despre comunicare, cunoastere, curaj
Stiu ca avem din ce in ce mai putin timp. Sa incercam totusi sa avem rabdare cu acest filmulet – este incredibil, revelator si foarte adevarat 
Personajul din poveste face complimente oamenilor gratuit – insa sunt complimente adevarate, toti vedem acele lucruri, singura diferenta este ca el le spune. Insa cand intalneste pe cineva caruia nu-i plac complimentele…
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Cbk980jV7Ao]
Da, eu vorbesc acolo
Emisiune Empower la Radio Lynx despre Puterea Zambetului
“O minte atentă şi logică este în stare să prevadă orice strategie umană. Există totuşi un mijloc de a rămâne imprevizibil: este de ajuns să introduci un mecanism aleator într-un proces de decizie. De exemplu, să încredinţezi sorţii unei aruncări de zaruri direcţia în care va fi lansat următorul atac.
Introducerea a puţin haos într-o strategie globală nu numai că permite efecte-surpriză ci, în plus, oferă posibilitatea de a păstra secretă logica care stă la baza deciziilor importante. Nimeni nu poate să prevadă rezultatul unei aruncări de zaruri.
Evident, în timpul războaielor, puţini generali îndrăznesc să supună capriciilor hazardului alegerea viitoarei manevre. Cred că este de ajuns inteligenţa lor. Totuşi, zarurile sunt cu siguranţă cel mai bun mijloc de a îngrijora adversarul care se va simţi depăşit de un mecanism de gândire căruia nu-i sesizează logica. Dezamăgit şi dezorientat, el va reacţiona cu teamă şi din acel moment va deveni complet previzibil.”
Edmond Wells,
Enciclopedia cunoaşterii relative şi absolute, volumul III
“Oamenii sunt interesaţi de furnici deoarece cred că acestea au ajuns să creeze un sistem totalitar reuşit. Este adevărat că din afară ai impresia că în furnicar toată lumea munceşte, toată lumea e ascultătoare, toată lumea e gata să se sacrifice, toată lumea e la fel. Şi, deocamdată, toate sistemele totalitare ale oamenilor au eşuat…
Aşa că s-a mers cu gândul la copierea insectei sociale (oare emblema lui Napoleon nu era albina?). Feromonul care inundă furnicarul cu o informaţie globală este televiziunea planetară de azi. Omul crede că oferind tuturor ceea ce consideră a fi mai bun, se va ajunge într-o zi la o omenire perfectă.
Nu acesta este însă sensul lucrurilor.
Natura, să nu-i fie cu supărare domnului Darwin, nu evoluează spre supremaţia celor mai buni (de altfel, după care criterii?)
Natura îşi extrage forţa din diversitate. Are nevoie de buni, de răi, de nebuni, de disperaţi, de sportivi, de infirmi, de cocoşaţi, de handicapaţi, de veseli, de trişti, de inteligenţi, de imbecili, de egoişti, de generoşi, de mici, de mari, de negri, de galbeni, de piei-roşii, de albi… Are nevoie de toate religiile, toate filozofiile, toate fanatismele, toate înţelepciunile… Singura primejdie e ca una din aceste categorii să nu fie eliminată de o alta.
S-a văzul cum lanurile de porumb, artificial concepute de om şi formate din fraţii gemeni ai celui mai bun ştiulete (cel care are nevoie de mai puţină apă, cel care rezistă mai bine la îngheţ, cel care dă boabele cele mai frumoase) piereau brusc la cea mai uşoară maladie. În timp ce câmpurile de porumb sălbatic, formate din mai multe soiuri diferite, fiecare având specificitatea, punctele slabe şi anomaliile lui, reuşeau totdeauna să supravieţuiască epidemiilor.
Natura urăşte uniformitatea şi iubeşte diversitatea. Poate că în asta şi constă geniul ei.”
EDMOND WELLS,
Enciclopedia cunoaşterii relative şi absolute.
“Trebuie să ne imaginăm că conştientul este partea aparentă a gândirii noastre. Avem 10% de conştient aparent şi 90% de inconştient ascuns.
Când vorbim, trebuie ca cei 10% ai conştientului nostru să se adreseze celor 90% ai inconştientului interlocutorilor noştri.
Ca să reuşim acest lucru, trebuie să trecem de bariera filtrelor de neîncredere care împiedică informaţiile să coboare până la inconştient.
