De Storm: http://www.youtube.com/user/DeStorm

Cool talented guy who sings, acts, shares wise thoughts, push-up exercises and motivation – he comes with a new video every week on something that one of his readers suggested. He always starts with this line: “What’s up world? It’s… Monday! Another day, another challenge!”. I think this is the way every Online campaign should follow:

1. frequent content

2. smart & original

3. helpful & funny

Some videos that I enjoyed a lot:

• How to approach a woman
• 12 rules to keep a man
• Much needed advice for the ladies
• The “N” word
• How to solve the Rubik’s cube
• Amy Winehouse – Rehab – Rap
• Internet Girl
• How to rap in alphabetical order
• Rap with only 30 words

Tell one thing you would like to create

I dream to run a dating company Think about psichologists who are creating complex personality profiles for the clients, think about workshops on cooperations and communication, think about event organizers, editors who are putting together a magazine, online specialists who are doing reserch and counsel the clients on their social media profiles, think about the Love we can share


Ask the one thing that excites you the most

Do you have meringue cake with raspberries and chocolate?


One Creative piece of Photoshop work – for the art’s sake

The struggle

Two goals in life

To add color and make the panda bear happy

TIJI “COLOUR” HD from AKAMA on Vimeo.

Sisteme politice? Romania – republica unitara semi-prezidentiala, Spania – monarhie parlamentara, UK – monarhie constitutionala, Belarus – monarhie prezidentiala, Cehia – republica parlamentara, SUA – republica federala, Rusia – republica federala semi-prezidentiala. Religii? Taoism, Spiritism, Confucianism, Buddism, Brahmanism, Hinduism, Islam, Crestinism…

Avand in vedere toate acestea, adevarul poate fi unul singur – acela pe care noi il cream, pentru noi. Daca incercam sa gasim adevaruri valabile pentru mai multi oameni, sau chiar pentru toti, generam doar nefericire si in cele din urma revolte. Razboi. Libertatea de a avea propria filosofie, libertatea de a alege sistemul in care vrei sa fii mi se pare esentiala. E o libertate de gandire ce se opune iluziilor ce ne inconjoara

Sa va spun care e filosofia mea. Cred ca orice are avantaje si dezavantaje, nimic nu poate fi perfect – socialismul/ capitalismul, stanga/ dreapta se incadreaza perfect acestui principiu. Fiecare pe termen mai scurt sau mai lung genereaza conflicte. Doar o cooperare intre cele doua poate conduce la armonie. Iar asta se aplica in orice domeniu.

Apoi despre religie – cred ca Dumnezeu, sau cum o vrea altcineva de alta religie sa-L numeasca, ne-a creat intr-adevar dupa chipul si asemanarea lui. Iar el fiind creator, asa suntem si noi. Cred ca avem o putere in noi imensa, pe care foarte putini o cunosc si o folosesc. Cred ca putem crea orice ne dorim, atata timp cat este ceva natural (opus fata de supra-natural) si daca ne detasam de el. Daca il dorim mult, insa nu obsesiv

Cred ca oamenii au creat Universul, fiindca au dorit ca el sa fie acolo, asa

Sanii iubitei iti pot prelungi viata

“Daca tineti la sanatatea partenerului, atunci ar trebui sa-i permiteti ca timp de 10 minute pe zi sa se uite la sanii vostri. Specialistii au demonstrat ca privitul insistent la bustul femeilor prelugeste viata unui barbat cu minimum 5 ani.

Un studiu realizat de cercetatorii germani si publicat in revista de specialitate „The New England Journal of Medicine” arata ca holbatul la sanii doamnelor imbunatateste starea de sanatate a barbatilor.

Se pare ca excitatia provocata de privitul la niste sani frumosi stimuleaza inima si implicit circulatia sangelui. Mai mult, 10 minute de holbat la sanii unei femei echivaleaza cu 30 de minute de aerobic.

