In 7 zile vei muri. Imi pare rau ca nu m-am gandit niciodata la tine pana acum, ca nu am avut prilejul sa ne cunoastem mai bine (stii cum e, nu iti dai seama ce ai pana nu pierzi). Acum nu te simt, fiindca functioneaza inca anestezia, dar stiu ca esti acolo, mic si fricos. Empatizez cu tine. Stiu cum e sa fii pe marginea prapastiei, sa-ti dai seama ca tot ce a fost pana atunci se va schimba irevocabil. Sa fii inca pe pamant stabil si sa stii ca in curand vei cadea in gol. E foarte greu de acceptat aceasta situatie. Parca in ciuda tuturor evidentelor, mai speram la o minune.

In cazul tau nu va fi nicio minune. Ai deasupra ta un pansament imbibat cu o substanta ce, in cateva zile, te va omora. Deja simti cum otrava se scurge spre tine. Poti sa-i simti mirosul intepator si gustul amar. Nu ai nicio scapare, asa ca tot ce-ti ramane de facut este sa te impaci cu situatia.

Doctorul a zis ca exista posibilitatea “sa zvacnesti”. Chiar asa s-a exprimat. Adica sa lupti, sa rezisti, sa vrei sa ramai in viata. In acest caz, a spus el, ar fi bine sa iau niste calmante (Ketonal) si sa vin mai repede la consult. Moment in care te va executa. Asa ca… ce rost are sa lupti?

Poate vrei o moarte demna? Sa nu te lasi doborat, sa fii un erou? La ce bun? Eroii ajung in acelasi pamant ca si cei care s-au resemnat si au plecat capul, doar ca primii, atunci cand inca sunt in viata, in loc sa se bucure de timpul ramas, se lasa manati de ura si razbunare.

Cu totii murim, stii foarte bine. Ne nastem cu o boala incurabila datorita careia mai avem de train doar, aproximativ, 90 de ani Doar ca unii se intampla sa moara mai devreme, altii mai tarziu. Nimeni nu are scapare. Diferenta se face la felul in care alegem sa ne traim viata.

Acceptare, meditatie, iubire sau Lupta, agitatie, furie. Tu ce alegi?

Anestezia dispare incet si incep sa te simt. Esti la faza negarii. Creatura mica, gandacel, iubire… nu vrei sa accepti ca vei muri. Te inteleg. Iti placea viata. Si cand te gandesti la toti oamenii aia care isi bat joc de trupul lor cu droguri, tutun, alcool, nesomn, sedentarism si mancare nesanatoasa… Ai vrea sa le spui cum e sa fii bolnav incurabil, cum e sa fii in pragul mortii. Ai vrea sa le spui cat de mult vrei sa traiesti, ca ai vrea sa-ti dea tie trupurile lor, daca ei nu le vor. Ca ai fi vrut sa mai ai o sansa…

Zilele astea pot fi cele mai frumoase din viata ta. Poti acum, fata-in-fata cu moartea, sa traiesti cu adevarat. Stiu ca suna ca un cliseu, dar asa e. Poti acum sa nu mai amani sa faci lucrurile pe care ti le doresti, ca inainte, cand te indreptai spre a nu le mai face niciodata.  Poti acum sa te bucuri pentru ultima data de o pala de vant cu miros de covrigi calzi, de sfarsitul verii, de o limonada cu menta. Poti acum sa le vezi si sa le simti cu adevarat. Poti sa pui in ordine ce ai lasat nerezolvat, poti spune ce ti-ai dorit mereu si n-ai avut curajul. Asa ca nu lupta. Accepta moartea si bucura-te de viata.

