere, independenta, ce spuneam mai sus – valorile tigarilor sale. Nicotina creste totusi nivelul de dopamina, asa cum face cocaina sau heroina, asa ca intr-un fel (fortat) chiar provoaca placere. Insa pe termen lung va fi nevoie de o cantitate de Nicotina din ce in ce mai mare, pe masura ce corpul se obisnuieste, iar mecanismele naturale de provocare a placerii – entuziasmul, dragostea, etc, se tocesc. Nicotina excita sistemul nervos, de aceea cei care fumeaza zic ca se pot concentra mai bine insa din nou, este o metoda fortata ce pe termen lung duce la anxietate, probleme de somn, etc. Nicotina dilata vasele de sange, crescand tensiunea si facand astfel inima sa lucreze mai mult – de aceea atacul de cord este frecvent.

Fumatorii nu fumeaza din placere. Daca la o petrecere se simt minunat cu o tigara asortata la paharul de bautura, imbracamintea eleganta si conversatia spumoasa… a doua zi dimineata cand se trezesc si nu au o tigara ar fi dispusi sa ia de pe jos o tigara jumatate fumata si sa o aprinda, si toti fumatorii stiu ca prima tigara de dimineata are un gust oribil…

Fumatorii daca le spui de pericolele asupra sanatatii iti vor raspunde: “eh.. si maine pot muri calcat de o masina…” Totusi, maine nu se vor arunca sub rotile niciunei masini. Fiindca diferenta este ca atunci cand fumeaza se indreapta spre nenorocire singuri, cu buna stiinta, efectele negative nevenind apoi ca un accident ci ca niste concluzii firesti.

Iar in final, daca dezgolim fumatul de toate valorile capatate din carti, filme si reclame, de la oamenii fumatori deja, nu ne mai apare in final decat ca un drog ca oricare altul, ce folosit o data sau de doua ori iti da senzatii tari si folosit in fiecare zi te minte si distruge incet. Ma face sa ma gandesc la triburile din africane cand gasesc niste frunze a caror fum ii ameteste si incep sa delireze. Ma face sa ma gandesc la praful de vopsea pe care il inspira aurolacii… Ma face sa ma gandesc la cum un om care se sufoca singur tragand fum in plamani si dandu-l apoi afara. Nimic spectaculos si interesant. Doar trist.

Cu cafeaua s-ar putea sa fie putin altfel. Gustul ei este bun de fiecare data, mai ales daca ii punem zahar sau lapte. Poate fi o bautura foarte buna, calda, cu aroma delicioasa. Totusi, cofeina din ea, la fel ca nicotina, face rau pe termen lung. Excita sistemul nervos, scade calciul din organism, provoaca dependenta… Cafeaua, la fel ca si tigarile si poate mai des decat ele, poate fi buna folosita doar din cand in cand, destul de rar incat sa nu devenim dependenti. Cand nu ne mai putem trezi fara cafea, ne doare capul daca nu bem sau nu putem sta fara somn cand avem un proiect de terminat pana noaptea tarziu… incepem sa avem o problema.

Cred ca trebuie sa fim mai recunoscatori pentru ca suntem in viata si organele noastre conlucreaza fara stiinta noastra intr-un echilibru, de la natura perfect, si daca nu am patit ceva grav, ce nu a tinut de noi… sa incercam sa ne respectam indatoririle: de a respira, manca, bea si dormi de asemenea echilibrat, daca vom rezista tentatiilor, ne vom simti mai bine si psihic si vom iubi mai mult viata

Daca alegem partea buna… ni se vor intampla numai lucruri bune

PS: dependentele mele sunt ordinea, laptele, ceaiul negru sau limonada, cartile si anumite persoane interesante si dragi

Alexandru Tomescu – Exceptional :)

Am fost aseara la Muzeul National de Arta al Romaniei pentru un concert de camera: pian (Horia Mihail) si vioara (Alexandru Tomescu), cu proiectie de tablouri pe fundal. Pana aici totul suna interesant, cuminte, oricum destul incat sa-mi suscite interesul. Nu aveam nicio asteptare, ma gandeam doar ca va fi un concert dragut – avand componenta vizuala si fiindca imi plac piesele cantate la instrumente clasice – ma fac sa simt si sa-mi imaginez povesti. Din acest motiv, m-am mirat ca erau foarte multi oameni imbulzindu-se si agitandu-se sa intre, iar cand in sfarsit am reusit si noi sa intram – sala plina-plina.

