Disrespect me
“Disrespect me. Tell me I’m older. Tell me I’m slower. Tell me I can no longer fly. I want you to.”
despre comunicare, cunoastere, curaj
“Disrespect me. Tell me I’m older. Tell me I’m slower. Tell me I can no longer fly. I want you to.”
“Look me in the eyes. It’s okay if you’re scared. So am I. But we’re scared for different reasons. I’m scared of what I won’t become. And you’re scared of what I could become.
Look at me. I won’t let myself end, where I started. I won’t let myself finish, where I began. I know what is within me, even if you can’t see it yet.
Look me in the eyes. I have something more important than courage. I have patience.
I will become what I know I am.”
Daca chimia, fizica, stiintele naturii in general – cele care explica realitatea din jur sunt de fapt numai minciuni? Mituri care sa ne faca sa fim linistiti. Ah, exista oxigen in aer, de aceea ne mentinem in viata. Oxigen? De unde stii ca exista asa ceva? Daca de fapt nu exista nici el nici celelalte elemente din Tabelul lui Mendeleev refacut si actualizat? Daca sunt in fapt doar niste elemente supranaturale cu rolul de a ne linisti atunci cand intrebarile incep sa ne macine?
Spatiu? Planete? De unde stim ca exista? Vedem niste chestii pe cer, prin telescop, dar poate ca sunt doar niste desene. Pe post de decor. De unde stim noi ca ele chiar sunt planete, meteoriti si comete? Luna? Un ornament mai mare. Soarele? Un bec aprins, doar nu o sa stam in bezna
Nu cred nimic pana nu vad
“Te-am iubit disperat, ortodox si eretic,
Te-am iubit protestant, protestand,
Te-am iubit in cuvinte mai mult ca aievea,
Arzand si arzand si arzand.
Te iubesc, in sfarsit, fara stari delirante,
Inima mea-i un organ anatomic si-atat,
Fara tremurul mistic zvacnind la turnante,
Fara nodul de lacrimi din gat.
Te iubesc deci metodic, egal, eficace,
De la pupa la prova cu tot cu catarg,
Ca matelotul cuminte ce spala puntea pe branci
Fara sa vada in larg.
Ce victorie mare, as zice totala,
Ce era de ucis s-a ucis elegant,
Cum ai sparge in vis un vas cu parfumuri
Rostogolite in neant.
Ce victorie mare, aplaud-o tu,
Pune steagul ei hohotind in feresti,
In vremea asta sufletul meu pompeaza nebun
Sange in versul din care lipsesti.”
(Ana Blandiana)
(Si cu asta inchei trilogia romantata – cele mai frumoase trei poezii ale lui Minulescu
)
“Eu sunt o-mperechere de straniu
Şi comun,
De aiurări de clopot
Şi frământări de clape -
În suflet port tristeţea planetelor ce-apun,
Şi-n cântece, tumultul căderilor de ape…
Eu sunt o cadenţare de bine
Şi de rău,
De glasuri răzvrătite
Şi resemnări târzii -
În gesturi port sfidarea a tot ce-i Dumnezeu,
Şi-n visuri, majestatea solarei agonii…
Eu sunt o-ncrucişare de harfe
Şi trompete,
De leneşe pavane
Şi repezi farandole -
În lacrimi port minciuna tăcutelor regrete,
Şi-n râs, impertinenţa sonorelor mandole.
Eu sunt o armonie de proză
Şi de vers,
De crime
Şi idile,
De artă
Şi eres -
În craniu port Imensul, stăpân pe Univers,
Şi-n vers, voinţa celui din urmă Ne’nţeles!…”
(Ion Minulescu)
Copyright © 2010 Gia Codrescu All rights reserved. Theme by Laptop Geek.