Posted by fatacuportocale on Jan 21, 2008 in
Knowledge “În timpul somnului trecem printr-o fază deosebită numită “somn paradoxal“. Ea durează cincisprezece-douăzeci de minute, apoi se întrerupe ca să revină mai îndelung o oră şi jumătate mai târziu. De ce a fost numită astfel această perioadă de somn? Deoarece este paradoxal să ai o activitate nervoasă intensă chiar în momentul celui mai profund somn.
Dacă nopţile bebeluşilor sunt adesea foarte agitate, asta se datorează acestui somn paradoxal (proporţii: o treime de somn normal, o treime de somn uşor, o treime de somn paradoxal). În timpul acestei faze a somnului lor, bebeluşii prezintă deseori mimici ciudate care îi fac să ia mina unui adult, chiar a unui bătrân. Pe fizionomia lor se zugrăveşte rând pe rând furia, bucuria, tristeţea, frica, surpriza, deşi n-au cunoscut încă astfel de emoţii. S-ar zice că trec în revistă expresiile pe care le vor avea mai târziu.
După aceea, în cursul vieţii de adult, fazele de somn paradoxal se reduc cu vârsta, ajungând la numai o zecime, dacă nu şi mai puţin, din totalitatea timpului de somn.
Experienţa este trăită ca o plăcere şi poate să provoace erecţii la bărbaţi.
S-ar părea că, în fiecare noapte, avem de primit un mesaj.
S-a făcut o experienţă. Un adult a fost trezit în mijlocul somnului paradoxal şi a fost rugat să povestească ce visa în acel moment. Apoi a fost lăsat să adoarmă din nou ca să fie iar trezit la următoarea fază de somn paradoxal. Astfel s-a constatat că, chiar dacă povestea celor două vise era diferită, prezenta totuşi un nucleu comun. Totul se petrece de parcă visul întrerupt s-ar repeta într-un mod diferit ca să transmită acelaşi mesaj.
Recent, cercetătorii au emis o teorie nouă. Visul ar fi un mijloc de uitare a presiunilor sociale. Visând, uităm ceea ce am fost constrânşi să învăţăm în timpul zilei şi vine în contradicţie cu convingerile noastre profunde. Toate condiţionările impuse de exterior dispar. Atâta vreme cât oamenii visează, este imposibil să-i manipulezi complet. Visul este o frână naturală a totalitarismului.”
Edmond Wells,
Enciclopedia cunoaşterii relative şi absolute, volumul III
Posted by fatacuportocale on Jan 12, 2008 in
Knowledge “Populaţia se împarte în trei grupe. Cei care vorbesc având drept referinţă limbajul vizual, cei care vorbesc având ca referinţă limbajul auditiv, cei care vorbesc având drept referinţă limbajul corporal. Vizualii spun cât se poate de natural: “Vezi”. Şi asta pentru că vorbesc numai prin imagini. Ei arată, observă, descriu cu culori, precizează “e clar, e vag, e transparent”. Folosesc expresii precum “viaţa în roz”, “nu mai avem ce vedea”, “cai verzi pe pereţi”.
Auditivii spun cât se poate de natural: “Auzi”. Vorbesc cu cuvinte sonore care evocă muzica şi zgomotul: “surdină”, “clopoţire”. Iar adjectivele lor sunt “melodios”, “discordant”, “audibil”, “răsunător”.
Senzitivii corporali spun cât se poate de natural: “Simţi”. Vorbesc prin senzaţii: “te-ai prins”, “ai încasat-o”, “te-ai turtit”. Folosesc expresii de genul: “sunt sătul până-n gât”. Adjectivele lor sunt “rece”, “călduros”, “excitat/calm”.
Apartenenţa la unul dintre aceste grupuri se recunoaşte după felul în care un interlocutor mişcă ochii.
Dacă, atunci când i se cere să-şi amintească ceva, începe prin a ridica ochii în sus, înseamnă că e un vizual. Dacă îşi îndreaptă privirea într-o parte, atunci e un auditiv. Dacă lasă ochii în jos, vrând parcă să-şi caute mai bine senzaţiile în el însuşi, atunci e un senzitiv.