Au intrat pe scena cei doi muzicieni si pentru prima data de cand merg la concerte, l-am auzit pe violonist vorbind A luat frumos un microfon si vorbind ca un ‘public speaker’ de profesie, a facut o introducere, ne-a relaxat, ne-a spus care e ideea cu tablourile pentru fiecare piesa – pe care le-a ales din colectia expozitiei care se desfasura la acel moment la muzeu, cum a simtit ca reflecta aceleasi sentimente ca cele exprimate in piese, ne-a spus si care sunt acele sentimente pentru fiecare in parte. Apoi a luat vioara si a cantat dumnezeieste

Cat de talentat poate fi cineva?

Bine, adica eu ma duc la facultatea de comunicare si invat 3 ani de zile, apoi la master inca 2 ani, merg la traininguri de public speaking si il vad acum pe acest om incredibil cum vorbeste – liber si sincer, amuzant si spiritual, apoi si canta la vioara piese de Stravinski, Bartok si Enescu? Parca ceva este in neregula. Si problema este ca invers nu se poate – sa vina cineva la el, care nu a mai cantat niciodata la vioara si sa inceapa sa cante o sonata. Asa ca m-am simtit absolut naiva, ca la inceput de drum, in prima zi de scoala

Mi-a placut in mod deosebit faptul ca a explicat un pic inainte de fiecare piesa cum va fi - de pilda ca la inceput este cuminte, romantica, cu dantele si apoi intervine o tensiune, o harababura generala… sau ca este o piesa foarte energica… sau o piesa pe care o vede mai degraba cantata din frunza, de un cioban pe munte… toate aceste directii cel putin pe mine m-au facut sa fiu mai atenta la piesa si sa o inteleg mai bine.

Cum poate muzica clasica sa ajunga la toti oamenii?

Cred ca in general faptul de a explica despre ce va fi piesa poate avea un efect foarte pozitiv asupra celor care nu sunt obisnuiti cu muzica clasica, care incep sa se gandeasca la alte lucruri in timp ce o asculta sau chiar sa adoarma  Exista minunatul TED a lui Benjamin Zander despre muzica si pasiune, pe care va invit cu caldura sa-l urmariti – plecand de la faptul ca doar 3% dintre oameni apreciaza acest tip de muzica, a incercat sa o explice intr-un mod foarte  emotionant si rational in acelasi timp, incat sigur toti cei care l-au urmarit au plecat de acolo intelegand ceva mai mult muzica.

Intre timp, chiar dupa concert, mi-am amintit ca Alexandru Tomescu este si cel care a castigat prin concurs vioara Stradivarius Elder-Voicu, datata din 1702. Sa recapitulam: Alexandru Tomescu este tanar (33 de ani), violonist remarcabil – puteti vedea un CV, vorbeste liber, spiritual, amuzant, este foarte dragut si in acelasi timp foarte dur cu notele muzicale, foarte disciplinat in a le canta impecabil. A obtinut vioara Stradivarius… Sa vedem ce mai gasim

Cautand pe internet informatii despre el am gasit un interviu despre cum a intrat in posesia viorii, experimentul de la metrou pe care l-a facut si despre turneul in care a plecat in 15 orase pentru a-si tine promisiunea: “Atunci cand am primit vioara, am facut o promisiune: o voi duce in toate colturile tarii pentru ca toti romanii sa o poata auzi live macar o data! Este un proiect foarte indraznet şi ambitios, fara indoiala. Suntem pe drumul cel bun: la turneul Stradivarius din 2008 salile de concert au fost neincapatoare, afluenta publicului depaşind orice aşteptari. Anul acesta vom merge insa mai departe: vioara Stradivarius devine simbolul unei campanii sociale, de sprijinire a Asociatiei Nevazatorilor din Romania. Impreuna cu Horia Mihail am decis sa dedicam in intregime turneul din 2009 acestei cauze nobile. La urma urmei, este o decizie fireasca: muzica a adus intotdeauna lumina in sufletul celor care ştiu s-o asculte.”

Visele si ambitia de a le infaptui ne fac exceptionali

Ce am gasit insa cel mai fascinant-motivant-inspirational-exceptional a fost un filmulet TED made in .ro cu el vorbind despre vise. Povesteste cum a invatat in SUA, a venit apoi in Romania cu ambitii mari, a format un trio cu inca doi prieteni – vioara, pian, violoncel si si-au propus sa faca un turneu in tara fara ajutorul statului si fara a se ruga de companii sa-i ajute. S-au ocupat de organizare, au gasit parteneri media, pana la urma si sponsor. Au facut si lipit afise prin orase si apoi au cantat. S-au imbracat neconventional, si-au facut tricouri cu Schumann (doar erau fani) si au cantat in scoli care nu erau de muzica. Iar Alexandru Tomescu, printre altele stie si coreana… daca mai puteti voi zice altceva va invit, daca nu, faceti-va putin timp si urmariti filmuletul

Si bineinteles, un moment muzical vesel si saltaret, ca personalitatea lui