“Fara indoiala ca holbatul la niste sani ii face pe barbati mai sanatosi. Excitatia sexuala face ca inima sa pompeze sangele mai repede si ajuta la imbunatatirea circulatiei. Daca acest lucru se intamplă zilnic, riscul unui atac de cord se reduce la jumatate“, a declarat doctorul Karen Weatherby, cel care a coordonat studiul.

Studiul s-a desfasurat pe o perioada de cinci ani si a implicat monitorizarea a 200 de barbati.”

De pe stirileprotv.ro

Ce mai vorbesc fetele

Gia: buna asta. pei sa-i ajutam atunci

Gia: da. deci in fiecare seara, inainte sa ne schimbam in pijamale. de la 10:00-10:10

Gia: crezi ca exista un corespondent?

Gia: ne oferim voluntare pt studiu?

Alexandra: clar

da, cred ca a fost interesant. deci asa sa facem desi, daca e vb de circulatia sangelui

mai bine ii punem sa spele vase/ dea cu aspiratorul, faca ordine 30 de min pe zi

Alexandra: asta sigur ne prelungeste noua viata…

Gia: da

Alexandra: nu de alta dar accidentele casnice sunt cele mai dese

si daca se intampla ceva… ii punem sa se uite la sani ca sa le treaca

Posibila ipoteza: Un spărgător profesionist a pătruns în apartamentul victimei şi după ce a cotrobăit prin toată camera şi a găsit seiful în care victima ţinea ascunsă uriaşa avere Scala Pub, a dat peste telefonul uitat pe etajeră. Pe acesta tocmai a apărut un mesaj de la un fan Improvisneyland. Spărgătorul curios din fire a început să citească mesajul şi înduioşat peste măsură de cuvintele din mesaj, a lăsat seiful şi a plecat cu telefonul acasă ca să poata citi în linişte şi celalalte mesaje lăsate de fanii Improvisneyland. Între timp spărgătorul s-a hotărât să returneze discret telefonul şi să vină la fiecare spectacol Improvisneyland, deoarece de fiecare dată va vedea altceva.

Acum, baietii de la Improvisneyland incearca sa afle daca ipoteza de mai sus coincide cu adevarul… printr-un concurs. Baieti, nu va mai chinuiti, participanti, nu mai fabulati, va spun eu care este adevarul… fiindca am fost acolo. Va voi spune povestea fiindca stiu ca o greseala recunoscuta este pe jumatate iertata

M-am antrenat pentru misiunea asta timp de 3 luni de zile

In prima luna am pus la punct traseul. Joi la ora 2:40 pm. fix trebuia sa ma prezint in fata imobilului impresarului Scala. Locuieste intr-un bloc de 4 etaje, la ultimul etaj si la acea ora era plecat de acasa. La fel si familia de greci din stanga apartamentului (plecata in vacanta), la fel si batranica din dreapta (la Mega Image pentru cumparaturi). In celelalte doua apartamente de vis-a-vis locuiesc doua cupluri care la ora aia erau la servici. Cu o cheie speciala pregatita dinainte si 200 ml Bourbon baut trebuia sa intru in apartament fara sa ma simta nimeni. Urma sa gasesc seiful si sa-l deschid in 34 de minute. Banii in rucsac, usa inchisa in urma mea pe-aici ti-e drumul, pe usa din spate. Important era sa nu ma grabesc si sa fiu eficienta.

In a doua luna l-am urmarit pe impresar. Mi-am propus sa-l cunosc pana in cel mai mic detaliu, ca sa pot intui dinainte unde ar fi ascuns seiful si care ar fi parola. Zis si facut. L-am urmarit la lucru, pe strada, cand isi cumpara covrigi la metrou, cand se ducea la toaleta, cand refuza cersetorii pe strada, cand mangaia un golden retriever in parc, cand vorbea ore intregi la telefon, cand isi bea in liniste cafeaua, cand citea o carte in autobuz sau cand ajungea acasa tarziu si nu se stergea pe pantofi inainte sa intre. Punand cap la cap toate informatiile adunate am ajuns la urmatoarele doua concluzii: seiful se afla in congelator si parola era “killbill”.