O astfel de cunoaştere permite să se acţioneze asupra tuturor tipurilor de interlocutori folosind cele trei registre lingvistice.
De aici, se poate merge mai departe creând puncte de ancorare fizice. Acţiunea constă în a aplica un punct de presiune pe o parte a interlocutorului când vrem să-l stimulăm în momentul în care îi transmitem un mesaj important, de felul “contez pe tine pentru a duce la bun sfârşit această treabă”. Dacă, în acel moment, exercităm o apăsare pe antebraţul său, va fi stimulat la fiecare nouă apăsare pe acelaşi antebraţ. o formă de memorie senzorială.
Atenţie însă să nu-l faceţi să funcţioneze invers! Să luăm exemplul unui psihoterapeut care îşi primeşte pacientul bătându-1 uşor pe umăr şi plângându-se: “Deci, prietene, nu ţi-e mai bine”. Medicul respectiv poate să practice cea mai bună terapie din lume, căci pacientul său va reveni brusc la toate angoasele lui dacă, înainte de a-l părăsi, repetă gestul.”
Edmond Wells,
Enciclopedia cunoaşterii relative şi absolute, volumul III
Tags: limbaj
Posted by fatacuportocale on Nov 13, 2007 in
Knowledge “Toţi suntem nişte câştigători. Căci toţi provenim din acel spermatozoid campion care şi-a împins cei trei sute de milioane de concurenţi.
A câştigat dreptul de a-şi transmite seria lui de cromozomi care au făcut să exişti tu şi nu altul.
Spermatozoidul tău a fost cu adevărat dotat. Nu s-a rătăcit în nu ştiu ce ungher. A ştiut să găsească drumul cel bun. Poate că a făcut în aşa fel ca să bareze calea altor spermatozoizi rivali.
Multă vreme s-a crezut că spermatozoidul cel mai rapid reuşea să fecundeze ovulul. Nici vorbă de aşa ceva. Câteva sute de spermatozoizi ajung în acelaşi timp în jurul oului. Şi stau acolo aşteptând, agitându-şi filamentul. Numai unul dintre ei va fi ales.
Deci ovulul alege spermatozoidul câştigător din toată masa de spermatozoizi solicitanţi care se înghesuie la uşa lui. Conform căror criterii? Cercetătorii şi-au pus mult timp această întrebare. Recent au găsit soluţia. Ovulul îl alege pe acela care “prezintă caracteristicile genetice cele mai diferite de ale sale“. Problemă de supravieţuire. Ovulul nu ştie nimic de cei doi parteneri care fac dragoste deasupra lui, aşa că încearcă pur şi simplu să evite problemele de consanguinitate. Natura face ca cromozomii noştri să tindă să se îmbogăţească cu ceea ce e diferit de ei, nu cu ceva similar lor.”
Edmond Wells,
Enciclopedia cunoaşterii relative şi absolute, volumul III
Tags: diferente
Posted by fatacuportocale on Nov 3, 2007 in
Knowledge “Cu cincizeci şi două de figuri, jocul de cărţi obişnuit este în sine o învăţătură, o istorie. Mai întâi, cele patru culori semnifică cele patru domenii de mutaţii ale vieţii. Patru anotimpuri, patru emoţii, patru influenţe ale planetelor…
1. Inima: primăvara, afectivul, Venus.
2. Caroul: vara, călătoriile, Mercur.
3. Trefla: toamna, munca, Jupiter.
4. Pica: iarna, dificultăţile, Marte.
Cifrele şi personajele nu sunt alese la întâmplare. Toate înseamnă o etapă a existenţei umane. De aceea jocul de cărţi banal a fost folosit ca şi tarotul pentru ghicit. De exemplu, se pretinde că şasele de inimă înseamnă primirea unui cadou; cinciul de caro, ceartă cu o fiinţă dragă; regele de treflă, celebritatea; valetul de pică, trădarea unui prieten; asul de inimă, o perioadă de odihnă; dama de treflă, un noroc; şaptele de inimă, căsătorie. Toate jocurile, chiar şi cele mai simple, conţin ceva din înţelepciunea antică.”