Unul dintre mijloacele de a reuşi acest lucru constă în mimarea ticurilor celorlalţi. Ele apar foarte clar în momentul meselor. Profitaţi deci de acest moment crucial ea să vă observaţi cu atenţie interlocutorul. Dacă vorbeşte punând o mână la gură, imitaţi-1. Dacă mănâncă cartofii prăjiţi cu degetele, faceţi la fel, iar dacă îşi şterge des gura cu prosopul, adoptaţi aceeaşi mişcare.
Puneţi-vă întrebări simple precum: “Se uită la mine când vorbeşte?”, “Vorbeşte când mănâncă?” Reproducând ticurile pe care le manifestă în momentele cele mai intime, hrănirea, îi transmiteţi în mod automat mesajul inconştient:
“Sunt din acelaşi trib cu tine, avem acelaşi fel de comportament şi deci probabil aceeaşi educaţie şi aceleaşi preocupări”.”
Edmond Wells,
Enciclopedia cunoaşterii relative şi absolute, volumul III
“Pentru a înţelege absenţa fricii la furnică, trebuie să ne amintim că ansamblul furnicarului trăieşte ca un organism unic. Fiecare furnică în parte joacă acelaşi rol cu celula unui corp omenesc.
Extremităţile unghiilor noastre se tem oare că vor fi tăiate? Firele de păr de pe bărbie se înfioară la apropierea briciului? Degetul nostru gros de la picior se sperie atunci când e pus să încerce temperatura apei dintr-o cadă, care poate că e clocotită?
Ele nu simt frică deoarece nu există ca entităţi autonome.
La fel, dacă mâna noastră stângă o ciupeşte pe cea dreaptă, ea nu va trezi duşmănia acesteia din urmă. La fel, dacă mâna noastră dreaptă e împodobită cu mai multe inele, ea nu-i va provoca stângii vreo reacţie de gelozie. Grijile şi preocupările dispar complet când uiţi de tine pentru a nu te mai gândi decât la ansamblul organismului-comunitate.
Poate că acesta este unul din secretele reuşitei sociale a lumii furnicilor.”
EDMOND WELLS,
Enciclopedia cunoaşterii relative şi absolute, volumul II
“Fiinţele omeneşti au creiere independente: emisfera dreaptă şi emisfera stângă. Fiecare dispune de un spirit propriu. Creierul stâng este hărăzit logicii, este creierul cifrelor. Creierul drept este hărăzit intuiţiei, e creierul formelor. Pentru aceeaşi informaţie, fiecare emisferă va avea o analiză diferită, putând să ducă la concluzii complet contrare.
(A fi dreptaci inseamna sa fii guvernat in principal de emisfera stanga a creierului, iar a fi stangaci, de emisfera dreapta. De aceea se spune ca cel mai bine este sa fii ambidextru – cele doua emisfere comunica intre ele mult mai usor. Insa si noi am putea sa ne imbunatatim aceasta comunicare prin conferirea unei atentii mai mari emisferei drepte, prin contactul cu arta)
S-ar părea că numai noaptea emisfera dreaptă, consilier inconştient, prin intermediul viselor, îşi dă acordul emisferei stângi, realizator conştient, după modelul unei perechi în care soţia, intuitivă, şi-ar strecura pe furiş părerea soţului materialist.
După părerea savantului rus Vladimir Vernadski, inventatorul cuvântului “biosferă” şi â filozofului Teilhard de Chardin, acest creier feminin intuitiv ar mai avea o calitate, aceea de a putea să se branşeze la ceea ce ei au numit “noosferă“.
Noosfera ar fi un nor mare care înconjoară planeta ca şi atmosfera sau ionosfera. Acest nor sferic imaterial ar fi format din inconştientele umane emise de creierele drepte. Ansamblul ar forma un mare Spirit imanent, Spiritul uman global într-un fel.
Astfel credem că ne imaginăm sau că inventăm lucruri pe care, în realitate, creierul nostru drept le ia pur şi simplu de acolo. Iar când creierul nostru stâng ascultă cu atenţie creierul drept, informaţia trece şi duce la o idee aptă să se concretizeze în fapte.
Conform acestei ipoteze, un pictor, un muzician, un inventator sau un romancier n-ar fi decât nişte receptori radio capabili, cu creierul lor drept, să ia din inconştientul colectiv apoi să lase emisferele dreaptă şi stângă să comunice destul de liber ca să reuşească să pună în practică aceste concepte care se găsesc în noosferă.”
Edmond Wells,
Enciclopedia cunoaşterii relative şi absolute, volumul III
Copyright © 2010 Gia Codrescu All rights reserved. Theme by Laptop Geek.