Simt ca incepi sa fii de acord cu mine, dar inca tremuri de frica si dai din picioare, fiindca incepe sa ma doara locul in care esti. E normal sa-ti fie frica, fiindca nu stii ce te asteapta. Erai obisnuit sa te gandesti la viitor si sa planuiesti ce vei face. Acum nu mai poti face niciun plan. E o aruncare in gol, nu stii ce te asteapta jos. Poate fi o pajiste insorita cu trifoi si margarete sau o cadere infinita, rece, intunecoasa. Moartea adora sa tina secrete si sa faca surprize. Sper ca tie sa-ti faca o surpriza frumoasa.

Vorbesc atata de tine dar de fapt vorbesc despre mine. Esti o parte din mine, iar eu, la 24 de ani, am inceput sa mor, cate putin.

Adio. Accept. Incep sa traiesc. Sa iubesc si sa iau Ketonal.

Pe mai incolo!

This inspires me

• Intellect: Thinker
• Skills: Performer
• Emotions: Instructor
• Dynamism: Innovator

Your Core Skills

Confident and articulate you are a people-person and a gifted facilitator. You have the ability to inspire and motivate a team. You thrive when you’re the centre of attention and feed off the energy of the group. You enjoy rational thinking assessing problems carefully from all angles before reaching a conclusion. Original thought and innovation comes naturally to you.

Potential Areas Of Weakness

You can get quite addicted to group dynamics and sometimes find it hard to work quietly on your own. You think and talk big but this can be at the expense of focus on routine planning and organisational tasks. The practical details may not be so exciting to you but that doesn’t mean you can neglect them. You need to make sure you listen as well as lead.

Areas You Might Want To Work On

• Make a conscious effort to enjoy working alone from time to time rather than seeking an audience as a natural leader there is always room to improve your listening skills so that all team members feel valued and integrated work hard at giving the necessary attention to time management and organisational tasks

Careers That May Suit You

• BROADCASTER/PRODUCER, SALES REPRESENTATIVE, UNIVERSITY PROFESSOR, COMEDIAN, DIPLOMAT, POLITICIAN

Your Detailed Personality Assessment

Winning the respect and loyalty of your colleagues comes easily to you. You feel very at home in the limelight and are a natural when it comes to enthusing and inspiring those around you. But how often do you sit down and really think about ways that you could use your wonderful unique skills to truly make the impact that you would like You enjoy a challenge and always rise to the occasion so make sure that your attitude stays fresh so that you perform to your highest abilities in everything that you do.

You’re quite a maverick at heart. Not for you the traditional paths of career development. You have true entrepreneurial flair and are always thinking of new and original ways to get ahead in life. It’s good to keep things fresh. You like variety and may feel frustrated in a work set-up which limits your potential for self-expression. Being your own boss is definitely appealing to you.

Life may feel quite stark to you right now. It’s sometimes hard to see a way out of the daily grind as if you’re stuck on a treadmill with no way of getting off. Work worries are only adding to your general stress level. You’re naturally quite a sensitive person. You don’t like uncertainty and prefer to feel secure.

The way you approach each day can have huge implications for your success in the workplace. And it seems that you have your priorities right. You have a very bright disposition and generally see the positive side of things. You know yourself well and know what you need to feel good. The only danger is that sometimes you may lack the go-getting energy that can be beneficial in driving your career forwards.

The Future

Maybe things have got a bit stale at work and you feel like you’ve outgrown your current job or perhaps you’re feeling super ambitious and want make your mark with a big career move. Either way it’s time for a change. Moving on is a really positive decision since it affords fantastic growth opportunities and learning experiences. You may feel like you’re a bit stuck for ideas right now. It’s important that you really try to listen to your inner voice and ask what it is that you want from life. By being true to yourself you’ll find that the inspiration will flow and allow you to develop and shine in the most amazing ways.

What would spark a conversation with you?

What makes you feel free?

What's your favourite drink?

“You can be both calm and peaceful and you like to feel free to explore your environment. You can be a little nostalgic and you love revisiting familiar places and memories. Your choice of drink shows that you care about your health and make sure you’re putting the right stuff in. When it comes to holidays you’ll take experience over comfort every time whether under canvas or under the stars. You love the chance to be in the wilderness and relish the freedom of being in charge of where you’re heading.”