In a treia luna mi-am facut curaj. M-am uitat la filme japoneze, am baut ceai de iasomie si am citit carti indiene din care am invatat sa-mi echilibrez chakra.

Ce urmeaza, va inchipuiti

In acea joi friguroasa (-11 grade celsius), cu cerul senin si soare puternic, dar muscator, m-am infiintat in fata blocului impresarului la ora 2:38 pm. Am tras aer in piept si impleticindu-ma putin, am inceput sa urc scarile. La 2:40 am fost in fata usii si, cu urechile ciulite, am introdus cheia in usa si am rasucit. Am apasat clanta si am rasuflat usurata. Am intrat. Apartamentul mic, cu doua camere parea proaspat renovat. Avea un aer de pensiune de munte. Pereti stralucitori, perdele grele, mobila putina. M-am dus direct spre bucatarie si acolo, pe o etajera era telefonul lui, uitat acasa. La asta nu ma asteptam. Ma uitam fix la el si mi se parea ca ma priveste, ca e un fel de camera de luat vederi. Ma asteptam sa sune in orice moment.

Am uitat atunci de programul meu, de timp, de seif, de tot si l-am luat in mana. Un model cu touch screen. Tot ce simteam atunci era o ameteala data de alcool, adrenalina si dorinta de a patrunde in viata intima a impresarului. De care intre timp cred ca ma indragostisem…

Ah! Dar tocmai in momentul in care l-am luat in mana a vibrat. Atat m-am speriat incat era sa-l scap si s-o iau la fuga lasand totul in urma, amprente peste tot si usa deschisa… Dar mi-am venit repede in fire. Era doar un mesaj. L-am deschis:

“Mi-a placut mult show-ul de aseara. M-a facut sa-mi amintesc de cand eram mic si ma jucam cu sor-mea. Nu aveam prea multe carti sau jucarii asa ca tot ce ne ramanea era sa inventam povesti. Ea incepea, eu continuam si tot asa. Multumesc! Voi veni si saptamana viitoare! Marius.”

In momentul ala am simtit ca ametesc si mai tare. In momentul ala l-am vazut pe fratiorul meu, cu care stateam si inventam povesti. Nu l-am mai vazut de… tare mult timp. Mi s-a facut un dor nebun de el si mi-am dat seama ce tocmai era sa fac… Sa fur de la cel care aduce bucurie. M-am uitat la ceas – era 3:20. Cand s-a facut atat de tarziu? Fiindca trebuia sa plec imediat, am sters bine cu o piele de caprioara etajera, am luat telefonul si stergandu-mi urmele, am iesit din apartament, din bloc, din cartier. Am ajuns in casa, inca in transa si am citit in continuare celelalte mesaje. Asa am adormit apoi… visand un curcubeu.

Ce urmeaza… istorie. Mi-am facut rezervare pentru a doua zi la spectacol, am venit cu 1 ora mai devreme, am reusit sa strecor telefonul in haina impresarului si am urmarit pentru prima data spectacolul…

De atunci mi-am jurat: voi veni in fiecare weekend si maine il voi suna pe fratior. Sa ne vedem, sa mai cream o lume impreuna.

Multumesc Improvisneyland! Sper sa nu ma pedepsiti prea tare!

Asa ar arata coperta unui volum de poezii semnat George Chirila. Cine este George Chirila? Poet, membru al Uniunii Scriitorilor si actor la Teatrul National. Cand il intrebi insa ce profesie are va raspunde simplu: betiv.

