Posted by Gia Codrescu on Sep 13, 2011 in
Outside World Name the coolest thing you experienced on the internet recently
De Storm: http://www.youtube.com/user/DeStorm
Cool talented guy who sings, acts, shares wise thoughts, push-up exercises and motivation – he comes with a new video every week on something that one of his readers suggested. He always starts with this line: “What’s up world? It’s… Monday! Another day, another challenge!”. I think this is the way every Online campaign should follow:
1. frequent content
2. smart & original
3. helpful & funny
Some videos that I enjoyed a lot:
Tell one thing you would like to create
I dream to run a dating company 
Think about psichologists who are creating complex personality profiles for the clients, think about workshops on cooperations and communication, think about event organizers, editors who are putting together a magazine, online specialists who are doing reserch and counsel the clients on their social media profiles, think about the Love we can share
Ask the one thing that excites you the most
Do you have meringue cake with raspberries and chocolate?
One Creative piece of Photoshop work – for the art’s sake
The struggle
Two goals in life
To add color and make the panda bear happy
TIJI “COLOUR” HD from AKAMA on Vimeo.
Posted by Gia Codrescu on Aug 9, 2011 in
Outside World First 3 clients will not be charged!
Posted by Gia Codrescu on Aug 9, 2011 in
Outside World Pamantul? O planeta din sistemul solar. Sistemul solar? O particica minuscula din galaxia Calea Lactee. Calea Lactee? O galaxie printre milioane altele. Omul? O specie printre milioane altele pe pamant. O alcatuire de hidrogen, oxigen, carbon, calciu si alte elemente. Un organism ce functioneaza doar prin armonizarea tuturor componentelor lui.
Sisteme politice? Romania – republica unitara semi-prezidentiala, Spania – monarhie parlamentara, UK – monarhie constitutionala, Belarus – monarhie prezidentiala, Cehia – republica parlamentara, SUA – republica federala, Rusia – republica federala semi-prezidentiala. Religii? Taoism, Spiritism, Confucianism, Buddism, Brahmanism, Hinduism, Islam, Crestinism…
Avand in vedere toate acestea, adevarul poate fi unul singur – acela pe care noi il cream, pentru noi. Daca incercam sa gasim adevaruri valabile pentru mai multi oameni, sau chiar pentru toti, generam doar nefericire si in cele din urma revolte. Razboi. Libertatea de a avea propria filosofie, libertatea de a alege sistemul in care vrei sa fii mi se pare esentiala. E o libertate de gandire ce se opune iluziilor ce ne inconjoara
Sa va spun care e filosofia mea. Cred ca orice are avantaje si dezavantaje, nimic nu poate fi perfect – socialismul/ capitalismul, stanga/ dreapta se incadreaza perfect acestui principiu. Fiecare pe termen mai scurt sau mai lung genereaza conflicte. Doar o cooperare intre cele doua poate conduce la armonie. Iar asta se aplica in orice domeniu.
Apoi despre religie – cred ca Dumnezeu, sau cum o vrea altcineva de alta religie sa-L numeasca, ne-a creat intr-adevar dupa chipul si asemanarea lui. Iar el fiind creator, asa suntem si noi. Cred ca avem o putere in noi imensa, pe care foarte putini o cunosc si o folosesc. Cred ca putem crea orice ne dorim, atata timp cat este ceva natural (opus fata de supra-natural) si daca ne detasam de el. Daca il dorim mult, insa nu obsesiv
Cred ca oamenii au creat Universul, fiindca au dorit ca el sa fie acolo, asa
Posted by Gia Codrescu on Mar 16, 2011 in
Outside World
Sanii iubitei iti pot prelungi viata
“Daca tineti la sanatatea partenerului, atunci ar trebui sa-i permiteti ca timp de 10 minute pe zi sa se uite la sanii vostri. Specialistii au demonstrat ca privitul insistent la bustul femeilor prelugeste viata unui barbat cu minimum 5 ani.
Un studiu realizat de cercetatorii germani si publicat in revista de specialitate „The New England Journal of Medicine” arata ca holbatul la sanii doamnelor imbunatateste starea de sanatate a barbatilor.
Se pare ca excitatia provocata de privitul la niste sani frumosi stimuleaza inima si implicit circulatia sangelui. Mai mult, 10 minute de holbat la sanii unei femei echivaleaza cu 30 de minute de aerobic.
“Fara indoiala ca holbatul la niste sani ii face pe barbati mai sanatosi. Excitatia sexuala face ca inima sa pompeze sangele mai repede si ajuta la imbunatatirea circulatiei. Daca acest lucru se intamplă zilnic, riscul unui atac de cord se reduce la jumatate“, a declarat doctorul Karen Weatherby, cel care a coordonat studiul.
Studiul s-a desfasurat pe o perioada de cinci ani si a implicat monitorizarea a 200 de barbati.”
De pe stirileprotv.ro
Ce mai vorbesc fetele
Alexandra: ai citit?