What's one of life's little pleasures?

Right now, what would you most like to be doing?

“As for the home you’re a bit of a traditionalist. You like to feel cozy and comfortable. Family time is top of the pops for you. You want to savor every precious moment. Life doesn’t get any better. For kicks you like to be spoilt rotten. It’s always so much fun opening gifts. Nothing beats that kind of surprise.”

What's your style of bedroom?

What's your kind of excitement?

“When it comes to art you appreciate flair and precision. Highbrow and in the know you’ve got an eye for fine detail. You love nothing more than a music gig in the open air with a bunch of friends and a couple of drinks. You get a real buzz from watching a live performance – there’s no better escape. You love being a little bit naughty. Nothing beats getting up close and personal with the object of your affection! When you think of freedom you think of hanging out with good friends. You’re always happy to make the first leap.”

“And what turns you off It might sound cruel – but half man half wolf That’s gross! For you friendship is all about being there for one another. It’s so precious to know that there are a few special people in the world that you can always rely on.”

Youniverse personaliy test

Multumesc mama pentru entuziasmul in fata lucrurilor mici, pentru mirarea naiva indreptata catre lucrurile deja stiute, dar mereu surprinzatoare, pentru apetitul catre placere si dragostea de natura. Multumesc pentru dorinta de a citi.

Multumesc tata pentru obsesia oportunitatilor care odata pierdute nu se mai intorc. Multumesc pentru gandirea jucausa, ironica, ce face interesante cele mai banale activitati. Multumesc pentru pasiunea pentru sience fiction si respectul pentru lucrurile mai mari decat noi (universul) sau diferite de noi (alte civilizatii).

Multumesc Florina, pentru constiinta frumusetii, aceasta calitate ce poate face o femeie sa straluceasca; frumusetea vazuta ca adecvare.

Multumesc Cristi, pentru Salvador Dali si Antonio Gaudi. Multumesc pentru tangourile celebre, Maria Tanase, muzica rock si Pasarea Colibri.

Multumesc Timi, pentru ca mi-ai aratat ce inseamna o familie – cu mai multe sau mai putine probleme, insa unita. Multumesc pentru ca mi-ai aratat ce inseamna linistea, rabdarea, povestitul lucrurilor asezat, cu dragoste si intelepciune. Multumesc pentru jocul de canasta care poate aduce laolalta oamenii, prin transformarea lui intr-un ritual.

Multumesc Andrei pentru cuvantul “insa”, care e de preferat lui “dar” – primul adauga, al doilea contrazice. Multumesc pentru ideea ca trebuie sa gandesti inainte de a spune ceva , ca trebuie sa fii asertiv si in acelasi timp prieten, sa te imbraci ca un lider daca vrei sa fii perceput astfel, sa te intorci cu tot corpul catre cel cu care vorbesti, sa termini pregatirea unui eveniment cu 2 saptamani inainte si sa te gandesti la toate detaliile.

Multumesc Aricel pentru cuvantul “scuze” si “a te aseza”, in opozitie cu “a te pune”. Multumesc pentru ideea ca lipsa conflictului este mult mai importanta decat adevarul (cine are sau nu dreptate). Multumesc pentru pasiunea pentru informare (stiri nationale si internationale), pentru ideea ca trebuie mai intai sa cresti, sa stai pe picioarele tale inainte de a-ti impleti sufletul cu cel al altcuiva, pentru ca acel cineva poate disparea oricand. Multumesc pentru politete, simplitate, eleganta, altruism, imprevizibilitate si modestie, pentru necesitatea de a-ti urma vocatia fara a amana, de a depune efort de invatare si lucru, pentru a te auto-depasi mereu, pentru respectul fata de dorintele (chiar daca ti se par ciudate sau absurde) ale celuilalt si pentru ordinea lucrurilor lui, atunci cand esti la el acasa.