Edmond Wells,
Enciclopedia cunoaşterii relative şi absolute, volumul III
Tags: intelepciune, joc
Posted by fatacuportocale on Nov 2, 2007 in
Knowledge “După forma lor, cifrele ne istorisesc evoluţia vieţii. Tot ce e curb indică dragostea. Tot ce e linie dreaptă indică ataşamentul. Tot ce e încrucişare indică încercările prin care treci. Să le examinăm.
0: este golul. Oul originar închis.
1: este stadiul mineral. E doar o linie. E starea de nemişcare. E începutul. A fi, doar a fi, aici şi acum, fără a gândi. E primul nivel a conştiinţei. Acolo e ceva care nu gândeşte.
2: este stadiul vegetal. Partea inferioară e formată dintr-o linie, vegetalul este deci ataşat pământului. Vegetalul nu-şi poate mişca piciorul, e sclavul solului, dar e dotat cu o curbă în partea de sus. Vegetalul iubeşte cerul şi lumina, şi pentru ele se face frumoasă floarea în partea ei superioară.
3: este stadiul animal. Nu mai există linie. Animalul, desprins de pământ, se poate mişca. Are două rotunduri; iubeşte în partea de sus şi în partea de jos. Animalul reacţionează ca sclav al sentimentelor sale. Iubeşte, nu iubeşte. Egoismul este principala lui calitate. Animalul este prădător şi pradă. Îi este teamă în permanenţă. Dacă nu reacţionează în funcţie de interesele sale directe, moare.
4: este stadiul uman. Este nivelul de deasupra nivelelor mineral, vegetal şi animal. Se află la răscruce de drumuri. Este prima cifră cu încrucişare. Dacă 4 reuşeşte propria schimbare, trece în lumea superioară. Iese din stadiul de sclav al sentimentelor prin liber arbitru. Fie îşi realizează destinul, fie nu-l realizează. Dar noţiunea de libertate de alegere îi dă voie şi să nu-şi realizeze misiunea de cucerire a libertăţii şi a dominării propriilor sentimentelor. 4 îţi dă voie să rămâi în mod liber animal sau să treci la etapa următoare. Aceasta este miza actuală a omenirii.
5: este stadiul spiritual. Este contrariul lui 2. 5 are linia sus, este legat de cer. Are o curbă în partea de jos: iubeşte pământul şi pe locuitorii lui. A reuşit să se elibereze de pământ, dar nu şi de cer. A trecut de încercarea crucii lui 4 dar planează.
6: e o curbă continuă fără unghiuri, fără linie. E dragostea totală. E aproape spirală, se pregăteşte să meargă spre infinit. S-a eliberat de cer şi de pământ, de orice blocaj superior sau inferior. Este pur canal vibrator. Mai are de împlinit însă un lucru: să treacă în lumea creatoare. 6 este şi forma fetusului în gestaţie.
7: este cifra de trecere. Este un patru inversat. Şi în acest caz ne aflăm la o răscruce. S-a încheiat un ciclu, cel al lumii materiale; trebuie deci să se treacă la ciclul următor.
8: este infinitul. Dacă îl desenezi, nu te mai opreşti niciodată.
9: este fetusul în gestaţie. 9 este inversul lui 6. Fetusul se pregăteşte să se întoarcă în real. Va da naştere lui…
10: este acel zero al oului originar, dar la o dimensiune superioară. Acest zero al dimensiunii superioare va lansa din nou un ciclu de cifre dar la o scară superioară. Şi aşa mai departe.
De flecare dată când scriem o cifră, transmitem această înţelepciune.”
Edmond Wells,
Enciclopedia cunoaşterii relative şi absolute, volumul III
Tags: intelepciune