Intalnirea a fost ca intr-un roman de Eliade. M-am urcat in tramvai si in sunetul monoton al rotilor pe sine, trecand de la frigul de afara la caldura molesitoare dinauntru, asezandu-ma in sfarsit pe un scaun, probabil am atipit… Atunci vocea harsaita a unui om in varsta ma trezeste brusc. “Domnisoara, faceti-mi si mie o poza!”. Atunci, fiindca eram cu mana pe aparat iar el parea bine-dispus si amabil, l-am incadrat si tac! i-am facut fotografia ce sta la baza copertei de mai sus… “Am iesit bine? Frumos?”. “Da”, raspund eu zambind “ati iesit mai tanar si mai frumos!”.

“Tanar…” sopteste el, in timp ce un suvoi mic de regret ii scapa din coltul ochiului stang si se prelinge pana la primul rid. “Imi trimiteti si mie poza? Va rog frumos. Uitati aici (scoate din buzunar o foaie mica impaturita pe care era scanat un buletin de membru) la Uniunea Scriitorilor – Calea Victoriei, nr. 133, biroul domnului Nicolae Manolescu. Scrieti pe plic Pentru George Chirila. Acesta este numele meu – George Chirila. Scriitor si actor la Teatrul National. De profesie betiv.” Si atunci remarc sticla de tarie desfacuta pe care o tinea in mana, pe jumatate goala deja.

Apoi incep mai multe povesti, spuse cu o voce frumoasa, lucrata, foarte clara care insa, din pacate, nu reusea sa urmeze sirul gandurilor amestecate. “Cand eram profesor in Moldova…”, “Va place Draga Olteanu-Matei?”, “Va invit la teatru, pe 13 februarie jucam…”

Urmeaza statia Moghioros. Conexiune cu 61, 62, 386… “Trebuie sa cobor. Multumesc! Poate o sa va trimit fotografia! La multi ani! Numai bine!”

Ajung acasa si caut numele lui pe internet. Singurele rezultate sunt despre 3 carti scrise de el, ce pot fi cumparate online de la cateva librarii. Nu va ingrijorati, nu sunt scumpe. Costa doar cativa lei. Si cati or mai fi ca el…

Like it!

Luna trecuta m-am inscris la workshopul de improvizatie tinut de trupa de improvizatie initiata de Axel Moustache pe care il stiam din intalnirile pantomimice cu Pass-Partout si Dan Puric, Axel facand parte si din aceasta trupa. Apoi, o data pe saptamana de la 8:00-10:00 pm. in calda si primitoarea locatie cu carti Books Express grupa noastra s-a intalnit si s-a jucat… dar deloc in joaca!

Am facut jocuri pe care le fac si studentii la teatru. Aparent jocuri, insa in fapt exercitii: de cunoastere, de atentie, de imaginatie. Exercitii pe care daca le practici destul de mult timp te ajuta sa ii cunosti mai repede si mai bine pe cei de langa tine, sa fii mai atent la ei si la ce se intalmpla in jur, sa te concentrezi mai bine, sa iti invingi cenzura, sa iti eliberezi imaginatia, pe care in acelasi timp sa o controlezi-canalizezi spre un anume scop si in final, sa poti sa intri in orice rol, sa construiesti povesti. Toate acestea bune in improvizatie pe scena, sau in viata, in fiecare zi.

Un workshop care te ajuta sa te cunosti si pe tine mai bine, care te provoaca sa-ti depasesti limitele/ frustrarile/ autoconstrangerile, sa gandesti mai repede si mai logic, sa iti ascuti imaginatia… Minunat!

Puteti sa vedeti produsul finit in urma anilor de exercitii in spectacolele lor, in fiecare vineri, sambata si duminica Si daca aveti putin curaj si curiozitate, puteti sa va inscrieti la urmatorul workshop care va incepe de anul viitor: cu incepatori sau avansati. Stati cu ochii pe improvisneyland.ro si veniti la spectacole. Fiecare e diferit, avand in vedere ca se construieste pe loc si veti ramane foarte surprinsi cand veti vedea ce se poate face, cu 4 minti deschise, 1 cantator la clape si 1 titlu ales de public

Pana una alta invat, iar in weekend merg sa-i vad pe profesionisti in Scala Pub. Pentru ca fiecare spectacol e altfel!