Multumesc Alexandra, pentru empatie, pentru atitudinea rezervata si calda atunci cand cineva povesteste o problema, pentru sprijinul emotional, fara solutii rationale care trebuie acordat.

Multumesc Sorin Tudor pentru constiinta faptului ca poti da mana o singura data cu cineva, cu care sa nu vorbesti apoi, insa pe care sa-l tii minte toata viata. Un om cu personalitate puternica, foarte cald.

Multumesc Puiu, pentru constiinta importantei cuvintelor – cuvintele potrivite la momentul potrivit inseamna totul. Iar asta vine doar din multa experienta cu oameni, de multe feluri, in multe situatii diferite.

Multumesc Pao, pentru calmul si intelepciunea cu care trebuie sa abordezi orice problema, pentru faptul ca orice conflict trebuie aplanat, pentru soarele care trebuie sa incalzeasca casa si ordinea asortata in care trebuie sa stea, la locul lor, toate obiectele.

Multumesc Antony Hopkins pentru ideea ca orice rol se poate mula pe personalitatea actorului, nu e neaparata nevoie sa fie invers.

Multumesc Andra, pentru ca m-ai facut sa simt importanta imbratisarilor.

Multumesc Daniela, pentru ca mi-ai aratat cum se poate face un prieten – in timp foarte lung, cu pasi mici, cu multa atentie si dragoste neconditionata.

Multumesc Geo, ca esti langa mine si mi-ai aratat ca perfectiunea exista.

Mai am o lista lunga de autori de carti si personaje, de profesori si sefi, de prieteni sau persoane pe care le-am vazut doar o data pe strada. Fiecare m-a invatat cate-ceva insa pentru moment, invataturile de mai sus staruie cel mai puternic in mine. Obiecte decorative dragi si esentiale

Sonata Lunii nu e la fel fara tine. Clapele pianului sunt reci, lipsite de nuanta, fara vibratia corzilor tale. Fildesul nu poate egala metalul lor cald, incalzit de atingerea arcusului meu. Do, Sol, Re, La. Dorinta, Solitudine,  Renastere, Labirint.

Gandeste-te la un elefant. Apoi la un copac. Din coltii primului si trupul celui de-al doilea se fabrica cele doua intrumente. Metalul este scos din pantecele pamantului. Iar sunetele… Sunetele se afla in degetele celui care canta. Gandeste-te la inima interpretului. Acolo ele se nasc si calatoresc prin sange, pana la degete. Ai vazut cum isi freaca degetele cei care se pregatesc sa cante? Ii gadila, fiindca sunetele se afla deja in buricele lor, asteptand cu nerabdare sa iasa.

Dorinta de a iubi, Solitudinea lumii interioare, Renasterea cu fiecare rasarit si Labirintul de sensuri. Despre asta e viata. Despre asta e violoncelul.

Pianul in schimb are o existenta liniara. Previzibila. Superficiala. Octavele sunt asezate consecutiv, clapele stau ca niste soldati bine pregatiti si fidelizati pana la os. Clapele negre sunt singurele care se razvratesc, insa nici ele prea mult. Doar cu un semiton. Poti canta la pian fara sa stii sa canti, trebuie doar sa apesi pe clape. Incearca sa faci la fel cu un violoncel. Te va avertiza rapid ca ai un drum lung de parcurs, scotandu-si ghiarele si zgariind cu ele o tabla imaginara.

Clapele pianului pot reda un ropot de ploaie de vara, rostogolirea unor baloti usori de grau pe o pajiste, piruetele unei frunze luate de vant, dar nu pot reda niciodata un sentiment. Pianul este despre peisaj. Despre Frumos sau Urat. Violoncelul este despre Om, despre bucurie sau tristete, despre Bine sau Rau.

Viata mea e o partitura de pian. Frumoasa, dar nu e de ajuns. Vreau sa ma strangi in brate. Atunci venele mele intra in vibratie, interiorul meu se goleste – doar un aer plin de energie ramane in mine. Gatul mi se lungeste si de undeva din locul unde se afla creierul meu, poti sa ma reglezi. O tonalitate mai jos, sau una mai sus. Ne acordam.