Gia: buna asta. pei sa-i ajutam atunci
Alexandra: clar. da’ numa 10 minute! ca pe urma traiesc prea mult sau mai rau… devin nemuritori
Gia: da. deci in fiecare seara, inainte sa ne schimbam in pijamale. de la 10:00-10:10
Alexandra: is curioasa cum ne puteam noi, femeile prelungi viata
Gia: crezi ca exista un corespondent?
Alexandra: nu stiu… nu ma pronunt.. tre sa sefaca studii
Gia: ne oferim voluntare pt studiu?
Gia: Studiul s-a desfasurat pe o perioada de cinci ani si a implicat monitorizarea a 200 de barbati.
da, cred ca a fost interesant. deci asa sa facem
desi, daca e vb de circulatia sangelui
mai bine ii punem sa spele vase/ dea cu aspiratorul, faca ordine 30 de min pe zi
Alexandra: asta sigur ne prelungeste noua viata…
Alexandra: nu de alta dar accidentele casnice sunt cele mai dese
si daca se intampla ceva… ii punem sa se uite la sani ca sa le treaca
Posted by Gia Codrescu on Feb 7, 2011 in
Outside World Datele problemei: Telefonul de rezervări al Scala Pub a fost inaccesibil pentru aproape o zi întreagă deoarece îşi găsise un nou proprietar. Acesta a acţionat pe drum, astfel încât ajuns la locaţie, impresarul Scala s-a trezit subtil subtilizat. La propriu bineînţeles.
Posibila ipoteza: Un spărgător profesionist a pătruns în apartamentul victimei şi după ce a cotrobăit prin toată camera şi a găsit seiful în care victima ţinea ascunsă uriaşa avere Scala Pub, a dat peste telefonul uitat pe etajeră. Pe acesta tocmai a apărut un mesaj de la un fan Improvisneyland. Spărgătorul curios din fire a început să citească mesajul şi înduioşat peste măsură de cuvintele din mesaj, a lăsat seiful şi a plecat cu telefonul acasă ca să poata citi în linişte şi celalalte mesaje lăsate de fanii Improvisneyland. Între timp spărgătorul s-a hotărât să returneze discret telefonul şi să vină la fiecare spectacol Improvisneyland, deoarece de fiecare dată va vedea altceva.
Acum, baietii de la Improvisneyland incearca sa afle daca ipoteza de mai sus coincide cu adevarul… printr-un concurs. Baieti, nu va mai chinuiti, participanti, nu mai fabulati, va spun eu care este adevarul… fiindca am fost acolo. Va voi spune povestea fiindca stiu ca o greseala recunoscuta este pe jumatate iertata
M-am antrenat pentru misiunea asta timp de 3 luni de zile
In prima luna am pus la punct traseul. Joi la ora 2:40 pm. fix trebuia sa ma prezint in fata imobilului impresarului Scala. Locuieste intr-un bloc de 4 etaje, la ultimul etaj si la acea ora era plecat de acasa. La fel si familia de greci din stanga apartamentului (plecata in vacanta), la fel si batranica din dreapta (la Mega Image pentru cumparaturi). In celelalte doua apartamente de vis-a-vis locuiesc doua cupluri care la ora aia erau la servici. Cu o cheie speciala pregatita dinainte si 200 ml Bourbon baut trebuia sa intru in apartament fara sa ma simta nimeni. Urma sa gasesc seiful si sa-l deschid in 34 de minute. Banii in rucsac, usa inchisa in urma mea pe-aici ti-e drumul, pe usa din spate. Important era sa nu ma grabesc si sa fiu eficienta.
In a doua luna l-am urmarit pe impresar. Mi-am propus sa-l cunosc pana in cel mai mic detaliu, ca sa pot intui dinainte unde ar fi ascuns seiful si care ar fi parola. Zis si facut. L-am urmarit la lucru, pe strada, cand isi cumpara covrigi la metrou, cand se ducea la toaleta, cand refuza cersetorii pe strada, cand mangaia un golden retriever in parc, cand vorbea ore intregi la telefon, cand isi bea in liniste cafeaua, cand citea o carte in autobuz sau cand ajungea acasa tarziu si nu se stergea pe pantofi inainte sa intre. Punand cap la cap toate informatiile adunate am ajuns la urmatoarele doua concluzii: seiful se afla in congelator si parola era “killbill”.
In a treia luna mi-am facut curaj. M-am uitat la filme japoneze, am baut ceai de iasomie si am citit carti indiene din care am invatat sa-mi echilibrez chakra.
Ce urmeaza, va inchipuiti
In acea joi friguroasa (-11 grade celsius), cu cerul senin si soare puternic, dar muscator, m-am infiintat in fata blocului impresarului la ora 2:38 pm. Am tras aer in piept si impleticindu-ma putin, am inceput sa urc scarile. La 2:40 am fost in fata usii si, cu urechile ciulite, am introdus cheia in usa si am rasucit. Am apasat clanta si am rasuflat usurata. Am intrat. Apartamentul mic, cu doua camere parea proaspat renovat. Avea un aer de pensiune de munte. Pereti stralucitori, perdele grele, mobila putina. M-am dus direct spre bucatarie si acolo, pe o etajera era telefonul lui, uitat acasa. La asta nu ma asteptam. Ma uitam fix la el si mi se parea ca ma priveste, ca e un fel de camera de luat vederi. Ma asteptam sa sune in orice moment.