Numai zambete!

Hey there, Khalilah, what’s it like in Baghdad City?
I’m 3,000 miles away but girl tonight you’re looking pretty
Can’t you see?
You’re looking really hot, baby.  Literally.

Hey there, Khalilah, I am at my latest booking
But I’m writing you tonight to say how much I miss your cooking
So I sob.
Wipe all my tears up with a mop.  There’s no kabob.

Oh, it’s how you cook the meat.  How you cook the meat.

Hey there Khalilah, you stay good and cook some coosa
Til I’m back there making money at the Improv in Falluja
Give it time.
I’m bombing really bad this time.  No, not that kind.

Hey there, Khalilah, if I must eat one more Twinkie
Well I might just have to lick my arm and then bite off my pinky
What a scene.  The only Arab food I see’s
Attached to me

Oh, it’s how you cook the meat.  How you cook the meat.

3,000 miles is far away, but I just want kabob today
I’d eat it all up with a knife and fork.
Why am I so far from you?  All they have here is bar-b-que
Which would be good except I don’t eat pork.
The ketchup here is really bad, the mustard’s not a deadly gas
This pizza box tastes better, that’s for sure
And it’s cardboard

Hey there, Khalilah, you’re tahini on falafal
No, you’re not sesame paste but girl I just can’t eat without you
So you know.  I’ll have kabob when I get home.
And chug rose water like a pro
Cuz I do not like Domino’s
Oh no I don’t.

Cei care sunt vizuali colecteaza informatiile din mediu prin imagini pe care le vad si le tin minte. Pot urmari cu usurinta o prezentare doar daca include ilustratii sau fotografii, le plac in mod deosebit filmele, le creste interesul doar atunci cand vad ceva frumos – prin urmare, pentru a reusi sa-i cucereasca, ceilalti trebuie sa fie cat mai atenti la modul in care arata. Le plac culorile si le place sa admire, sa contemple, sa dezbrace din priviri sau sa faca cu ochiul

Modul lor de a percepe lumea se reflecta si in limbaj, de aceea vor spune des: Văd îmbunătăţiri; Am o imagine clară; Realitatea ne apare în culori vii; O perspectivă luminoasă; Am vazut negru in fata ochilor; Situaţia nu este chiar stralucita; Vedeţi…; Dupa cum vezi; Vezi viata in roz

Cei care sunt auditivi folosesc auzul ca principala sursa de informatii. Le place sa asculte  muzica, ii deranjeaza mai mult decat pe altii zgomotele, sunt buni ascultatori insa si buni vorbitori. Vor spune des: Asta sună bine; Voce melodioasă; Ascult, aud; Îmi cântă în strună; Avem acelaşi ritm; armoniza; articula; asculta; auzi; declara; discuta; menţiona; spune; povesti; rezona; vorbi

Si in final, kinestezicii, olfactivii si gustativii seamana intre ei – toti au incredere in modul in care simt lucrurile, sunt constienti de reactiile emotionale, isi iau informatia din mediu prin atingere, miros sau gust. Folosesc expresii precum: Pus cu spatele la zid; Om cu greutate; Nu-mi miroase a bine; Mi-a lăsat un gust amar; Ma apasă ceva; Simţi diferenţa?; Esti asa dulce; Mi-a placut cartea – a fost delicioasa

Am aflat toate aceste detalii despre fiecare dintre cele 5 tipuri de oameni de la un training de vanzari. Despre cum sa detectezi ce tipar i se aplica interlocutorului tau si cum sa vorbesti apoi “pe limba lui” pentru a-l convinge mai usor. Cum “sa-l simti” si “sa te mulezi” pe felul lui de a intelege lumea. Cum “sa mirosi” daca si el aplica tehnica asta pe tine, sa nu te lasi influentat fara sa vrei.