Hai sa facem din piesa asta o eternitate. Numar zilele bune dupa numarul eternitatilor pe care le traiesc.

E un castel micut, nu are decat patru turnulete, si totusi are atat de multe detalii, de parca ar fi fost sculptat in filigran. Te poti uita la el zile, luni, ani intregi fara sa te plictisesti. Fiindca mereu gasesti cate o forma noua sau o noua fateta redata de recompunerea formelor ce il alcatuiesc.

Imi place sa ma asez jos in iarba, cu fata la el si doar sa-l privesc. Ma pierd atunci cu totul – uit ce aveam de facut in ziua respectiva, uit cum trece timpul si ca ar fi trebuit sa-mi iau o bluza mai groasa pe mine. Pur si simplu il admir, sau mai degraba, il contemplu. Fiindca e un castel la fel de linistit ca un templu.

Cred ca din cauza ca este atat de linistit, in preajma lui mi se face repede somn. Poate si fiindca am incredere in el si ma simt aparata, in siguranta, asa cum se simte un pui de vultur la adapostul cojii de ou. Simt ca zidurile lui albe, de piatra, pot opri oricate sageti otravite, iar acoperisul lui azuriu poate intoarce din drum pasarile intunecate ale raului. Cel mai dulce si mai odihnitor somn pe care l-am dormit vreodata, l-am dormit langa el.

Cand il privesc, sunetele din jur isi reduc volumul la minim, apoi se sting. Ramane doar o melodie pe care o cant in gand:

Summertime and the livin is easy

Fish are jumpin and the cotton is high

Oh your daddys rich and your ma is good lookin

So hush little baby, don’t you cry

One of these mornings

Youre goin to rise up singing

Then you’ll spread your wings

And you’ll take the sky

But till that morning

There’s a nothin can harm you

With daddy and mammy standin by

Ornamente, sculpturi, creneluri – nenumarate. E cel mai vesel castel linistit pe care l-am vazut. De cele mai multe ori castelele vesele sunt zgomotoase, primesc invitati si organizeaza petreceri, iar cele linistite foarte gri, sumbre si reci. Acum avem de a face cu un castel frumos, vesel si in acelasi timp singuratic, iubitor, primitor si cald, dar inconjurat de ceata.

Nu va mai spun ce gasesti daca ii treci pragul… Acolo, inauntru, am fost doar de cateva ori, insa imi amintesc fiecare aroma si culoare, fiecare vaza si tablou. Nu se poate descrie. E doar bucurie si mister. Acolo sunt mii de camere cred, iar eu am intrat doar in cateva. Acolo sunt curioasa sa cunosc mai mult, acolo sunt fericita cum n-am fost niciodata, acolo vreau sa devin castelana…

- Un show de improvizatie cu Improvisneyland.ro

- Un concert de muzica folk (alternativ) cu Tapinarii

- O lansare de carte: “Dilar pentru o zi” cu Andrei Ruse

Ne vedem acolo?

Antenele tale luuuungi si arcuite, ferme la atingere dar fine ca o petala de Plumeria, pe care le inclini usor de care ori ma vezi, ma fac sa vibrez toata. Picioarele tale usor prea departate, dar pufoase si mereu bine curatate ma fac fericita! (Pe bune acum, nu inteleg de ce femeile nu apreciaza picioarele barbatilor la fel cum se intampla invers. Corpul vostru e sub-apreciat. Daca ar fi dupa mine, sexul frumos ati fi voi, iar sexul puternic noi. Oricum noi putem face tot ce faceti voi si in plus si copii. Oricum voi sunteti mai sensibili, treceti mai greu peste greutatile vietii…)

