Posted by Gia Codrescu on Dec 13, 2011 in Fine Pleasures
Fotografii in studio? Cand spun asta ma gandesc la fotografiile pe care mi le-au facut ai mei cand eram mica-mica, la 3-4 ani cu o rata de plastic in mana si un raset cristalin si stirb pe fata. Apoi, ma mai gandesc si la fotografiile de studio cu fete frumoase, eventual alb-negru si nude. La ce nu m-as fi gandit vreodata ar fi fotografiile de familie, in studio.
La asta ne-au invitat cei de la Foto Union – intre 6-13 decembrie, oricine a putut sa ii viziteze, sa intre in studio, sa bea un Pepsi, sa fie fotografiat si sa primeasca apoi 6 post-card-uri Xerox pe care sa le ofere cadou de sarbatori. Un pic egocentrist cadoul, insa amuzant si chiar magic
Asadar mai puteti merge si voi diseara intre 17-24, pe strada Sagetii numarul 6 sa-i cunoasteti pe Cristian si Radu
Am creat o reteta. O puteti incerca si voi. E calda si pufoasa… aromata si chiar buna!
Budinca cu sos de rosii si cascaval
(doua persoane)
500 ml lapte dulce
300 g faina alba
3 lg sos de rosii (bulion)
1/2 pliculet drojdie
1 lg zahar
200 g cascaval (afumat)
1 lg ulei de masline
sare, piper, busuioc
boia de ardei iute
Se pune laptele rece intr-un recipient in care se poate amesteca cu mixerul. Se toarna faina putin cate putin amestecand la prima treapta, pana obtinem o pasta omogena de consistenta unei smantani groase.
Se pune drojdia si zaharul si se amesteca din nou, de aceasta data cu o lingura (de lemn). Se pune si sosul de rosii, busuiocul, sarea, piperul si se amesteca bine pana se incorporeaza toate.
Amestecul se pune intr-un vas de sticla sau o tava mai mica, unsa in prealabil cu uleiul de masline. Se presara apoi deasupra cascavalul ras si se pune la cuptor. Cand veti observa cascavalul ca a capatat o nuanta maronie, sau ati incercat cu un pai si a iesit curat, puteti scoate budinca din cuptor.
Adaugati deasupra boiaua de ardei iute si serviti ca garnitura la o mancare de spanac sau pur si simplu. Merge cu un pahar de lapte rece sau un vin alb aromat si dulce (Tamaioasa).
Posted by Gia Codrescu on Sep 14, 2010 in Fine Pleasures
“Prin liceu am descoperit muzica rock. Atunci am avut primii prieteni care mergeau în Jack, un bar din Bucureşti, cu foarte multe obiecte atârnate pe pereţi – tablouri, cuţite, tartăcuţe, sticle de whiskey şi alte accesorii din piele sau metal potrivite unei ţinute complete de mers la un concert AC/DC – muzica rock/ blues/ rock&roll şi bere rece. Mergeam destul de des acolo fiindcă oamenii erau deschişi, îmi făceam repede prieteni şi era amuzant să stăm împreună să povestim sau să ne jucăm cărţi.
Printre cei cu care ieşeam atunci erau şi câţiva care cântau la chitară. Îmi plăcea la nebunie când ne strângeam mai multi şi cântam. În perioada aceea am fost şi prima dată la munte, la festivalul de muzica medievală de la Sighişoara sau în Vama Veche unde iar stăteam la cântări şi mă bucuram de foc, voci frumoase şi cântece îndrăgostite. Şi fiindcă îmi placea aşa de mult chitara, mi-am amintit că pe dulapul bunicii stătea una veche, într-o husă gri prăfuită, aşteptând să fie trezită din somn.
Aşa că m-am urcat pe un scaun, am luat chitara de pe dulap şi am scos-o din husa ei gri la lumina aurie a unei dupa-amiezi de toamnă…” (continuarea pe coyotul.ro)
Posted by Gia Codrescu on Aug 16, 2010 in Fine Pleasures
Mai sunt si oameni dulci. Diferiti de inselatorii Oameni-Dulceata. Doar ca trebuie sa avem mare grija cu ei. Sunt destul de fragili. Sa nu-i muscam, ca ii doare In loc de asta, le putem pregati un laptic cald in fiecare dimineata. Apoi ii lasam in pace, iar seara ii asteptam din nou. Cu un vin dulce si un sarut. Oamenii dulci au nevoie de oameni dulci langa ei.
Uuuuuuuuuuuuuuuu! Urla el in noapte. Nici macar nu e luna plina. Urla de durere. Isi aduce aminte.
De melodii cu multa dragoste. Pe care le-am ascultat zgariata de dor. Melodii pe care le asociez cu o anumita perioada din viata atat de intens incat imi revin in piele aceleasi senzatii de atunci. De fluturi, furnici si alte insecte. Trezesc la viata coyotul din mine, care-si scoate ghearele, isi dezveleste dintii si musca adanc. Apoi imi linge ranile cu ochii umezi si vinovati. Apoi urla iar.
Melodii care de cate ori le ascult ma fac sa redevin persoana care am fost. Acum 1 an, 3 ani, 5 ani, 7 ani, zeci de ani. Ma simt iar nebuna. Libera. Ca o piatra azvarlita la nivelul apei pe care o atinge rapid si sare mai departe. La nesfarsit. Melodii care m-au facut sa dansez, sa sufar, sa zambesc sau sa plang. Melodii care-mi indeasa sufletul intr-o masina de tocat sau mi-l glazureaza cu caramel. Melodii tatuate direct pe inima, plamani si ficat. Melodii rock!