Cum “sa duci de nas” cu alte cuvinte, cum “sa duci cu zaharelul” pe cineva care poate vrea sa coopereze insa are o rezistenta autoimpusa. Cum “sa spargi gheata” facandu-l sa se simta confortabil, sa te inteleaga mai usor. Si tocmai am demonstrat cat de kinestezica-olfactiva-gustativa sunt, prin expresiile puse in ghilimele – imi place sa mananc, sa miros, sa pipai, sa gatesc, sa vorbesc despre mancare si sa scriu despre ea

Cum folosim cele 5 simturi in marketing

Este usor sa aplicam aceasta tehnica – de alegere a cuvintelor potrivite – atunci cand suntem intr-o discutie. Insa ce facem atunci cand avem de comunicat un mesaj unui numai mare de oameni, cu care nu avem contact direct? Ei bine, am gasit doua solutii:

1. Vedem mai intai ce produs/ serviciu avem si ne gandim caror simturi se adreseaza el in principal si atunci, fiindca cei care il vor folosi isi vor activa atunci mai mult acel simt, chiar daca ei sunt preponderent guvernati de altul, folosim cuvintele specifice lui. De pilda, atunci cand promovam CD-uri cu muzica vom spune ca “rezoneaza cu tine”, sunt “in armonie”, spun “o poveste ritmata”, etc. Sau cand promovam mancare, vom spune ca “gustul te gadila”, “mirosul te mangaie”, “consistenta e matasoasa”, “aroma fierbinte”, “dulceata curge”, etc

2. Apoi, a doua varianta ar fi sa folosim in acelasi text cuvinte specifice tuturor simturilor, pentru ca indiferent cine citeste, sa se regaseasca in el. De pilda – “acest fel de mancare este gratios precum pasul unei pasari in apa (vizual si auditiv), dulce ca atingerea ierbii (gustativ, kinestezic), aromat precum esentele de vanilie aduse de vant la amurg (gustativ, auditiv, kinestezic si vizual)”. Este un pic greu sa facem asta la inceput, fiindca fiecare dintre noi gasim mai usor cuvinte din registrul simtului nostru, insa cu putin exercitiu putem reusi – sa vorbim pe limba cea mai convingatoare pentru ceilalti, nu pentru noi, pentru un dialog autentic

Acum, ca pictura sa fie completa, sa ne gandim putin si la cum putem eficientiza imaginile si o sa ma refer la un lucru simplu – principiul feminin si principiul masculin. Linii curbe si linii drepte. Culori calde si culori reci. Pe acelasi principiu mai sunt doua feluri de oameni in functie de felul in care isi organizeaza informatia, dupa ce au colectat-o: optionali si procedurali. Pentru ei, de asemenea, putem sa oferim multe optiuni din care sa aleaga, respectiv un drum prestabilit cu pasi clari de urmat. Deja intram in subtilitati… Oricum, este bine sa ne gandim la toate aceste diferente intre oameni iar ca persoane ce vor sa promoveze ceva, sa fim atenti sa nu folosim un limbaj care sa rezoneze doar cu felul in care suntem noi, ci unul care sa arate celuilalt lumea asa cum se asteapta el sa o simta.

Recapitulare:

Avem oameni vizuali, auditivi, kinestezici, olfactivi sau gustativi. Sa vorbim pe limba lor pentru a ne face intelesi

Avem barbati – linii drepte, culori reci; femei – linii curbe, culori calde. Avem optionali care au nevoie de variante ca sa se simta liberi si procedurali care au nevoie de un drum cu etape pentru a se simti in siguranta.

Fiecare cadem in cate o categorie din cele enumerate si suntem tentati atunci cand comunicam sa folosim limbajul specific ei, insa pentru a ne face intelesi si pentru a convinge este bine sa fim atenti la produsul/ serviciul nostru, la interlocutorul/ publicul nostru si sa ne adaptam comunicarea lor.

Va urez un succes de neimaginat, melodios, puternic, parfumat si dulce-acrisor!