Asa, cum spuneam. Esti tot ce mi-am dorit vreodata. Imi place cum te pui seara langa mine si imi intinzi doua gherute ca sa ma agat de ele si sa ne leganam. Asa cum faceam cand eram mica cu mama. Imi place si cand vrei sa te las singur, cand esti absorbit de vrejul-vartejul de aur incercand sa pui in ordine toate acele particule care mie nu-mi spun nimic. Imi place cum mirosi dimineata cand te dezmortesti si astepti soarele sa te incalzeasca. Ai aroma de lemn dulce, proaspat taiat. Imi place cum mirosi si atunci cand esti deasupra mea si ma speli cu limba ta aspra. E un miros patrunzator, intepator, fiindca esti atat de concentrat. Ca de ridiche amara.

Iti scriu acum pe frunze inghetate ca sa iti dai seama cat te iubesc. Nu te-as inlocui cu nimeni altul, pentru ca nu exista altul mai bun. Poate doar daca o sa fii strivit vreodata (sper sa nu se intample prea curand!) o sa caut pe altul. Insa voi sta cu el doar pentru oua, stii asta. Gandul meu tot la tine va fi. Dar sa nu fim negativisti! Ce e important este ca acum esti langa mine si sper sa schimbam saliva cat mai mult timp!

Abia astept sa vina vacanta si sa plecam impreuna pe Orion! Acolo o sa putem sa ne jucam cu bule (stii ca au cea mai mare cascada minerala din univers???), sa rontaim galuste de roze si sa bem cacao-curacao. O sa citim in fiecare seara un verset scris de cine-stie-ce mare Creier solar si o sa radem fara sa ne auda nimeni de ultimele expeditii extra-galactice. Ce prosti sunt unii! Sa creada ca pot prinde Sfarsitul si trage apoi spre Inceput… Dar trebuie sa fie si unii ca ei. Altfel noi nu am mai avea ce manca, nu?

Da, Liuliuliuul meu drag. Esti tot ce mi-am dorit vreodata. Toti ochii tai sunt blanzi, perisorii moi si gura marunta. Imi place totul la tine, mai ales cum ma iubesti cu grija, sa nu uiti vreo particica din corpul meu mare (chiar, nu ti se pare ciudat ca noi suntem de 3 ori mai mari decat voi? de ce oare?!). Imi place cum taci, imi place cum inspiri si cum expiri deopotriva. Imi place lumea ta interioara, e ca un caleidoscop, asa ca abia astept sa te mai intorc, pe toate partile, sa te cunosc mai bine!

Cam atat deocamdata. Daca imi mai vin idei iti spun.

Te saruuuut!

Daca as fi o baroana celebra, care organizeaza petreceri acasa, te-as compara cu prezenta celor mai inalte personalitati si cele mai scumpe tartine cu caviar pe pat de somon fume si andive.

Daca as fi un tanar dezvoltator de aplicatii mobile, pasionat de telecomunicatii, te-as compara cu ultimul model de telefon oferit cadou de compania pentru care am dezvoltat un proiect de succes.

Daca as fi un trainer incepator, pasionat de cercetare in domeniul energiilor alternative, te-as compara cu aplauzele reprezentantilor companiilor petroliere in urma unui training revolutionar.

Daca as fi o ‘fashionista’ pasionata de moda, stil si design vestimentar, te-as compara cu un out-fit Alexander McQueen, o pereche de pantofi Manolo Blahnik si o geanta Vuitton.

Daca as fi pasionata de plante si flori rare… Daca as fi pasionata de tatuaje, motociclete si ‘rideuri’ pe munte… Daca as fi pasionata de fitness, pisici albastre de Rusia, delicatese frantuzesti, rujuri, goblenuri, jocuri pe calculator, inteligenta artificiala, muzica clasica, programare neuro-lingvistica… te-as compara cu tot ce mi-ar aduce mai multa bucurie.

Pentru ca tu asta faci. Aduci bucurie

Marin Sorescu – Am zărit lumina

Am zarit lumina pe pamant
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti
Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari
Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul…
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.