Playground

Cruciada Culturii

via Tudor Chirila – Cruciada Culturii

Poveste cu Ukulele

Adica niste chitari mici la care canta oameni mari

Seggau-er

In caz ca nu stiati, daca sunteti studenti sau masteranzi puteti aplica pentru scoli de vara

Acum sunt la o scoala de vara din Austria, Leibniz, la castelul Seggau. E chiar superb. Am aplicat in martie cred, am completat un formular, am scris o scrisoare de intentie, am luat doua recomandari de la doi profesori, le-am trimis pe toate alaturi de un CV si am fost acceptata Am platit apoi 250 de euro si avionul, iar acum am ajuns aici.

Castel, dealuri, verde, liniste, piscina, profesori ai universitatii din Graz (al doilea cel mai mare oras din Austria), seminar de media&comunicare, mancare extraordinara, oameni minunati si diversi – 24 de nationalitati. E cam tot ce mi-as fi putut dori pentru concediul de vara asta

Mai ales seminarul si oamenii. Voi invata sa filmez si invat in fiecare zi sa comunic cu oameni ce provin din alta cultura decat cea a mea, cu alta istorie si alte vise de indeplinit.

32 de lei va costa aceasta Placere

Eram zilele trecute in locul de unde ne comandam mancare la job aproape in fiecare zi. La “Billi’s”.

“Billi” e un om cu burta si privire ironica, nastrusnica, subtila ce mereu face o remarca dovedind prezenta de spirit. Cand am comandat de aceasta data: supa de rosii, cascaval pane, orez, salata, iaurt si clatite, adica ceva mai mult decat de obicei, dupa ce a trecut totul pe lista, a tras linie, a adunat si a zis: “32 de lei va costa aceasta Placere”

Eu credeam ca mi-e foame si imi comand ceva de mancare. Cand colo de fapt imi comandam o Placere Ceea ce m-a facut sa ma gandesc, evident, la cat de mult avem chiar nevoie de lucurile pe care le cumparam si cat de mult de fapt de placerile pe care ni le ofera?

Mancare, bauturi, haine, parfumuri, bijuterii, yahturi, masaj, muzica, filme, evenimente, mangaieri, samd.

Oamenii functioneaza pe baza de placeri ?

Fantezie de dimineata

…Deschid ochii. Atipisem pentru un timp, nu imi dau seama cat. Probabil ca au trecut deja mai multe minute fiindca apa este mai putin fierbinte decat inainte. A devenit calda, tocmai placuta. Mirosul de menta este inca pregnant, aburind incet din apa cu nuante aurii.  Am bratele reci. Le-am uitat afara cand m-am lasat pe spate si am atipit. Le afund repede inauntru si bule de aer se arunca zapacite la suprafata, nestiind ce se intampla cu ele.

Imi dau seama ca si parul mi-e rece. Imi schimb pozitia si ma afund destul de brusc cu totul in apa. Aud sunetele cum se indeparteaza, imi tin respiratia si inchid foarte strans ochii. Astept cateva secunde ca apa sa se linisteasca si apoi ies incet. Pun din nou mainile pe marginea rotunjita si intind picioarele.

Sub talpi simt inca granulele de zahar. Dau peste ele si le simt scrasnind pe portelan. Pe masura ce apas cu talpile peste ele, ma gadila si se topesc.

Iau cutitul de pe masuta de langa mine si jumatatea de lamaie ramasa pe care o sarut. E rece cand o ating cu nasul, si umeda. Miroase a dimineata si primavara. Incep sa tai din ea feliute pe care le las sa cada in apa. Se aduna toate langa mine plutind, par niste barcute fara catarg. Asez cutitul inapoi si dau cu mana peste feliutele care plutesc, sa le risipesc mai incolo. Ma asculta si pleaca fiecare in directia ei, jucause.

Degetele incep sa mi se increteasca si asta ma amuza (nu ma pot obisnui niciodata, mi se pare caraghios). Hotarasc sa ma ridic, sa-mi iau prosopul mare si aspru din cuier si sa ies pe balcon, la soare.

Ma ridic, pasesc pe gresia rece si las un pic apa calduta sa se prelinga pe mine. Merg pana la prosop, lasand in urma ceasca de ceai.

Zambesc la soare si casc. Ce mai urmeaza?…

Lansare de carte – Antologie de poezie pe nud :)

Ion Barbu este caricaturistul de la Academia Catavencu care locuieste in Petrila.

Petrila este gri, murdara si cu oameni tristi, insa, fiindca este orasul in care s-a nascut

A inceput sa o imbrace in poveste. A denumit-o “Periferia Culturala a Europei” si a scris sunt numele ei “Oras de rezerva”

A initiat Festivalul Om Rau de folk (replica la festivalul Om Bun), la el in curtea casei timp de trei zile in fiecare vara

Pentru ca “In Romania, minunile dureaza trei zile, doar sarbatorile prostiei dureaza un secol” (Ion D Sarbu)

La Festival au venit si au incantat Ada Milea, Nightlosers, Nicu Alifantis, Maria Raducanu, Mambo Siria, Mircea Dinescu

Ion Barbu a initiat un proiect denumit “Antologia poeziei romanesti la zid”. Adica intr-o noapte, impreuna cu mai multi ca el,

A scris distihuri (doua versuri, din poezii) pe zidurile orasului. Distihuri pline de frumos si intelepciune. Primaria evident a facut o sesizare si toate au fost apoi sterse cu var alb – care nu mai fusese folosit in Petrila demult.

Totusi, Ion Barbu nu s-a lasat atat de usor. Si-a spus ca daca pe ziduri nu poate scrie, atunci sa scrie pe femei. Goale.

A realizat “Imn haituit de barbati” – o superba antologie de distihuri romanesti, alaturi de 70 de fotografii nud pictate de el

Vineri, 13 februarie 2009, ora 19:00 in Club A – lansarea albumului fierbinte (a fost scos din tipar acum 3 zile)

Ce spuneti ? Va asteptam ? Va puteti inca inscrie aici