Am uitat atunci de programul meu, de timp, de seif, de tot si l-am luat in mana. Un model cu touch screen. Tot ce simteam atunci era o ameteala data de alcool, adrenalina si dorinta de a patrunde in viata intima a impresarului. De care intre timp cred ca ma indragostisem…
Ah! Dar tocmai in momentul in care l-am luat in mana a vibrat. Atat m-am speriat incat era sa-l scap si s-o iau la fuga lasand totul in urma, amprente peste tot si usa deschisa… Dar mi-am venit repede in fire. Era doar un mesaj. L-am deschis:
“Mi-a placut mult show-ul de aseara. M-a facut sa-mi amintesc de cand eram mic si ma jucam cu sor-mea. Nu aveam prea multe carti sau jucarii asa ca tot ce ne ramanea era sa inventam povesti. Ea incepea, eu continuam si tot asa. Multumesc! Voi veni si saptamana viitoare! Marius.”
In momentul ala am simtit ca ametesc si mai tare. In momentul ala l-am vazut pe fratiorul meu, cu care stateam si inventam povesti. Nu l-am mai vazut de… tare mult timp. Mi s-a facut un dor nebun de el si mi-am dat seama ce tocmai era sa fac… Sa fur de la cel care aduce bucurie. M-am uitat la ceas – era 3:20. Cand s-a facut atat de tarziu? Fiindca trebuia sa plec imediat, am sters bine cu o piele de caprioara etajera, am luat telefonul si stergandu-mi urmele, am iesit din apartament, din bloc, din cartier. Am ajuns in casa, inca in transa si am citit in continuare celelalte mesaje. Asa am adormit apoi… visand un curcubeu.
Ce urmeaza… istorie. Mi-am facut rezervare pentru a doua zi la spectacol, am venit cu 1 ora mai devreme, am reusit sa strecor telefonul in haina impresarului si am urmarit pentru prima data spectacolul…
De atunci mi-am jurat: voi veni in fiecare weekend si maine il voi suna pe fratior. Sa ne vedem, sa mai cream o lume impreuna.
Multumesc Improvisneyland! Sper sa nu ma pedepsiti prea tare!
Posted by Gia Codrescu on Jan 4, 2011 in
Outside World 
Asa ar arata coperta unui volum de poezii semnat George Chirila. Cine este George Chirila? Poet, membru al Uniunii Scriitorilor si actor la Teatrul National. Cand il intrebi insa ce profesie are va raspunde simplu: betiv.
Intalnirea a fost ca intr-un roman de Eliade. M-am urcat in tramvai si in sunetul monoton al rotilor pe sine, trecand de la frigul de afara la caldura molesitoare dinauntru, asezandu-ma in sfarsit pe un scaun, probabil am atipit… Atunci vocea harsaita a unui om in varsta ma trezeste brusc. “Domnisoara, faceti-mi si mie o poza!”. Atunci, fiindca eram cu mana pe aparat iar el parea bine-dispus si amabil, l-am incadrat si tac! i-am facut fotografia ce sta la baza copertei de mai sus… “Am iesit bine? Frumos?”. “Da”, raspund eu zambind “ati iesit mai tanar si mai frumos!”.
“Tanar…” sopteste el, in timp ce un suvoi mic de regret ii scapa din coltul ochiului stang si se prelinge pana la primul rid. “Imi trimiteti si mie poza? Va rog frumos. Uitati aici (scoate din buzunar o foaie mica impaturita pe care era scanat un buletin de membru) la Uniunea Scriitorilor – Calea Victoriei, nr. 133, biroul domnului Nicolae Manolescu. Scrieti pe plic Pentru George Chirila. Acesta este numele meu – George Chirila. Scriitor si actor la Teatrul National. De profesie betiv.” Si atunci remarc sticla de tarie desfacuta pe care o tinea in mana, pe jumatate goala deja.
Apoi incep mai multe povesti, spuse cu o voce frumoasa, lucrata, foarte clara care insa, din pacate, nu reusea sa urmeze sirul gandurilor amestecate. “Cand eram profesor in Moldova…”, “Va place Draga Olteanu-Matei?”, “Va invit la teatru, pe 13 februarie jucam…”
Urmeaza statia Moghioros. Conexiune cu 61, 62, 386… “Trebuie sa cobor. Multumesc! Poate o sa va trimit fotografia! La multi ani! Numai bine!”
Ajung acasa si caut numele lui pe internet. Singurele rezultate sunt despre 3 carti scrise de el, ce pot fi cumparate online de la cateva librarii. Nu va ingrijorati, nu sunt scumpe. Costa doar cativa lei. Si cati or mai fi ca el…
